Protestul nu e o vacă

Sau despre alternanța perioadelor în care oamenii devin activi public

Autor: Gabriel Bădescu | Categoria: Politică
26-09-2013

Unul dintre premiile Ig Nobel din acest an, o parodie a premiilor Nobel, care sunt oferite cercetătorilor care „întâi te fac să râzi, apoi te pun pe gânduri”, a fost acordat unui grup de biologi care studiind zece vaci gestante a găsit două regularități privind comportamentul lor:
(1) șansa ca o  vacă așezată să se ridice în picioare crește cu durata șederii, și
(2) șansa ca o vacă stând în picioare să se așeze nu depinde de durata statului în picioare.

Protestele antiguvernamentale din ultimele săptămâni au stimulat dezbateri intense privind urmările lor posibile în următoarele săptămâni și luni. Ce se va întâmpla cu proiectul RMGC, cu proiectele de extragere a resurselor naturale din alte zone ale țării sau din alte țări? Vor avea protestele un impact asupra relațiilor dintre guverne și companii miniere sau chiar și cu alte  tipuri de corporații internaționale?

O să apară formațiuni politice noi, în cele existente vor fi politicieni ceva mai responsabili, vor fi mai multe voci puternice din rândul societății civile, politicile publice vor câștiga în transparență și sofisticare, iar temele legate de mediu și dezvoltare durabilă vor fi dezbătute mai serios? Sau nu se va întâmpla chiar nimic, iar entuziasmul de acum va fi urmat de o perioadă lungă de acalmie.

Paul Dragoș Aligică, cercetător la George Mason University, este unul dintre cei care susțin că protestele de acum sunt un fenomen pasager, nesustenabil și că „inevitabil se vor termina in dezamagiri si o noua retragere in universul chestiunilor private din care majoritatea acestor demonstranti a scos brusc capul recent. […] De aceea cei care sunteti in mass media si jurnalism pregatiti-va backgroundul pe: psihologia relatiilor, new age, spiritualitate, chick-flick, moda, film, lifestyle, decoratiuni interioare, viata sociala, arte minore in registre minore, counseling etc.Va fi cerere mare.”

Sunt protestele de acum un fenomen pasager, sau asistăm la o intensificare a participării cetățenilor, iar cei care au făcut efortul să vină în stradă în 2012 sau în 2013 vor fi din ce în ce mai activi și vor fi urmați și de către alții? E greu să faci predicții, în special când sunt despre viitor, spunea Niels Bohr. Totuși, putem spune câte ceva despre șansele ca anul viitor să fie unul cu proteste în România dacă parcurgem date despre frecvența și succesiunea în timp a protestelor din alte țări.

Pe un site creat de Pippa Norris, profesoară la Harvard, sunt disponibile informații despre protestele antiguvernamentale din 191 de țări, între 1994 și 2003. Iată câteva rezultate ale unei analize statistice pe care am realizat-o pe aceste date:

1. Probabilitatea ca o țară oarecare să aibă proteste anti-guvernamentale într-un an, dacă patternul din 1994-2003 se păstrează, este de 22%.

2. Dacă o țară are proteste într-un an, șansa să aibă proteste și în anul care urmează este de 50%.

3. Dacă o țară are proteste în doi ani consecutivi, șansa să aibă proteste și în al treilea an este de peste 65%.

Desigur, nu toate țările sunt la fel, iar intensitatea și ritmul protestelor în anii care vin ar putea să difere substanțial față de acum zece ani. În același timp, este plauzibil faptul că o combinație între criza economică prelungită și participarea la rețele sociale online va conduce la și mai multă participare decât cea prezisă de datele din 1994-2003. De altfel, o hartă dinamică a protestelor între 1979 și 2013 realizată de John Beieler pe datele GDELT indică o intensificare clară a protestelor după 2008.

Dacă Paul Dragoș Aligică pariază pe un 2014 liniștit și le recomandă jurnaliștilor să fie pregătiți să scrie despre lifestyle și modă, îndemnul meu pentru studenții de științe sociale este, la început de an universitar, să nu ignore studiul mișcărilor sociale, al participării prin proteste și cel al societății civile.

Etichetele atasate acestui articol:, ,

Comentarii (3)

  1. DPA spune:

    Apreciez refreirea la nota mea. N-am inteles in totalitate argumentul postarii. Am doar o nota in clarificare relativ la:

    „Dacă Paul Dragoș Aligică pariază pe un 2014 liniștit …”

    NU am facut predictii pe baza anuala privind protestele, nu am facut pariu cu nimeni si de fapt nici nu m-am gandit ca cineva putea sa interpreteze referirea mea facuta la Hirschman sau ideile lui Hirschman in general, in aceasta cheie.

