Epopeea Strauss Kahn: agresor sau victimă

Justiţia americană şi simţul comun francez sau cum arestarea lui Strauss Kahn se reflectă în opţiunile electorale ale francezilor

Autor: Tudor Țiclău | Categoria: Politică
31-05-2011

La peste o săptămână de la incidentul „DSK în NY”, lucrurile par mult mai neclare decât în primele ore ale evenimentului, relatat de televiziuni ca și când şeful FMI agresase sexual o cameristă beyond any reasonable doubt.

Opinia publică franceză a reacţionat imediat. Tabăra cea mai vocală este a celor care consideră incidentul unul minor şi implicit înclină să susţină nevinovăţia totală a lui DSK. Iată câteva dintre argumentele aduse în discuţie: pe de-o parte este invocată (în mod legitim) prezumţia de nevinovăţie de care DSK nu se bucură în prezent, socialiştii francezi fiind cei mai vehemenţi în acest sens – lidera Partidului Socialist, Martine Aubry, declara la câteva zile după arestare că e mândră să trăiască într-un stat unde prezumţia de nevinovăţie încă funcţionează. De altfel, o întreagă suită de foşti miniştri ai justiţiei din Franţa au fost în asentiment cu opinia aceasta şi au criticat sistemul american de justiţie – desigur, trebuie ţinut cont şi de relaţiile „strânse” dintre francezi şi americani în interpretarea acestor declaraţii. Pe deasupra DSK era cunoscut ca un seducător, femeile sunt o slăbiciune de-a sa, dar nimeni nu a murit din asta – declară Jack Lang, ministru al culturii în perioada Mitterand. Pe de altă parte, o jurnalistă franceză acuză o anumită toleranţă a societăţii franceze privind manifestarea libidoului masculin în faţa sexului frumos şi o tendinţă de a minimiza astfel de situaţii. Mai interesant este că nu doar socialişti au sărit în apărarea lui DSK – lucru de aşteptat ţinând cont de anunţarea aproape sigură a candidaturii sale pentru prezidenţialele din 2012 – Yes, we Kahn pare să fi fost sloganul care urma să-l conducă spre Palatul Elysee.

Un sondaj realizat a doua zi după incident arată că 57% dintre francezi consideră că DSK este victima unui complot, procentul urcând şi mai mult în rândul votanţilor de stânga, 70% dintre aceştia susţinând teoria conspiraţiei. Reacţia este explicabilă în opinia lui Gerald Bronner, sociolog la Universitatea din Strasbourg, specializat în credinţe populare:  „pur şi simplu francezii nu vor să accepte ceea ce s-a întâmplat, mai ales, cei cu opţiuni de stânga”. Ţinând cont că Nicolas Sarkozy se bucură de cea mai mică popularitate de când s-a instalat la preşedinţie şi că DSK era favorit, reacţia francezilor pare naturală iar teoria complotului e forma fantezistă de manifestare a acestei inacceptări.  Putem chestiona însă și zelul nemăsurat al NYPD şi al justiţiei americane în administrarea cazului.

Unele voci susţin că DSK a primit un tratament „preferenţial”, faţă de alte cazuri similare – este dat exemplul unui caz recent de viol care implica doi poliţişti din NY şi unde autorităţiile au dat dovadă de mult mai multă înţelegere. Există chiar o anume tradiţie a justiţiei americane în a creşte transparenţa şi mediatizarea anumitor cazuri care implică high profile suspects pentru a sublinia că legea e accesaşi pentru toţi – termenul de jargon fiind PERP WALK, un fel de parada a ruşinii în faţa mass-mediei. Figura lui DSK, fost şef FMI, nebărbierit, într-un costum şifonat şi cu cătuşe la mâini se încadrează perfect în acest profil.

La prima vedere pare un incident perfect pentru relansarea campaniei lui Sarkozy. Actualul preşedinte s-a ferit însă a face comentarii, înţelegând probabil că nu i-ar folosi un atac asupra unui fost rival legat la mâini. Sondajele arată un câştig de 1-2 procente pentru Sarkozy după arestarea DSK şi posiblitatea de a ajunge în turul II. Ce se va întâmpla însă dacă DSK iese nevinovat – şi aproape sigur e transformat în „victima” unui complot?

