Referendum în stil rusesc?

Autor: Toma Burean, Raluca Popp, Gabriel Bădescu | Categoria: Politică
24-07-2012

Cu câteva zile în urmă senatorul Toni Greblă (PSD), președinte al Comisiei Juridice din Senatul României, afirma că „nicio ţară membră a Uniunii Europene nu are prag”, și că „pragul electoral înseamnă, de fapt, anularea rezultatului oricărui referendum. În Elveţia, care este ţara cu cele mai multe referendumuri, locale, cantonale, confederative, prezenţa la vot, la referendum, este în medie de 20%, astfel încât numai două ţări ale Consiliului Europei, din 47 de ţări, Lituania şi Rusia, au acest prag” (17.07.2012  Revista 22).

Astfel, disputa din presa românească privind avantajele și dezavantajele folosirii unui prag minim al participării pare a fi tranșată de un argument cu miez statistic: este probabil un semn rău să fii diferit de aproape toate țările din UE și în aceeași categorie cu Rusia, o țară cu probleme serioase de calitate a democrației. Și pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, pe facebook circula zilele acestea o hartă în care România și cele două țări ex-sovietice sunt colorate diferit de restul Europei.

Politicienii români invocă date și studii foarte rar, iar când o fac rezultatele sunt adesea inventate sau prezentate distorsionat. Cum stau lucrurile în cazul intervenției senatorului Toni Greblă? Dincolo de o eroare evidentă în afirmațiile sale, aceea că Lituania nu ar fi în UE, este adevărat că cetățenii români au mai multe piedici decât cei mai mulți europeni în a influența politica prin referendum?

Pentru a da un răspuns acestei întrebări am alcătuit o bază de date cu 29 de țări din Europa, descrise fiecare prin câteva atribute despre regulile de organizare a referendumului. Rezultatele sunt cuprinse în tabelul de la final. O primă observație este aceea că referendumul este o măsură folosită în marea majoritate a țărilor europene, dar nu în toate. Astfel, din 29 de țări din Europa, în patru țări nu există mențiuni în constituție cu privire la referendum. Acestea sunt Marea Britanie (care nu are o constituție scrisă), Olanda, Norvegia și Cipru (Comisia de la Veneția 2005). În 24 de țări din 29 referendumul are putere de lege în anumite situații. Numărul de referendumuri aplicate în fiecare dintre aceste țări este extrem de variat: cinci ţări nu au avut niciun referendum din 1990 până în prezent (Belgia, Bulgaria, Grecia, Croaţia, Germania), la cealaltă extremă fiind Irlanda (17), Italia (13), Letonia (11) și Lituania (10) și, desigur, campioana acestui mijloc de consultare a cetățenilor, Elveția (129).

În plus, datele arată că folosirea referendumului ca mijloc democratic de consultare a cetățenilor a crescut în Europa ultimilor ani, în primul rând datorită votării tratatelor Uniunii Europene.

În același timp, setul de reguli aplicate în fiecare țară este extrem de divers, cu multe situații unice, denotând creativitate din partea legiuitorilor. De exemplu, în Italia procedura de demitere a președintelui conține o reglementare prin care sunt aleși aleator șase cetățeni care formează un Consiliu care își dă avizul pentru demitere. În Letonia, pentru validare participarea la referendum trebuie să fie cel puțin cât nivelul de participare la ultimele alegeri naționale.

