Cu răbdare despre moartea lui Osama bin Laden

Mult zgomot pentru nimic, iar esența rămâne pe dinafară

Autor: Christian-Radu Chereji | Categoria: Politică
04-05-2011

Ca întotdeauna când un eveniment important se produce pe scena lumii, suntem invadați de reportaje, documentare, articole de presă, post-uri pe blog-uri și, mai ales în România, de talk-show-uri care urmăresc să-ți explice ce, cum, unde, în ce mod și de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Unele dintre aceste intreprinderi sunt realmente serioase și substanțiale în tentativa de a informa și explica. Altele sunt ridicole, penibile sau de-a dreptul hilare, servind un singur scop: rating-ul.

Nu altul a fost cazul uciderii teroristului numărul 1 al lumii, Osama bin Laden, de către militarii americani. Presa scrisă s-a demonstrat a fi mai moderată, mai puțin aplecată spre spectacular, mai profesionistă în abordări, publicând în general informații și mai puțin speculații. Televiziunile, în schimb, și-au dat în petec. Alergând după spectacol, cu titrări de gen “Obama l-a împușcat pe Osama”, adunând „experți” să-și dea în părere despre ce și cum, în condițiile în care nimeni nu deține toate informațiile de care are nevoie pentru a oferi o analiză pertinentă atât în ceea ce privește operațiunea în sine, cât și potențialele sale consecințe, putând doar specula pe marginea acestor chestiuni, televiziunile românești au fost din nou egale cu ele însele, oferind publicului ceea ce ele cred că publicul așteaptă: basme. Una dintre ele a ajuns chiar să dezbată „misterele asasinării lui Obama”, un exercițiu grotesc pe tema teoriei conspirației aplicate, din care nu am înțeles dacă Osama a murit sau de fapt nu era el, era Elvis și încă nu părăsise clădirea, sau o părăsise și devenise Michael Jackson și era mort de doi ani. N-aș marșa mai mult pe acest subiect, pentru că e clar că într-o țară atât de disfuncțională ca România în ceea ce privește profesionalismul, e firesc ca această carență să fie evidentă în spațiul cel mai vizibil – cel al mass-mediei vizuale.

Lăsând la o parte caricaturalul și superficialitatea, și încercând a ne menține în limita bunului simț care presupune a face analize doar în baza informațiilor de care dispunem și nu în baza fanteziilor pe care fiecare le putem avea, trebuie spus că o interpretare a evenimentului numit moartea lui Osama bin Laden mai trebuie să aștepte puțin. Sunt multe întrebări la care un răspuns încă este așteptat, iar dintre ele esențială pentru dinamica relațiilor internaționale mi se pare a fi cea legată de rolul armatei și serviciului de informații pakistaneze în chestiunea Osama: au fost ele cele care l-au ajutat pe terorist să stea ascuns în Abbottabad, sau ele sunt cele care l-au atras în capcană pentru ca forțele americane să-l poată elimina? Exclud posibilitatea ca Osama bin Laden să fi stat luni de zile la 1300 de metri de echivalentul pakistanez al West Point-ului fără ca cele mai importante structuri de securitate ale statului, armata și informațiile, să aibă cunoștință de acest fapt. Pakistanul reprezintă o piesă de o importanță crucială în evoluția nu numai a războiului din Afghanistan, ci și a relațiilor dintre SUA, China, India și Rusia, nemaivorbind de armamentul nuclear și problematica fundamentalismului islamic. În Pakistan și împrejurul său se joacă un joc cu implicații la scară globală, și următoarele mișcări ne vor da un răspuns la întrebarea de mai sus. Dacă armata și ISI au fost cele care l-au ascuns și protejat pe Osama, implicațiile acestui fapt vor avea consecințe fatale asupra relațiilor dintre SUA și Pakistan, cu repercursiuni incalculabile pentru guvernământul pakistanez și chiar pentru supraviețuirea statului pakistanez. Dacă instituțiile pakistaneze au fost cele care l-au atras în capcană pe Osama, se deschid noi perspective în relația destul de denivelată dintre SUA și Pakistan, cu impact direct asupra războiului din Afghanistan și, mai departe, între Occident și lumea islamică.

În rest, ce aș putea spune? Al doilea război mondial nu s-a încheiat pentru că Hitler s-a sinucis, și nu cred că terorismul de inspirație fundamentalist islamică va dispărea doar pentru că Osama bin Laden a murit. Istoric fiind de formație, adept al filozofiei Școlii Analelor, nu prea pun preț pe personalități în explicarea faptului istoric. Osama bin Laden va rămâne în istorie ca un episod macabru în evoluția confruntărilor dintre viziuni diferite asupra lumii moderne, dar nu mai mult decât atât. Dacă eliminarea sa constituie un punct de turnură în războiul împotriva terorismului sau nu, aceasta ne-o va putea spune doar viitorul, și nu vreun ghicitor în stele în cadrul vreunui talk-show televizat.

