Să dăm cuvântul experților: o dezbatere cu argumente despre reforma electorală
Autor: George Jiglău | Categoria: Politică
12-01-2011
În secolul trecut s-au scris sute de cărți și articole de teorie a sistemelor electorale, acesta fiind unul dintre cele mai ofertante domenii ale științelor politice. Acest corp de literatură se sprijină pe două premise fundamentale, chiar axiomatice: mai întâi, alegerile libere și corecte sunt o precondiție pentru existența oricărei democrații, astfel că sistemul electoral – legea sau corpul de legi care reglementează desfășurarea alegerilor – reprezintă unul dintre cei mai importanți piloni legislativi ai unui stat de drept. În al doilea rând, sistemul electoral influențează sistemul de partide, politica de alianțe și, în ultimă instanță, modul în care este guvernat un stat, iar de multe ori chiar și cine câștigă alegerile; cazul ultimelor alegeri din România, în care PSD a obținut cele mai multe voturi, dar a dobândit cu trei mandate mai puțin, este edificator. Victoria lui G.W. Bush în 2000 în fața lui Al Gore este un alt exemplu. Mai mult, determinarea câștigătorului determină și viitorul țării sau comunității respective, măcar pe termen scurt.
În România, cel puțin în ultimul deceniu, am vorbit despre sistemul electoral doar în contextul „reformei”, concept fără un conținut foarte clar care a dominat, de altfel, mai toate domeniile sociale, politice și economice din România după 1990. Sistemul electoral este un instrument extrem de predispus la reformă, tocmai pentru că poate lua forme practic infinite. Giovanni Sartori califica sistemul electoral drept cel mai ușor de manipulat element al politicii (Sartori 1994, p. 273). Elementele care îl compun sunt atât de numeroase, încât orice modificare a unuia dintre ele ar produce rezultate diferite. Discuția din România s-a axat cu precădere pe formula electorală: vot pe liste și reprezentare proporțională sau vot „uninominal”? (Ghilimelele nu sunt întâmplătoare, acest concept nu există în teorie, fiind doar un termen sub care se pot ascunde nenumărate formule electorale.) În plan secund, această discuție comporta alte două dimensiuni, poate mai importante, dar mai puțin percepute de public. În primul rând, sistem de partide fragmentat și guverne de coaliție, mai slabe, dar cu susținere populară mai largă versus sistem de partide mai stabile, cu partide puține și puternice și cu guverne monocolore? În al doilea rând, încurajarea responsabilității partidelor în raport cu statul ca întreg sau încurajarea responsabilității alesului în raport cu comunitatea de alegători care l-a trimis în parlament? Raportându-ne la teorie, cele două dimensiuni fac referire la efectele mecanice și psihologice, despre care Duverger (1952, 1954) vorbea încă de acum o jumătate de secol și care ar trebui luate în discuție de fiecare dată când ne punem problema modificării sistemului electoral.
Dincolo de aceste dezbateri și de dedesubturile lor teoretice, cert este că reforma electorală care a precedat alegerile din 2008 i-a numulţumit aproape pe toţi. Toate partidele au vorbit despre un nou sistem electoral în perspectiva alegerilor din 2012. Sfârșitul lunii noiembrie a adus primele semnale că se pregătește o nouă reformă electorală – de fapt revenirea la un sistem pe liste, cu contribuția tuturor partidelor. Traian Băsescu vorbește din nou despre uninominal într-unul sau două tururi sau de prag electoral de 10%, fiind susținut, surprinzător, de PSD. UDMR sprijină fie revenirea la liste, fie uninominalul într-un tur, însă cu listă națională de compensare. Prin urmare, discuția despre sistemul electoral este mai actuală ca oricând. Însă dacă această nouă discuție nu va fi lansată încă de la debutul lui 2011, foarte probabil vom avea parte cel mult de o nouă dezbatere și o nouă lege făcută în grabă, pe genunchi, cu șanse mici de a genera un consens. Iar rezultatele ei nu vor fi neapărat proaste, dar cu siguranță vor fi contestabile. Alternativa ar fi folosirea actualului sistem electoral și la următoarele alegeri parlamentare, ceea ce va duce din nou la punerea la îndoială a legitimității unei mari părți dintre viitorii parlamentari, chiar dacă există voci din rândul societății civile care susțin, cu argumente puternice, viabilitatea acestui sistem.