Etichetele atasate acestui articol:, , , , , , , ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

Epopeea Strauss Kahn: agresor sau victimă | Justiţia americană şi simţul comun francez sau cum arestarea lui Strauss Kahn se reflectă în opţiunile electorale ale francezilor

Autor: Tudor Țiclău | Categoria: Politică

La peste o săptămână de la incidentul „DSK în NY”, lucrurile par mult mai neclare decât în primele ore ale evenimentului, relatat de televiziuni ca și când şeful FMI agresase sexual o cameristă beyond any reasonable doubt.

Opinia publică franceză a reacţionat imediat. Tabăra cea mai vocală este a celor care consideră incidentul unul minor şi implicit înclină să susţină nevinovăţia totală a lui DSK. Iată câteva dintre argumentele aduse în discuţie: pe de-o parte este invocată (în mod legitim) prezumţia de nevinovăţie de care DSK nu se bucură în prezent, socialiştii francezi fiind cei mai vehemenţi în acest sens – lidera Partidului Socialist, Martine Aubry, declara la câteva zile după arestare că e mândră să trăiască într-un stat unde prezumţia de nevinovăţie încă funcţionează. De altfel, o întreagă suită de foşti miniştri ai justiţiei din Franţa au fost în asentiment cu opinia aceasta şi au criticat sistemul american de justiţie – desigur, trebuie ţinut cont şi de relaţiile „strânse” dintre francezi şi americani în interpretarea acestor declaraţii. Pe deasupra DSK era cunoscut ca un seducător, femeile sunt o slăbiciune de-a sa, dar nimeni nu a murit din asta – declară Jack Lang, ministru al culturii în perioada Mitterand. Pe de altă parte, o jurnalistă franceză acuză o anumită toleranţă a societăţii franceze privind manifestarea libidoului masculin în faţa sexului frumos şi o tendinţă de a minimiza astfel de situaţii. Mai interesant este că nu doar socialişti au sărit în apărarea lui DSK – lucru de aşteptat ţinând cont de anunţarea aproape sigură a candidaturii sale pentru prezidenţialele din 2012 – Yes, we Kahn pare să fi fost sloganul care urma să-l conducă spre Palatul Elysee.

Un sondaj realizat a doua zi după incident arată că 57% dintre francezi consideră că DSK este victima unui complot, procentul urcând şi mai mult în rândul votanţilor de stânga, 70% dintre aceştia susţinând teoria conspiraţiei. Reacţia este explicabilă în opinia lui Gerald Bronner, sociolog la Universitatea din Strasbourg, specializat în credinţe populare:  „pur şi simplu francezii nu vor să accepte ceea ce s-a întâmplat, mai ales, cei cu opţiuni de stânga”. Ţinând cont că Nicolas Sarkozy se bucură de cea mai mică popularitate de când s-a instalat la preşedinţie şi că DSK era favorit, reacţia francezilor pare naturală iar teoria complotului e forma fantezistă de manifestare a acestei inacceptări.  Putem chestiona însă și zelul nemăsurat al NYPD şi al justiţiei americane în administrarea cazului.

Unele voci susţin că DSK a primit un tratament „preferenţial”, faţă de alte cazuri similare – este dat exemplul unui caz recent de viol care implica doi poliţişti din NY şi unde autorităţiile au dat dovadă de mult mai multă înţelegere. Există chiar o anume tradiţie a justiţiei americane în a creşte transparenţa şi mediatizarea anumitor cazuri care implică high profile suspects pentru a sublinia că legea e accesaşi pentru toţi – termenul de jargon fiind PERP WALK, un fel de parada a ruşinii în faţa mass-mediei. Figura lui DSK, fost şef FMI, nebărbierit, într-un costum şifonat şi cu cătuşe la mâini se încadrează perfect în acest profil.

La prima vedere pare un incident perfect pentru relansarea campaniei lui Sarkozy. Actualul preşedinte s-a ferit însă a face comentarii, înţelegând probabil că nu i-ar folosi un atac asupra unui fost rival legat la mâini. Sondajele arată un câştig de 1-2 procente pentru Sarkozy după arestarea DSK şi posiblitatea de a ajunge în turul II. Ce se va întâmpla însă dacă DSK iese nevinovat – şi aproape sigur e transformat în „victima” unui complot?




Etichetele atasate acestui articol: , , , , , , , ,