Și varietatea regulilor privind pragul electoral necesar validării referendumurilor este mare. Astfel, sunt trei tipuri de prag electoral: de participare, de aprobare și de abrogare. Pragul electoral de participare ține de numărul de voturi necesar pentru ca un referendum să fie validat. În România acest prag este de 50%. Alte ţări care conțin un prag similar, în afara celor menţionate de senatorul Toni Greblă, sunt Danemarca, Portugalia, Letonia, Cehia şi Slovacia. Pragul de aprobare se referă la numărul de voturi pro sau contra unui referendum care trebuie să depășească un anumit număr de alegători înregistrați. Ţările în care este necesar un astfel de cvorum sunt Danemarca, Germania, Polonia, Portugalia şi Ungaria.  Cvorumul de abrogare se referă la praguri de participare introduse pentru a scoate un articol din constituţie sau de a anula o lege. Bulgaria, Italia, Belgia, Croaţia, Malta şi Suedia aplică o astfel de regulă. În ansamblu, în 17 țări dintre cele 29 analizate există cel puţin un cvorum de validare.

Pe scurt, lucrurile sunt complicate, și pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte includem mai jos o hartă a Europei colorată în funcție de un indice al rolului pe care îl are referendumul: valoarea minimă (albastru deschis) este luată de țările care nu au referendum sau acesta este doar consultativ, valoarea maximă (albastru închis) este pentru cele în care referendum-ul este mai mult decât consultativ și nu sunt impuse condiții restrictive de cvorum; valorile intermediare sunt pentru țări în care rolul este mai mult decât consultativ dar sunt restricții de cvorum. Pentru țările colorate în gri nu avem destule date.

În concluzie, cazul României nu este unul aflat la extreme și nici într-o categorie restrânsă cu doar două țări ex-sovietice. Dimpotrivă, sistemul de reguli o plasează în grupul cel mai numeros al țărilor cu referendumuri care permit schimbări legislative, dar care impun și unele condiții de cvorum.

Și nu în ultimul rând, avem aici ilustrarea unui tip de fraudă din partea unui politician român, în plus față de cele vizibile în ultima vreme–plagiat, contracte pe bani publici, evitarea detenției cu ajutor din partea medicilor. Mai puțin spectaculos, dar la fel de toxic.

Tabel 1. Folosirea referendumului și a pragurilor electorale în Europa

Țara Nr. Ref cvorpar cvorapr cvorabrog vot indice
Austria 1 0 0 0 0 3
Belgia 0 0 0 0 1 3
Bulgaria 0 0 0 50 0 2
Cehia 1 50 0 0 0 2
Cipru 1 0 0 0 0 3
Croația 0 0 0 50 0 2
Danemarca 5 30 40 0 0 1
Elveția 528* 0 0 0 0 0
Estonia 4 0 0 0 0 3
Finlanda 1 0 0 0 0 0
Franța 1 0 0 0 0 3
Germania 0 0 25 0 0 2
Grecia 0 0 0 0 1 0
Irlanda 17 0 0 0 0 2
Italia 13 0 0 50 0 2
Letonia 11 50 0 0 0 2
Lituania 10 50 0 0 0 2
Malta 2 0 0 50 0 2
Norvegia 1 0 0 0 0 0
Olanda 1 0 0 0 0 0
Polonia 4 0 50 0 0 2
Portugalia 3 50 50 0 0 1
România 5 50 0 0 0 2
Rusia 5 50 0 0 0 2
Slovacia 7 50 0 0 0 2
Spania 6 0 0 0 0 3
Suedia 1 0 0 50 0 2
UK 8 0 0 0 0 3
Ungaria 5 0 25 0 0 2

Nr Ref. = numărul de referendumuri organizate începând cu 1990

nivelcvorpart = nivelul pragului electoral de participare exprimat în procente

nivelcvorapr = nivelul pragului electoral de aprobare  exprimat în procente

nivelcvorabrog = nivelul pragului electoral de abrogare exprimat în procente

vot obligatoriu = țările în care votul la referendum este obligatoriu

indice= indice de permisivitate a organizării referendumului

* începând cu 1848

Surse folosite pentru a aduna datele:

http://direct-democracy-navigator.org/

http://www.venice.coe.int/docs/2005/CDL-EL%282005%29023prov-e.asp

Pentru a primi baza de date completă trimiteți un email la Toma Burean.

