Revolutionary profile in Africa: middle-class

Posibile cauze și explicații ale revoltelor din Africa

Autor: Anatolie Cosciug | Categoria: Politică
25-03-2011

Revoltele în Africa nu au loc (sau au avut loc) doar în țările din Nordul Africii. Chiar dacă cele mai multe informații apărute în presă fac referire la mișcările sociale în țări din Nordul Africii, proteste, greve și alte mișcări sociale repetate au apărut și în alte țări aflate sub regimuri dictatoriale, ca și Djibouti, Coasta de Fildeș, Sudan, Camerun, Zimbabwe sau Senegal.

Nu este indicat să asumăm că revoluții apărute în aceeași perioadă de timp și în locuri asemănătoare au cauze similare. Totuși, într-un context macro, volatilitatea socială crescută în unele țări, în contrast puternic cu un calm social în alte state, trebuie să fie explicată de anumiți factori.

Din perspectiva revoltelor, statele africane pot fi împărțite în trei categorii: o primă categorie de state în care au apărut revolte de mare amploare, transformându-se chiar în revoluții – de exemplu Egipt, Libia, Tunisia; o a doua categorie cu state în care au apărut revolte semnificative dar care nu au condus la schimbarea regimului politic – de exemplu Algeria, Maroc, Coasta de Fildeș; și o a treia categorie de țări în care nu au apărut mișcări sociale – de exemplu  Niger, Mali, Ciad.

În cazul actualului val al revoltelor în țările din Nordul Africii, mediatizarea puternică a fost urmată de diverse încercări de identificare şi explicare a cauzelor. Cele mai des menționate idei țineau de domenii ca și creșterea prețurilor la alimente, accesul facil la informații și importanța „social media” (inclusiv relatările Wikileaks), rata mare de șomeri, corupția liderilor, starea economică tot mai proastă, nivelul sărăciei, creșterea rapidă a populației și proporția mare de tineri.

Aceste explicații pentru valurile de proteste sunt valide în măsura în care între țările incluse în cele trei categorii ar apărea diferențe semnificative. La o primă privire, indicatorii statistici arată câteva diferențe între țările cu mișcări sociale – indiferent de amploare – și cele fără mișcări sociale. În primul rând, în țările din categoria a treia – fără mișcări sociale, mediana vârstei este semnificativ mai mică,  proporția populației aflată sub nivelul sărăciei este mai mare,  iar numărul utilizatorilor de internet este cu mult sub nivelul celorlalte țări.

O a doua comparație, pentru aceiași indicatori, dar între țările cu mișcări sociale cu o amploare mai mare și țările cu mișcări sociale de o amploare mai redusă, arată diferențe între proporția populației sub limita de sărăcie – mai mare în ultima categorie – și între inflația prețurilor în 2010 – mai puternică în țările cu mișcări sociale puternice.

Al treilea set de comparații, între țările cu mișcări sociale de amploare și cele fără mișcări sociale evidențiază că există o distanţă semnificativă între acele țări în următoarele aspecte: mediana vârstei populației, proporția de oameni sub nivelul sărăciei, numărul utilizatorilor de internet și inflația prețurilor.

Mediana vârstei (Pentru anul 2010)GDP real growth rate (media procentelor pentru 2008-2010)Rată șomeri (valori 2010)Nivel sărăcie (Procentul populației sub pragul de sărăcie)Corupție (Scorul în 2010)Utilizatori internet (Utilizatori de internet/ 100 de cetățeni în 2009)Inflație prețuri (Valorile indicelui în 2010)
Egipt246,30%9,40%20%3,116,712,80%
Libia24,23,80%30 % (Estimare)7,40%2,25,210,40%
Tunisia29,73,60%14%7,40%4,327,64,50%
Algeria27,13,40%10,20%23%2,9122,50%
Maroc26,54,20%9,10%15%3,4333,90%
Coasta de Fildeș19,43,40%40-50%
(Date oficiale nu sunt disponibile, doar estimari)
42%2,23,21,40%
Djibouti21,85,30%59%42%3,22,266%
Niger15,23,90%-63%2,60,540,10%
Mali16,24,60%30%36,10%2,71,62,50%
Ciad16,6-0,13%-80%1,71,24%
Sierra Leone19,15%-70%2,40,25-

Date preluate de pe Index Mundi

Pornind de la informațiile obținute din seturile de comparații, ce înseamnă acele diferențe dintre categorii și cum pot fi interpretate? Mediana vârstei populației apare ca un factor distinctiv, în seriile de comparații de mai sus. O mediana a vârstei populației mai mică înseamnă o populație mai tânără și poate fi interpretată printr-o educație generală mai scăzută (idee susținută de indicatorul rată de alfabetizare) și printr-o stare economică mai proastă (indicatorul GDP/ capita). O populație PREA tânără – adică slab educată și cu o stare economică mai proastă – are tendința să se comporte mai degrabă apatic.

