Reglementarea economiei sociale

Observații despre România

Autor: Ștefan Constantinescu și Ancuţa Vameșu | Categoria: ONG
17-07-2011

Conceptul de economie socială înglobează o varietate de organizaţii, atât tradiţionale – precum cooperativele, casele de ajutor reciproc, instituţiile de micro-creditare, asociaţiile și fundaţiile, cât și având noi forme de organizare, precum întreprinderile sociale sau companiile de interes comunitar.

Interesul de cercetare al acestora se află în România încă la început, fiind resuscitat în ultimii ani în mare parte în cadrul componentelor de cercetare ale proiectelor finanţate prin Programul Operaţional Sectorial pentru dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) Domeniu Major de Intervenţie 6.1, dedicat Economiei Sociale. Totodată, date fiind resursele publice importante acordate (deocamdată numai prin acest program finanţat în mare parte din Fondul Social European), s-a făcut simţită nevoia unei reglementări speciale a domeniului și în România care, din păcate, nu a fost precedată de o clarificare conceptuală și de o analiză empirică consistentă a domeniului; poate și din această cauză, una din iniţiativele legislative prezentate mai jos conţine confuzii terminologice inacceptabile și, desigur, regretabile.

Pe de altă parte trebuie menţionat că dezbaterea academică europeană și din SUA este de dată recentă (iniţiată în mod consistent la începutul anilor 90) și lasă loc adesea unor interpretări largi în ceea ce privește noile modele organizaţionale ce  și-au facut apariţia în sfera de acţiune a economiei sociale. Este vorba în principal despre întreprinderea socială și antreprenoriatul social.

Dezbaterea europeană face referire în principal la întreprinderile sociale care acţionează în sectoare de interes comunitar și care se disting printr-o abordare diferită a modului de organizare a activităţilor economice, acestea fiind „afaceri cu obiective primare sociale al căror profit este mai degrabă reinvestit în scopul dezvoltării afacerii sau în interesul comunităţii decât canalizat spre nevoile de maximizare a profitului pentru acţionari sau proprietari”. Prin urmare, întreprinderile sociale se disting de întreprinderile capitaliste prin urmărirea unui scop social, îndeplinirea unei constrângeri de non-distributivitate parţială sau totală a profitului și prin faptul că drepturile de proprietate și puterea de control asupra întreprinderii revin altor actori decât investitorii, având un model de guvernanţă participativă. În România, entităţile care se apropie cel mai mult de „tipul ideal” al întreprinderii sociale sunt în principal asociaţiile și fundaţiile (organizaţiile neguvernamentale) ce desfășoară în mod continuu activităţi economice de furnizare servicii sau producţie de bunuri în domeniul principal de activitate sau în domenii conexe. Cadrul de reglementare al asociaţiilor și fundaţiilor (OG26/2000) permite acestor entităţi desfășurarea de activităţi economice în condiţiile unei constrângeri totale a nedistributivităţii profitului; deși legea nu distinge clar între activităţile economice și non-economice și nu face referire la obligativitatea de a include cât mai mulţi constituenţi în procesul de guvernare și la obligativitatea de a prezenta rapoarte sociale transparente, trebuie să menţionăm că această lege constituie un cadru de referinţă indispensabil  prin care întreprinderile sociale pot fi identificate și clasificate.

Antreprenoriatul social pe de altă parte, este un concept dezbătut cu precădere în mediile academice din SUA. Conform acestei abordări, întreprinderea socială este orice întreprindere care poate fi integrată într-un spectru larg al ponderii scopului social faţă de scopul economic de obţinere a profitului, care pornește de la organizaţii non-profit, care derulează activităţi economice în domeniul strict al misiunii lor, organizaţii hibride care combină scopurile sociale și de afaceri, până la firme având ca scop profitul ce se implică în activităţi sociale benefice cum ar fi filantropia corporatistă și responsabilitatea socială a companiei.

În acest moment în România se dezbat două proiecte de lege aflate în diverse stadii ale procesului legislativ care sunt reflectări ale celor două mari abordări existente la ora actuală in mediul american si cel european.