Dacă actorii din lumea politică autohtonă nu par capabili să abordeze acest subiect cu competență și seriozitate, generarea unei dezbateri substanțiale asupra sistemului electoral – ca element de politică publică – trebuie să revină societății civile și mai ales experților din mediul academic. Cogitus își propune exact acest lucru: să lanseze o dezbatere reală, care să aducă în discuție diferite forme pe care poate să le ia un sistem elecroral, pe baza unor cu argumente solide. Din fericire, expertiza în materie de sisteme electorale din România s-a dezvoltat semnificativ în ultimii ani.
La dezbaterile privind reforma electorală din perspectiva alegerilor din 2008 au contribuit studiile comparative realizate încă din 2007 de Gabriel Bădescu, Florin Feșnic și de alți cercetători și studenți ai Departamentului de Ştiinţe Politice de la Cluj asupra impactului a două propuneri anterioare pentru reforma electorală: sistemul mixt cu compensare și pluralitatea simplă cu două tururi de scrutin, dezbatere căreia i s-a alăturat și Marina Popescu (Universitatea Essex), care a adus observații extrem de utile în ceea ce privește punerea în practică a elementelor unui sistem electoral sub diferite forme.
În aceeași perioadă, Sergiu Gherghina și cercetătorul german Daniel Bochsler (Universitatea din Zurich) au publicat un articol despre posibilele efecte ale unui sistem de vot mixt.
După alegerile din 2008, opinia publică s-a concentrat mai mult pe efectele sistemului de vot, presa prezentând în exces cazurile unor parlamentari care fie au câștigat mandate de pe locuri inferioare în colegii sau cu număr foarte mic de voturi (celebru fiind cazul UDMR-istului Koto Jozsef, care a obținut un mandat de deputat cu 35 de voturi), fie cazuri de câștigători de colegii care au ratat intrarea în Parlament. Cercetătorii clujeni au continuat însă să publice analize științifice riguroase ale noului sistem electoral, precum și ale unor noi posibilități de modificare. De exemplu, Cosmin Marian și profesorul american Ronald King (San Diego State University) au realizat o analiză amplă a noului sistem electoral, folosit la alegerile din 2008, în timp ce un alt studiu asupra noului sistem și a formelor sale a fost publicat de Sergiu Gherghina și George Jiglău. Independent de contextul românesc, însă cu concluzii utile, aceeași doi autori clujeni au realizat un studiu, încă nepublicat, care arată corelația puternică dintre sistemul electoral (mai precis magnitudinea circumscripției) și satisfacția față de democrație.
Votul cetățenilor din străinătate a fost un subiect extrem de controversat în preajma alegerilor prezidențiale din 2009. Mai mulți politologi clujeni (Toma Burean, Bogdan Radu, Daniela Angi, Florin Feșnic, Carmen Greab, Cosmin Marian, Cristina Rigman și Iulia Georgescu) au realizat un studiu, finanțat de Fundația Soros, asupra votului din diaspora.
Un subiect similar a fost abordat într-un studiu realizat de către GRSP Society, care a rezultat într-o propunere de politică publică menită să promoveze introducerea votului electronic pentru cetățenii din străinătate.
Laura Bretea și alți cercetători au realizat un studiu cu privire impactul coborârii vârstei de vot la 16 ani, o soluție care se află acum în atenția Parlamentului European pentru implementare în alegerile europarlamentare.