Rată alfabetizareGrupul dominant
(Proporția celui mai mare grup etnic din totalul populației)
GDP/ capita
(US dollar, în 2010)
Egipt71,40%99,60%6200
Libia82,80%97%13800
Tunisia74,30%98%9500
Algeria69,90%99%7400
Maroc52,30%99%4900
Coasta de Fildeș48,70%42,10%1800
Djibouti67,90%60%2800
Niger28,70%55,40%700
Mali46,40%50%1200
Ciad25,70%27,70%1800
Sierra Leone35,10%35%900

Date preluate de pe Index Mundi

Proporția de persoane sub limita sărăciei întărește ideea de mai sus, o societate slab educată nu vrea să participe la proteste pe când una care trăiește în foamete nu are timp, fiind prea ocupată cu supraviețuirea. Țările fără mișcări sociale au parte din plin de ambele fenomene.

Proporția de utilizatori de internet diferită duce problema un pas mai departe – existența unei clase de mijloc. O clasă de mijloc care nu este ocupată cu supraviețuirea este relativ educată și poate folosi un mijloc de diseminare a informațiilor greu de cenzurat, pare a fi elementul principal care diferențiază țările cu mișcări sociale de cele fără astfel de mişcări. În plus, mobilizarea clasei de mijloc este posibilă mai ales acolo unde nu există diviziuni lingvistice și etnice întărite politic care pot fi o piedică în fața solidarității inter sau extranaționale și a transmiterii de informații (indicatorul grup dominant).

În contextul creat de necesitatea prezenței unei clase de mijloc care să se mobilizeze sub formă de mișcări sociale, creșterea prețurilor (semnificative doar în comparația dintre prima și a doua categorie de state) apare ca fiind un bun motiv pentru o mobilizare a acesteia.

În concluzie, existența unei clase de mijloc (cu un statut economic mai ridicat și neapărat educată) este elementul de bază care diferențiază un stat african în care au avut loc mișcări sociale față de un altul fără manifestații. Pe lângă aceasta, impactul creșterii prețurilor este un bun catalizator al unei mobilizări mai mari sau mai mici, acolo unde condiția existenței clasei de mijloc a dus la apariția unor mișcări sociale.

Etichetele atasate acestui articol:, , , ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

Revolutionary profile in Africa: middle-class | Posibile cauze și explicații ale revoltelor din Africa

Autor: Anatolie Cosciug | Categoria: Politică

Revoltele în Africa nu au loc (sau au avut loc) doar în țările din Nordul Africii. Chiar dacă cele mai multe informații apărute în presă fac referire la mișcările sociale în țări din Nordul Africii, proteste, greve și alte mișcări sociale repetate au apărut și în alte țări aflate sub regimuri dictatoriale, ca și Djibouti, Coasta de Fildeș, Sudan, Camerun, Zimbabwe sau Senegal.

Nu este indicat să asumăm că revoluții apărute în aceeași perioadă de timp și în locuri asemănătoare au cauze similare. Totuși, într-un context macro, volatilitatea socială crescută în unele țări, în contrast puternic cu un calm social în alte state, trebuie să fie explicată de anumiți factori.

Din perspectiva revoltelor, statele africane pot fi împărțite în trei categorii: o primă categorie de state în care au apărut revolte de mare amploare, transformându-se chiar în revoluții – de exemplu Egipt, Libia, Tunisia; o a doua categorie cu state în care au apărut revolte semnificative dar care nu au condus la schimbarea regimului politic – de exemplu Algeria, Maroc, Coasta de Fildeș; și o a treia categorie de țări în care nu au apărut mișcări sociale – de exemplu  Niger, Mali, Ciad.

În cazul actualului val al revoltelor în țările din Nordul Africii, mediatizarea puternică a fost urmată de diverse încercări de identificare şi explicare a cauzelor. Cele mai des menționate idei țineau de domenii ca și creșterea prețurilor la alimente, accesul facil la informații și importanța „social media” (inclusiv relatările Wikileaks), rata mare de șomeri, corupția liderilor, starea economică tot mai proastă, nivelul sărăciei, creșterea rapidă a populației și proporția mare de tineri.

Aceste explicații pentru valurile de proteste sunt valide în măsura în care între țările incluse în cele trei categorii ar apărea diferențe semnificative. La o primă privire, indicatorii statistici arată câteva diferențe între țările cu mișcări sociale – indiferent de amploare – și cele fără mișcări sociale. În primul rând, în țările din categoria a treia – fără mișcări sociale, mediana vârstei este semnificativ mai mică,  proporția populației aflată sub nivelul sărăciei este mai mare,  iar numărul utilizatorilor de internet este cu mult sub nivelul celorlalte țări.