Etichetele atasate acestui articol:, ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

Referendum în stil rusesc?

Autor: Toma Burean, Raluca Popp, Gabriel Bădescu | Categoria: Politică

Cu câteva zile în urmă senatorul Toni Greblă (PSD), președinte al Comisiei Juridice din Senatul României, afirma că „nicio ţară membră a Uniunii Europene nu are prag”, și că „pragul electoral înseamnă, de fapt, anularea rezultatului oricărui referendum. În Elveţia, care este ţara cu cele mai multe referendumuri, locale, cantonale, confederative, prezenţa la vot, la referendum, este în medie de 20%, astfel încât numai două ţări ale Consiliului Europei, din 47 de ţări, Lituania şi Rusia, au acest prag” (17.07.2012  Revista 22).

Astfel, disputa din presa românească privind avantajele și dezavantajele folosirii unui prag minim al participării pare a fi tranșată de un argument cu miez statistic: este probabil un semn rău să fii diferit de aproape toate țările din UE și în aceeași categorie cu Rusia, o țară cu probleme serioase de calitate a democrației. Și pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, pe facebook circula zilele acestea o hartă în care România și cele două țări ex-sovietice sunt colorate diferit de restul Europei.

Politicienii români invocă date și studii foarte rar, iar când o fac rezultatele sunt adesea inventate sau prezentate distorsionat. Cum stau lucrurile în cazul intervenției senatorului Toni Greblă? Dincolo de o eroare evidentă în afirmațiile sale, aceea că Lituania nu ar fi în UE, este adevărat că cetățenii români au mai multe piedici decât cei mai mulți europeni în a influența politica prin referendum?

Pentru a da un răspuns acestei întrebări am alcătuit o bază de date cu 29 de țări din Europa, descrise fiecare prin câteva atribute despre regulile de organizare a referendumului. Rezultatele sunt cuprinse în tabelul de la final. O primă observație este aceea că referendumul este o măsură folosită în marea majoritate a țărilor europene, dar nu în toate. Astfel, din 29 de țări din Europa, în patru țări nu există mențiuni în constituție cu privire la referendum. Acestea sunt Marea Britanie (care nu are o constituție scrisă), Olanda, Norvegia și Cipru (Comisia de la Veneția 2005). În 24 de țări din 29 referendumul are putere de lege în anumite situații. Numărul de referendumuri aplicate în fiecare dintre aceste țări este extrem de variat: cinci ţări nu au avut niciun referendum din 1990 până în prezent (Belgia, Bulgaria, Grecia, Croaţia, Germania), la cealaltă extremă fiind Irlanda (17), Italia (13), Letonia (11) și Lituania (10) și, desigur, campioana acestui mijloc de consultare a cetățenilor, Elveția (129).

În plus, datele arată că folosirea referendumului ca mijloc democratic de consultare a cetățenilor a crescut în Europa ultimilor ani, în primul rând datorită votării tratatelor Uniunii Europene.

În același timp, setul de reguli aplicate în fiecare țară este extrem de divers, cu multe situații unice, denotând creativitate din partea legiuitorilor. De exemplu, în Italia procedura de demitere a președintelui conține o reglementare prin care sunt aleși aleator șase cetățeni care formează un Consiliu care își dă avizul pentru demitere. În Letonia, pentru validare participarea la referendum trebuie să fie cel puțin cât nivelul de participare la ultimele alegeri naționale.