Practic, fiecare element al sistemului electoral, de la magnitudinea circumscripțiilor, la metoda de exercitare a votului, până la metoda de numărare și mecanismul de transpunere a voturilor în mandate poate fi în sine un subiect de dezbatere. Studiile de mai sus reprezintă o dovadă în acest sens. Ele vor fi detaliate în articole viitoare, reprezentând o bază solidă pentru generarea unor dezbateri care să contribuie la obținerea unui sistem electoral fundamentat pe argumente teoretice și practice și nu doar pe compromisuri sau decizii pur politice de moment. Iar un astfel de sistem, precum și dezbaterea în sine, pot duce, în ultimă instanță, la o democrație mai eficientă.
În a doua jumătate a acestei luni, o parte dintre acești cercetători vor publica pe Cogitus o serie de contribuții actualizate la dezbaterea privind reforma electorală în România. Pe lângă posibilitatea de a comenta fiecare articol în parte, pe măsură ce acestea vor fi publicate, cititorii site-ului vor putea participa în timp real, într-o a treia fază, la o dezbatere online la care vor lua parte experții mai sus menționați.
_________________________________________________________________
Etichetele atasate acestui articol:alegeri, reforma electorală, sistem de vot, uninominal
Comentarii (5)
Comentaţi articolul
Să dăm cuvântul experților: o dezbatere cu argumente despre reforma electorală
Autor: George Jiglău | Categoria: Reforma electorală
În secolul trecut s-au scris sute de cărți și articole de teorie a sistemelor electorale, acesta fiind unul dintre cele mai ofertante domenii ale științelor politice. Acest corp de literatură se sprijină pe două premise fundamentale, chiar axiomatice: mai întâi, alegerile libere și corecte sunt o precondiție pentru existența oricărei democrații, astfel că sistemul electoral – legea sau corpul de legi care reglementează desfășurarea alegerilor – reprezintă unul dintre cei mai importanți piloni legislativi ai unui stat de drept. În al doilea rând, sistemul electoral influențează sistemul de partide, politica de alianțe și, în ultimă instanță, modul în care este guvernat un stat, iar de multe ori chiar și cine câștigă alegerile; cazul ultimelor alegeri din România, în care PSD a obținut cele mai multe voturi, dar a dobândit cu trei mandate mai puțin, este edificator. Victoria lui G.W. Bush în 2000 în fața lui Al Gore este un alt exemplu. Mai mult, determinarea câștigătorului determină și viitorul țării sau comunității respective, măcar pe termen scurt.
În România, cel puțin în ultimul deceniu, am vorbit despre sistemul electoral doar în contextul „reformei”, concept fără un conținut foarte clar care a dominat, de altfel, mai toate domeniile sociale, politice și economice din România după 1990. Sistemul electoral este un instrument extrem de predispus la reformă, tocmai pentru că poate lua forme practic infinite. Giovanni Sartori califica sistemul electoral drept cel mai ușor de manipulat element al politicii (Sartori 1994, p. 273). Elementele care îl compun sunt atât de numeroase, încât orice modificare a unuia dintre ele ar produce rezultate diferite. Discuția din România s-a axat cu precădere pe formula electorală: vot pe liste și reprezentare proporțională sau vot „uninominal”? (Ghilimelele nu sunt întâmplătoare, acest concept nu există în teorie, fiind doar un termen sub care se pot ascunde nenumărate formule electorale.) În plan secund, această discuție comporta alte două dimensiuni, poate mai importante, dar mai puțin percepute de public. În primul rând, sistem de partide fragmentat și guverne de coaliție, mai slabe, dar cu susținere populară mai largă versus sistem de partide mai stabile, cu partide puține și puternice și cu guverne monocolore? În al doilea rând, încurajarea responsabilității partidelor în raport cu statul ca întreg sau încurajarea responsabilității alesului în raport cu comunitatea de alegători care l-a trimis în parlament? Raportându-ne la teorie, cele două dimensiuni fac referire la efectele mecanice și psihologice, despre care Duverger (1952, 1954) vorbea încă de acum o jumătate de secol și care ar trebui luate în discuție de fiecare dată când ne punem problema modificării sistemului electoral.
