Despre strategie în campania prezidențială 2014

Autor: Călin Hințea | Categoria: Politică
18-03-2015

Strategia este esențială în domeniul politic, privat, public sau nonprofit. Ea poate face diferența între victorie și eșec. Recentele alegeri prezidențiale din România oferă un studiu de caz interesant din acest punct de vedere. Câteva elemente de strategie care au afectat puternic rezultatul campaniei electorale de la sfârșitul anului 2014:

Relația cu mediul. O greșeală des întâlnită în strategie este legată de neînțelegerea importanței mediului în care trăiește organizația. Domnul Ponta a fost susținut în campanie de un partid care a continuat să facă ceea ce făcuse în ultimii 20 de ani în condițiile în care mediul propriu se schimbase masiv. Imigrația, educația, tehnologia sunt câțiva factori care au schimbat structural profilul alegătorului din România. Este adevărat, aceste schimbări au fost treptate și incrementale: momentul 2014 a fost doar scânteia care a aprins o zona deja volatilă. În pofida acestor schimbări de mediu, PSD a continuat să aplice același tip de comportament electoral și să facă ceea ce știa mai bine. Rezultatul: o înfrângere de proporții.

Incapacitatea de a stabili ținte strategice corecte. PSD l-a atacat continuu în timpul campaniei pe președintele în exercițiu la acel moment. Resursele utilizate, tacticile media, tehnicile diverse au fost superbe. Intensitatea acestor atacuri a fost de asemenea la un nivel greu de egalat, iar răspunsul fostului președinte a fost pe măsură. O singura problemă: domnul Băsescu nu mai candida și nici nu se exprimase în favoarea candidatului liberal. În timp ce cele două părți duceau această luptă feroce, domnul Iohannis, adevăratul adversar strategic al PSD, trecea liniștit în planul 2 (precum într-un film al lui Mel Brooks) spre victorie. Dacă domnul Băsescu a promovat intenționat această tactică de erodare a PSD și de risipire a resurselor și energiilor existente la dispoziția domnului Ponta a fost într-adevăr o mișcare utilă. Chiar dacă nu a fost parte a unei strategii coerente, confruntarea masivă a celor două părți a susținut victoria candidatului liberal.

O regulă importantă a planificării spune că eficiența operațională nu înseamnă strategie. Liderii PSD au făcut din ignorarea acestui principiu o strategie în sine. Organizarea internă a primat în fața considerentelor strategice: altfel spus „suntem superb organizați dar nu știm de ce”. Un responsabil PSD a descris într-o intervenție publică, cu mândrie, un sistem de organizare la nivel local impresionant, bazat pe persoane responsabile cu mobilizarea politică până la nivel de scară de bloc, pe mecanisme de transport a simpatizanților la vot, pe acțiuni de mobilizare a votanților până la cel mai mic sat. Din nefericire, acest tip de eficiență are sens numai în cadrul unei strategii cu ținte cheie bine definite. În afara acesteia eficiența operațională nu contează și nu poate aduce victoria în alegeri.

În ceea ce privește strategia domnului Iohannis este de remarcat o campanie publicitară inteligentă care a speculat (vezi ideea cu ceasul) principalul atu al acestuia: imaginea de „neamț serios”. O varianta optimistă este că strategia campaniei a fost axată pe principiul lui Sun Tzu „invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnerabilitatea inamicului de el” și că a lăsat PSD să facă greșeli care să îl facă să piardă alegerile (Napoleon spunea să nu deranjezi niciodată un inamic care face greșeli). O altă varianta este că domnul Iohannis nu avut o strategie de campanie structurată și a beneficiat masiv de votul negativ la adresa contra-candidatului. Autorul nu este un susținător entuziast al primei variante.

Politicienii romani nu înțeleg ce este și la ce folosește strategia. În cel mai bun caz o confundă cu campanii publicitare sau cu existența „bunului organizator” de partid. În cel mai prost caz (cel mai des) cred că nu au nevoie de rațiune în activitatea politica și se bazează pe maeștri în vodoo politic care le spun ceea ce vor să audă. Vestea buna este că, indiferent dacă înțeleg mai devreme sau mai târziu importanța strategiei, ea le va afecta direct destinul politic. În timp vor învăța (The hard way) ce importantă este existența strategilor în echipele de campanie.

Etichetele atasate acestui articol:, , , , , , ,

Comentarii (1)

  1. Paul spune:

    Corect. PSD nici acum nu a inteles de ce a pierdut. Iar ceilalti cred ca se datoreaza „strategiei” de promovare online.