O a doua comparație, pentru aceiași indicatori, dar între țările cu mișcări sociale cu o amploare mai mare și țările cu mișcări sociale de o amploare mai redusă, arată diferențe între proporția populației sub limita de sărăcie – mai mare în ultima categorie – și între inflația prețurilor în 2010 – mai puternică în țările cu mișcări sociale puternice.

Al treilea set de comparații, între țările cu mișcări sociale de amploare și cele fără mișcări sociale evidențiază că există o distanţă semnificativă între acele țări în următoarele aspecte: mediana vârstei populației, proporția de oameni sub nivelul sărăciei, numărul utilizatorilor de internet și inflația prețurilor.

Mediana vârstei (Pentru anul 2010)GDP real growth rate (media procentelor pentru 2008-2010)Rată șomeri (valori 2010)Nivel sărăcie (Procentul populației sub pragul de sărăcie)Corupție (Scorul în 2010)Utilizatori internet (Utilizatori de internet/ 100 de cetățeni în 2009)Inflație prețuri (Valorile indicelui în 2010)
Egipt246,30%9,40%20%3,116,712,80%
Libia24,23,80%30 % (Estimare)7,40%2,25,210,40%
Tunisia29,73,60%14%7,40%4,327,64,50%
Algeria27,13,40%10,20%23%2,9122,50%
Maroc26,54,20%9,10%15%3,4333,90%
Coasta de Fildeș19,43,40%40-50%
(Date oficiale nu sunt disponibile, doar estimari)
42%2,23,21,40%
Djibouti21,85,30%59%42%3,22,266%
Niger15,23,90%-63%2,60,540,10%
Mali16,24,60%30%36,10%2,71,62,50%
Ciad16,6-0,13%-80%1,71,24%
Sierra Leone19,15%-70%2,40,25-

Date preluate de pe Index Mundi

Pornind de la informațiile obținute din seturile de comparații, ce înseamnă acele diferențe dintre categorii și cum pot fi interpretate? Mediana vârstei populației apare ca un factor distinctiv, în seriile de comparații de mai sus. O mediana a vârstei populației mai mică înseamnă o populație mai tânără și poate fi interpretată printr-o educație generală mai scăzută (idee susținută de indicatorul rată de alfabetizare) și printr-o stare economică mai proastă (indicatorul GDP/ capita). O populație PREA tânără – adică slab educată și cu o stare economică mai proastă – are tendința să se comporte mai degrabă apatic.

Rată alfabetizareGrupul dominant
(Proporția celui mai mare grup etnic din totalul populației)
GDP/ capita
(US dollar, în 2010)
Egipt71,40%99,60%6200
Libia82,80%97%13800
Tunisia74,30%98%9500
Algeria69,90%99%7400
Maroc52,30%99%4900
Coasta de Fildeș48,70%42,10%1800
Djibouti67,90%60%2800
Niger28,70%55,40%700
Mali46,40%50%1200
Ciad25,70%27,70%1800
Sierra Leone35,10%35%900

Date preluate de pe Index Mundi

Proporția de persoane sub limita sărăciei întărește ideea de mai sus, o societate slab educată nu vrea să participe la proteste pe când una care trăiește în foamete nu are timp, fiind prea ocupată cu supraviețuirea. Țările fără mișcări sociale au parte din plin de ambele fenomene.

Proporția de utilizatori de internet diferită duce problema un pas mai departe – existența unei clase de mijloc. O clasă de mijloc care nu este ocupată cu supraviețuirea este relativ educată și poate folosi un mijloc de diseminare a informațiilor greu de cenzurat, pare a fi elementul principal care diferențiază țările cu mișcări sociale de cele fără astfel de mişcări. În plus, mobilizarea clasei de mijloc este posibilă mai ales acolo unde nu există diviziuni lingvistice și etnice întărite politic care pot fi o piedică în fața solidarității inter sau extranaționale și a transmiterii de informații (indicatorul grup dominant).

În contextul creat de necesitatea prezenței unei clase de mijloc care să se mobilizeze sub formă de mișcări sociale, creșterea prețurilor (semnificative doar în comparația dintre prima și a doua categorie de state) apare ca fiind un bun motiv pentru o mobilizare a acesteia.

În concluzie, existența unei clase de mijloc (cu un statut economic mai ridicat și neapărat educată) este elementul de bază care diferențiază un stat african în care au avut loc mișcări sociale față de un altul fără manifestații. Pe lângă aceasta, impactul creșterii prețurilor este un bun catalizator al unei mobilizări mai mari sau mai mici, acolo unde condiția existenței clasei de mijloc a dus la apariția unor mișcări sociale.




Etichetele atasate acestui articol: , , , ,