Dincolo de aceste dezbateri și de dedesubturile lor teoretice, cert este că reforma electorală care a precedat alegerile din 2008 i-a numulţumit aproape pe toţi. Toate partidele au vorbit despre un nou sistem electoral în perspectiva alegerilor din 2012. Sfârșitul lunii noiembrie a adus primele semnale că se pregătește o nouă reformă electorală – de fapt revenirea la un sistem pe liste, cu contribuția tuturor partidelor. Traian Băsescu vorbește din nou despre uninominal într-unul sau două tururi sau de prag electoral de 10%, fiind susținut, surprinzător, de PSD. UDMR sprijină fie revenirea la liste, fie uninominalul într-un tur, însă cu listă națională de compensare. Prin urmare, discuția despre sistemul electoral este mai actuală ca oricând. Însă dacă această nouă discuție nu va fi lansată încă de la debutul lui 2011, foarte probabil vom avea parte cel mult de o nouă dezbatere și o nouă lege făcută în grabă, pe genunchi, cu șanse mici de a genera un consens. Iar rezultatele ei nu vor fi neapărat proaste, dar cu siguranță vor fi contestabile. Alternativa ar fi folosirea actualului sistem electoral și la următoarele alegeri parlamentare, ceea ce va duce din nou la punerea la îndoială a legitimității unei mari părți dintre viitorii parlamentari, chiar dacă există voci din rândul societății civile care susțin, cu argumente puternice, viabilitatea acestui sistem.
Dacă actorii din lumea politică autohtonă nu par capabili să abordeze acest subiect cu competență și seriozitate, generarea unei dezbateri substanțiale asupra sistemului electoral – ca element de politică publică – trebuie să revină societății civile și mai ales experților din mediul academic. Cogitus își propune exact acest lucru: să lanseze o dezbatere reală, care să aducă în discuție diferite forme pe care poate să le ia un sistem elecroral, pe baza unor cu argumente solide. Din fericire, expertiza în materie de sisteme electorale din România s-a dezvoltat semnificativ în ultimii ani.
La dezbaterile privind reforma electorală din perspectiva alegerilor din 2008 au contribuit studiile comparative realizate încă din 2007 de Gabriel Bădescu, Florin Feșnic și de alți cercetători și studenți ai Departamentului de Ştiinţe Politice de la Cluj asupra impactului a două propuneri anterioare pentru reforma electorală: sistemul mixt cu compensare și pluralitatea simplă cu două tururi de scrutin, dezbatere căreia i s-a alăturat și Marina Popescu (Universitatea Essex), care a adus observații extrem de utile în ceea ce privește punerea în practică a elementelor unui sistem electoral sub diferite forme.
În aceeași perioadă, Sergiu Gherghina și cercetătorul german Daniel Bochsler (Universitatea din Zurich) au publicat un articol despre posibilele efecte ale unui sistem de vot mixt.
După alegerile din 2008, opinia publică s-a concentrat mai mult pe efectele sistemului de vot, presa prezentând în exces cazurile unor parlamentari care fie au câștigat mandate de pe locuri inferioare în colegii sau cu număr foarte mic de voturi (celebru fiind cazul UDMR-istului Koto Jozsef, care a obținut un mandat de deputat cu 35 de voturi), fie cazuri de câștigători de colegii care au ratat intrarea în Parlament. Cercetătorii clujeni au continuat însă să publice analize științifice riguroase ale noului sistem electoral, precum și ale unor noi posibilități de modificare. De exemplu, Cosmin Marian și profesorul american Ronald King (San Diego State University) au realizat o analiză amplă a noului sistem electoral, folosit la alegerile din 2008, în timp ce un alt studiu asupra noului sistem și a formelor sale a fost publicat de Sergiu Gherghina și George Jiglău. Independent de contextul românesc, însă cu concluzii utile, aceeași doi autori clujeni au realizat un studiu, încă nepublicat, care arată corelația puternică dintre sistemul electoral (mai precis magnitudinea circumscripției) și satisfacția față de democrație.