» » tipareste acest articol

Despre strategie în campania prezidențială 2014 |

Autor: Călin Hințea | Categoria: Politică

Strategia este esențială în domeniul politic, privat, public sau nonprofit. Ea poate face diferența între victorie și eșec. Recentele alegeri prezidențiale din România oferă un studiu de caz interesant din acest punct de vedere. Câteva elemente de strategie care au afectat puternic rezultatul campaniei electorale de la sfârșitul anului 2014:

Relația cu mediul. O greșeală des întâlnită în strategie este legată de neînțelegerea importanței mediului în care trăiește organizația. Domnul Ponta a fost susținut în campanie de un partid care a continuat să facă ceea ce făcuse în ultimii 20 de ani în condițiile în care mediul propriu se schimbase masiv. Imigrația, educația, tehnologia sunt câțiva factori care au schimbat structural profilul alegătorului din România. Este adevărat, aceste schimbări au fost treptate și incrementale: momentul 2014 a fost doar scânteia care a aprins o zona deja volatilă. În pofida acestor schimbări de mediu, PSD a continuat să aplice același tip de comportament electoral și să facă ceea ce știa mai bine. Rezultatul: o înfrângere de proporții.

Incapacitatea de a stabili ținte strategice corecte. PSD l-a atacat continuu în timpul campaniei pe președintele în exercițiu la acel moment. Resursele utilizate, tacticile media, tehnicile diverse au fost superbe. Intensitatea acestor atacuri a fost de asemenea la un nivel greu de egalat, iar răspunsul fostului președinte a fost pe măsură. O singura problemă: domnul Băsescu nu mai candida și nici nu se exprimase în favoarea candidatului liberal. În timp ce cele două părți duceau această luptă feroce, domnul Iohannis, adevăratul adversar strategic al PSD, trecea liniștit în planul 2 (precum într-un film al lui Mel Brooks) spre victorie. Dacă domnul Băsescu a promovat intenționat această tactică de erodare a PSD și de risipire a resurselor și energiilor existente la dispoziția domnului Ponta a fost într-adevăr o mișcare utilă. Chiar dacă nu a fost parte a unei strategii coerente, confruntarea masivă a celor două părți a susținut victoria candidatului liberal.

O regulă importantă a planificării spune că eficiența operațională nu înseamnă strategie. Liderii PSD au făcut din ignorarea acestui principiu o strategie în sine. Organizarea internă a primat în fața considerentelor strategice: altfel spus „suntem superb organizați dar nu știm de ce”. Un responsabil PSD a descris într-o intervenție publică, cu mândrie, un sistem de organizare la nivel local impresionant, bazat pe persoane responsabile cu mobilizarea politică până la nivel de scară de bloc, pe mecanisme de transport a simpatizanților la vot, pe acțiuni de mobilizare a votanților până la cel mai mic sat. Din nefericire, acest tip de eficiență are sens numai în cadrul unei strategii cu ținte cheie bine definite. În afara acesteia eficiența operațională nu contează și nu poate aduce victoria în alegeri.

În ceea ce privește strategia domnului Iohannis este de remarcat o campanie publicitară inteligentă care a speculat (vezi ideea cu ceasul) principalul atu al acestuia: imaginea de „neamț serios”. O varianta optimistă este că strategia campaniei a fost axată pe principiul lui Sun Tzu „invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnerabilitatea inamicului de el” și că a lăsat PSD să facă greșeli care să îl facă să piardă alegerile (Napoleon spunea să nu deranjezi niciodată un inamic care face greșeli). O altă varianta este că domnul Iohannis nu avut o strategie de campanie structurată și a beneficiat masiv de votul negativ la adresa contra-candidatului. Autorul nu este un susținător entuziast al primei variante.

Politicienii romani nu înțeleg ce este și la ce folosește strategia. În cel mai bun caz o confundă cu campanii publicitare sau cu existența „bunului organizator” de partid. În cel mai prost caz (cel mai des) cred că nu au nevoie de rațiune în activitatea politica și se bazează pe maeștri în vodoo politic care le spun ceea ce vor să audă. Vestea buna este că, indiferent dacă înțeleg mai devreme sau mai târziu importanța strategiei, ea le va afecta direct destinul politic. În timp vor învăța (The hard way) ce importantă este existența strategilor în echipele de campanie.




Etichetele atasate acestui articol: , , , , , , ,