    Dar este desigur legitim ca discutia sa fie transferata pe taramul predictiilor anualizate, semestriale sau saptamanale si a speculatiilor privind probablitatea tot mai ridicata ca anumite evenimente sa aiba loc in regimul intervalelor de timp mai sus indicate, prin analogie cu situatii considerate similare in alte contexte.

    Este in mod cert un domeniu interesant pentru sudentii din stiinte sociale si ma alatur si eu cu tot entuziasmul indemnului ca la început de an universitar, să nu ignore studiul mișcărilor sociale, al participării prin proteste și cel al societății civile.

  2. Pingback: OSINT 12: Demonstrațiile de masă care vor veni « Civitas Politics

  3. Pingback: OSINT 12: Demonstrațiile de masă care vor veni | Context Politic

» » tipareste acest articol

Protestul nu e o vacă | Sau despre alternanța perioadelor în care oamenii devin activi public

Autor: Gabriel Bădescu | Categoria: Politică

Unul dintre premiile Ig Nobel din acest an, o parodie a premiilor Nobel, care sunt oferite cercetătorilor care „întâi te fac să râzi, apoi te pun pe gânduri”, a fost acordat unui grup de biologi care studiind zece vaci gestante a găsit două regularități privind comportamentul lor:
(1) șansa ca o  vacă așezată să se ridice în picioare crește cu durata șederii, și
(2) șansa ca o vacă stând în picioare să se așeze nu depinde de durata statului în picioare.

Protestele antiguvernamentale din ultimele săptămâni au stimulat dezbateri intense privind urmările lor posibile în următoarele săptămâni și luni. Ce se va întâmpla cu proiectul RMGC, cu proiectele de extragere a resurselor naturale din alte zone ale țării sau din alte țări? Vor avea protestele un impact asupra relațiilor dintre guverne și companii miniere sau chiar și cu alte  tipuri de corporații internaționale?

O să apară formațiuni politice noi, în cele existente vor fi politicieni ceva mai responsabili, vor fi mai multe voci puternice din rândul societății civile, politicile publice vor câștiga în transparență și sofisticare, iar temele legate de mediu și dezvoltare durabilă vor fi dezbătute mai serios? Sau nu se va întâmpla chiar nimic, iar entuziasmul de acum va fi urmat de o perioadă lungă de acalmie.

Paul Dragoș Aligică, cercetător la George Mason University, este unul dintre cei care susțin că protestele de acum sunt un fenomen pasager, nesustenabil și că „inevitabil se vor termina in dezamagiri si o noua retragere in universul chestiunilor private din care majoritatea acestor demonstranti a scos brusc capul recent. […] De aceea cei care sunteti in mass media si jurnalism pregatiti-va backgroundul pe: psihologia relatiilor, new age, spiritualitate, chick-flick, moda, film, lifestyle, decoratiuni interioare, viata sociala, arte minore in registre minore, counseling etc.Va fi cerere mare.”

Sunt protestele de acum un fenomen pasager, sau asistăm la o intensificare a participării cetățenilor, iar cei care au făcut efortul să vină în stradă în 2012 sau în 2013 vor fi din ce în ce mai activi și vor fi urmați și de către alții? E greu să faci predicții, în special când sunt despre viitor, spunea Niels Bohr. Totuși, putem spune câte ceva despre șansele ca anul viitor să fie unul cu proteste în România dacă parcurgem date despre frecvența și succesiunea în timp a protestelor din alte țări.

Pe un site creat de Pippa Norris, profesoară la Harvard, sunt disponibile informații despre protestele antiguvernamentale din 191 de țări, între 1994 și 2003. Iată câteva rezultate ale unei analize statistice pe care am realizat-o pe aceste date:

1. Probabilitatea ca o țară oarecare să aibă proteste anti-guvernamentale într-un an, dacă patternul din 1994-2003 se păstrează, este de 22%.

2. Dacă o țară are proteste într-un an, șansa să aibă proteste și în anul care urmează este de 50%.

3. Dacă o țară are proteste în doi ani consecutivi, șansa să aibă proteste și în al treilea an este de peste 65%.

Desigur, nu toate țările sunt la fel, iar intensitatea și ritmul protestelor în anii care vin ar putea să difere substanțial față de acum zece ani. În același timp, este plauzibil faptul că o combinație între criza economică prelungită și participarea la rețele sociale online va conduce la și mai multă participare decât cea prezisă de datele din 1994-2003. De altfel, o hartă dinamică a protestelor între 1979 și 2013 realizată de John Beieler pe datele GDELT indică o intensificare clară a protestelor după 2008.

Dacă Paul Dragoș Aligică pariază pe un 2014 liniștit și le recomandă jurnaliștilor să fie pregătiți să scrie despre lifestyle și modă, îndemnul meu pentru studenții de științe sociale este, la început de an universitar, să nu ignore studiul mișcărilor sociale, al participării prin proteste și cel al societății civile.




Etichetele atasate acestui articol: , ,