Etichetele atasate acestui articol:, , , ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

Cu răbdare despre moartea lui Osama bin Laden | Mult zgomot pentru nimic, iar esența rămâne pe dinafară

Autor: Christian-Radu Chereji | Categoria: Politică

Ca întotdeauna când un eveniment important se produce pe scena lumii, suntem invadați de reportaje, documentare, articole de presă, post-uri pe blog-uri și, mai ales în România, de talk-show-uri care urmăresc să-ți explice ce, cum, unde, în ce mod și de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Unele dintre aceste intreprinderi sunt realmente serioase și substanțiale în tentativa de a informa și explica. Altele sunt ridicole, penibile sau de-a dreptul hilare, servind un singur scop: rating-ul.

Nu altul a fost cazul uciderii teroristului numărul 1 al lumii, Osama bin Laden, de către militarii americani. Presa scrisă s-a demonstrat a fi mai moderată, mai puțin aplecată spre spectacular, mai profesionistă în abordări, publicând în general informații și mai puțin speculații. Televiziunile, în schimb, și-au dat în petec. Alergând după spectacol, cu titrări de gen “Obama l-a împușcat pe Osama”, adunând „experți” să-și dea în părere despre ce și cum, în condițiile în care nimeni nu deține toate informațiile de care are nevoie pentru a oferi o analiză pertinentă atât în ceea ce privește operațiunea în sine, cât și potențialele sale consecințe, putând doar specula pe marginea acestor chestiuni, televiziunile românești au fost din nou egale cu ele însele, oferind publicului ceea ce ele cred că publicul așteaptă: basme. Una dintre ele a ajuns chiar să dezbată „misterele asasinării lui Obama”, un exercițiu grotesc pe tema teoriei conspirației aplicate, din care nu am înțeles dacă Osama a murit sau de fapt nu era el, era Elvis și încă nu părăsise clădirea, sau o părăsise și devenise Michael Jackson și era mort de doi ani. N-aș marșa mai mult pe acest subiect, pentru că e clar că într-o țară atât de disfuncțională ca România în ceea ce privește profesionalismul, e firesc ca această carență să fie evidentă în spațiul cel mai vizibil – cel al mass-mediei vizuale.

Lăsând la o parte caricaturalul și superficialitatea, și încercând a ne menține în limita bunului simț care presupune a face analize doar în baza informațiilor de care dispunem și nu în baza fanteziilor pe care fiecare le putem avea, trebuie spus că o interpretare a evenimentului numit moartea lui Osama bin Laden mai trebuie să aștepte puțin. Sunt multe întrebări la care un răspuns încă este așteptat, iar dintre ele esențială pentru dinamica relațiilor internaționale mi se pare a fi cea legată de rolul armatei și serviciului de informații pakistaneze în chestiunea Osama: au fost ele cele care l-au ajutat pe terorist să stea ascuns în Abbottabad, sau ele sunt cele care l-au atras în capcană pentru ca forțele americane să-l poată elimina? Exclud posibilitatea ca Osama bin Laden să fi stat luni de zile la 1300 de metri de echivalentul pakistanez al West Point-ului fără ca cele mai importante structuri de securitate ale statului, armata și informațiile, să aibă cunoștință de acest fapt. Pakistanul reprezintă o piesă de o importanță crucială în evoluția nu numai a războiului din Afghanistan, ci și a relațiilor dintre SUA, China, India și Rusia, nemaivorbind de armamentul nuclear și problematica fundamentalismului islamic. În Pakistan și împrejurul său se joacă un joc cu implicații la scară globală, și următoarele mișcări ne vor da un răspuns la întrebarea de mai sus. Dacă armata și ISI au fost cele care l-au ascuns și protejat pe Osama, implicațiile acestui fapt vor avea consecințe fatale asupra relațiilor dintre SUA și Pakistan, cu repercursiuni incalculabile pentru guvernământul pakistanez și chiar pentru supraviețuirea statului pakistanez. Dacă instituțiile pakistaneze au fost cele care l-au atras în capcană pe Osama, se deschid noi perspective în relația destul de denivelată dintre SUA și Pakistan, cu impact direct asupra războiului din Afghanistan și, mai departe, între Occident și lumea islamică.

În rest, ce aș putea spune? Al doilea război mondial nu s-a încheiat pentru că Hitler s-a sinucis, și nu cred că terorismul de inspirație fundamentalist islamică va dispărea doar pentru că Osama bin Laden a murit. Istoric fiind de formație, adept al filozofiei Școlii Analelor, nu prea pun preț pe personalități în explicarea faptului istoric. Osama bin Laden va rămâne în istorie ca un episod macabru în evoluția confruntărilor dintre viziuni diferite asupra lumii moderne, dar nu mai mult decât atât. Dacă eliminarea sa constituie un punct de turnură în războiul împotriva terorismului sau nu, aceasta ne-o va putea spune doar viitorul, și nu vreun ghicitor în stele în cadrul vreunui talk-show televizat.




Etichetele atasate acestui articol: , , , ,