Votul cetățenilor din străinătate a fost un subiect extrem de controversat în preajma alegerilor prezidențiale din 2009. Mai mulți politologi clujeni (Toma Burean, Bogdan Radu, Daniela Angi, Florin Feșnic, Carmen Greab, Cosmin Marian, Cristina Rigman și Iulia Georgescu) au realizat un studiu, finanțat de Fundația Soros, asupra votului din diaspora.
Un subiect similar a fost abordat într-un studiu realizat de către GRSP Society, care a rezultat într-o propunere de politică publică menită să promoveze introducerea votului electronic pentru cetățenii din străinătate.
Laura Bretea și alți cercetători au realizat un studiu cu privire impactul coborârii vârstei de vot la 16 ani, o soluție care se află acum în atenția Parlamentului European pentru implementare în alegerile europarlamentare.
Practic, fiecare element al sistemului electoral, de la magnitudinea circumscripțiilor, la metoda de exercitare a votului, până la metoda de numărare și mecanismul de transpunere a voturilor în mandate poate fi în sine un subiect de dezbatere. Studiile de mai sus reprezintă o dovadă în acest sens. Ele vor fi detaliate în articole viitoare, reprezentând o bază solidă pentru generarea unor dezbateri care să contribuie la obținerea unui sistem electoral fundamentat pe argumente teoretice și practice și nu doar pe compromisuri sau decizii pur politice de moment. Iar un astfel de sistem, precum și dezbaterea în sine, pot duce, în ultimă instanță, la o democrație mai eficientă.
În a doua jumătate a acestei luni, o parte dintre acești cercetători vor publica pe Cogitus o serie de contribuții actualizate la dezbaterea privind reforma electorală în România. Pe lângă posibilitatea de a comenta fiecare articol în parte, pe măsură ce acestea vor fi publicate, cititorii site-ului vor putea participa în timp real, într-o a treia fază, la o dezbatere online la care vor lua parte experții mai sus menționați.
_________________________________________________________________
Etichetele atasate acestui articol: alegeri, reforma electorală, sistem de vot, uninominal
Se încarcă...
E o tema bine venita, sper ca textele urmatoare sa ridice nivelul dezbaterii de la noi, aflata adesea la nivelul ‘e mai bine cu putini parlamentari pentru ca ne costa si sunt si enervanti’.
Care e disputa cu votul diasporei? Cam toate tarile din UE acorda drept de vot, Grecia e una dintre exceptii (ca de obicei), insa Curtea Europeana a Drepturilor Omului ii obliga si pe ei.
Se discuta acum despre acordarea de catre Ungaria a dreptului de vot pentru cetatenii maghiari nascuti in alte tari. Initiativa e criticata serios de reprezentanti din Partidul Popular European (http://www.eubusiness.com/news-eu/hungary-politics.81x)
Cazul Romaniei cred ca e destul de asemanator in ceea ce priveste Moldova. De ce nu au fost discutii si atunci, sau mi-au scapat mie?
cred ca teme precum dreptul de recall, obligativitatea votului nu ar trebui sa lipseasca.cred deasemenea ca o dezbatere utila ar trebui sa se finalizeze cu o propunere integrata din partea expertilor.
Si eu cred ca dezbaterea trebuie sa se finalizeze printr-un fel de policy paper… poate cineva (decident) il va citi….poate nu
Eu cred ca a discuta despre modificarea sistemului electoral in Romania si mai ales despre adoptarea unor sisteme sofisticate inseamna a pune caruta inaintea cailor. Argumentul principal invocat pentru introducerea votului “uninominal” l-a reprezentat necesitatea reformarii clasei politice. Este, cred evident, ca acest lucru nu s-a intamplat. Cred ca rezultatul a fost opus. Problema principala legata de clasa politica romaneasca o reprezinta relatia oculta intre politica si economic si aceasta ar trebui rezolvata mai intai. Altfel, in orice sistem electoral se pot produce distorsiuni grave. Eu as propune un alt studiu: care ar fi fost rezultatele alegerilor din 2008 daca 100 de voturi in fiecare circumscriptie ar fi trecut la alt partid. Ma refer in principal la rezultatele pe circumscriptii, probabil mediile pe tara nu ar fi foarte diferite.