Și varietatea regulilor privind pragul electoral necesar validării referendumurilor este mare. Astfel, sunt trei tipuri de prag electoral: de participare, de aprobare și de abrogare. Pragul electoral de participare ține de numărul de voturi necesar pentru ca un referendum să fie validat. În România acest prag este de 50%. Alte ţări care conțin un prag similar, în afara celor menţionate de senatorul Toni Greblă, sunt Danemarca, Portugalia, Letonia, Cehia şi Slovacia. Pragul de aprobare se referă la numărul de voturi pro sau contra unui referendum care trebuie să depășească un anumit număr de alegători înregistrați. Ţările în care este necesar un astfel de cvorum sunt Danemarca, Germania, Polonia, Portugalia şi Ungaria.  Cvorumul de abrogare se referă la praguri de participare introduse pentru a scoate un articol din constituţie sau de a anula o lege. Bulgaria, Italia, Belgia, Croaţia, Malta şi Suedia aplică o astfel de regulă. În ansamblu, în 17 țări dintre cele 29 analizate există cel puţin un cvorum de validare.

Pe scurt, lucrurile sunt complicate, și pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte includem mai jos o hartă a Europei colorată în funcție de un indice al rolului pe care îl are referendumul: valoarea minimă (albastru deschis) este luată de țările care nu au referendum sau acesta este doar consultativ, valoarea maximă (albastru închis) este pentru cele în care referendum-ul este mai mult decât consultativ și nu sunt impuse condiții restrictive de cvorum; valorile intermediare sunt pentru țări în care rolul este mai mult decât consultativ dar sunt restricții de cvorum. Pentru țările colorate în gri nu avem destule date.

În concluzie, cazul României nu este unul aflat la extreme și nici într-o categorie restrânsă cu doar două țări ex-sovietice. Dimpotrivă, sistemul de reguli o plasează în grupul cel mai numeros al țărilor cu referendumuri care permit schimbări legislative, dar care impun și unele condiții de cvorum.

Și nu în ultimul rând, avem aici ilustrarea unui tip de fraudă din partea unui politician român, în plus față de cele vizibile în ultima vreme–plagiat, contracte pe bani publici, evitarea detenției cu ajutor din partea medicilor. Mai puțin spectaculos, dar la fel de toxic.

Tabel 1. Folosirea referendumului și a pragurilor electorale în Europa

Țara Nr. Ref cvorpar cvorapr cvorabrog vot indice
Austria 1 0 0 0 0 3
Belgia 0 0 0 0 1 3
Bulgaria 0 0 0 50 0 2
Cehia 1 50 0 0 0 2
Cipru 1 0 0 0 0 3
Croația 0 0 0 50 0 2
Danemarca 5 30 40 0 0 1
Elveția 528* 0 0 0 0 0
Estonia 4 0 0 0 0 3
Finlanda 1 0 0 0 0 0
Franța 1 0 0 0 0 3
Germania 0 0 25 0 0 2
Grecia 0 0 0 0 1 0
Irlanda 17 0 0 0 0 2
Italia 13 0 0 50 0 2
Letonia 11 50 0 0 0 2
Lituania 10 50 0 0 0 2
Malta 2 0 0 50 0 2
Norvegia 1 0 0 0 0 0
Olanda 1 0 0 0 0 0
Polonia 4 0 50 0 0 2
Portugalia 3 50 50 0 0 1
România 5 50 0 0 0 2
Rusia 5 50 0 0 0 2
Slovacia 7 50 0 0 0 2
Spania 6 0 0 0 0 3
Suedia 1 0 0 50 0 2
UK 8 0 0 0 0 3
Ungaria 5 0 25 0 0 2

Nr Ref. = numărul de referendumuri organizate începând cu 1990

nivelcvorpart = nivelul pragului electoral de participare exprimat în procente

nivelcvorapr = nivelul pragului electoral de aprobare  exprimat în procente

nivelcvorabrog = nivelul pragului electoral de abrogare exprimat în procente

vot obligatoriu = țările în care votul la referendum este obligatoriu

indice= indice de permisivitate a organizării referendumului

* începând cu 1848

Surse folosite pentru a aduna datele:

http://direct-democracy-navigator.org/

http://www.venice.coe.int/docs/2005/CDL-EL%282005%29023prov-e.asp

Pentru a primi baza de date completă trimiteți un email la Toma Burean.




Etichetele atasate acestui articol: , ,