Proiectul  legii cadru privind economia socială al MMSS

Ministerul Muncii, prin consultanţii săi BBI a iniţiat un grup de lucru pentru a elabora un proiect de lege și o strategie pentru dezvoltarea economiei sociale. S-a reuşit organizarea unui dialog structurat pe această temă, proiectul de lege reprezentând în acest moment o bună bază de pornire. S-a formulat opţiunea strategică pentru un proces de „certificare” ca întreprindere socială („open form law”) ceea ce va permite oricărei forme juridice actuale să se poată certifica fără a-și modifica statutul juridic sau a trece printr-un nou proces de înregistrare juridică. De asemenea s-a încercat și definirea cadrului de politică publică sectorială avut în vedere – și anume integrarea în muncă a persoanelor defavorizate și, într-o măsură mai mică a furnizorilor de servicii sociale.

Din păcate, procesul de dezbatere prin care a fost elaborat proiectul nu a beneficiat și de prezenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, mai ales cele din domeniul ocupării forţei de muncă, a asistenţei sociale, a celor responsabile de problematica persoanei cu handicap sau cele care reglementează atelierele protejate. Poate și de aceea, și din cauza perioadei de austeritate bugetară, măsurile specifice în favoarea dezvoltării întreprinderilor sociale sunt insuficiente sau neclare. De asemenea mecanismele de implementare a legii de către administraţia publică centrală sunt prea ambiţioase, dau administraţiei atribuţii care ar trebui să revină organizaţiilor economiei sociale, cum ar fi formarea, ducând la un exces administrativ și posibil, risipă de resurse publice. În acest domeniu administraţia publică trebuie sa joace în primul rând un rol de certificare, și aceasta în condiţiile existenţei unor măsuri substanţiale de sprijin.

Proiectul Legii Antreprenorului Social (L204/2011) initiat de parlamentarul PSD Iulian Iancu

Proiectul în care este reglementat conceptul de antreprenor social, adoptat în 16 Mai 2011 de către Senatul României, a stârnit protestele sectorului neguvernamental. Legea, atât în forma dată de către iniţiator, cât și în forma adoptată de către Senat este în contradicţie cu toate principiile europene în domeniul economiei sociale și poate aduce grave deservicii beneficiarilor finali ai economiei sociale, persoanele defavorizate. Legea a fost votată de Senat în pofida avizelor negative ale Comisiilor Permanente și ale Consiliului Legislativ și se află în acest moment in Camera, dezbaterile urmând a fi reluate în toamnă. Printre aspectele contestate de către FDSC în această lege, menţionăm următoarele:

1. Iniţiativa pornește, conform expunerii de motive, de la premisa falsă că actorii economiei sociale nu există în România și că este nevoie de înfiinţarea lor prin această lege.

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică și al rapoartelor europene, în domeniul economiei sociale în Romania funcţionează aproximativ 2000 de cooperative, 3000 de case de ajutor reciproc ale salariaţilor și pensionarilor și alte 20.000 de organizații neguvernamentale active în toate domeniile economiei naţionale. Dintre acestea peste 3000 de organizații realizează activități economice constante și sunt deci întreprinderi sociale, multe au creat ateliere sau unități protejate pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap și aproximativ  2000 furnizează servicii sociale și de ocupare, inclusiv integrare în munca a persoanelor defavorizate din România. ONG-urile sunt aproape singurele entități din România care oferă servicii de ocupare persoanelor cu handicap.

2. Articolul 3 din lege include în definiţia antreprenorului social statul și corporaţiile multinaţionale/naţionale și recunoaște numai actorii economiei sociale (asociaţii, fundaţii, cooperative, etc) care au în obiect de activitate acţiuni de antreprenoriat social sau doresc să se implice în acestea în calitate de parteneri ai statului sau companiilor. Această definiţie este în totală contradicţie cu recomandările din Rezoluţia Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (2008/2250(INI)) care precizează:

– economia socială s-a dezvoltat din anumite forme de organizare și/sau juridice ale întreprinderilor, cum ar fi cooperativele, societăţile mutuale, asociaţiile, întreprinderile și organizaţiile sociale, fundaţiile și alte forme existente în fiecare stat membru;

– reamintește că diversitatea formelor de întreprinderi este recunoscută in Tratatul CE,  precum și prin adoptarea statutului societăţii cooperative europene;

3. Iniţiativa confundă antreprenoriatul social cu responsabilitatea socială a companiilor

Antreprenoriatul social și responsabilitatea socială corporatistă sunt două domenii distincte. Antreprenoriatul social presupune realizarea unor scopuri sociale prin activităţi economice în timp ce responsabilitatea socială a companiilor face parte din strategia de promovare a afacerii acestora, companiile urmărind în principal scopul realizării profitului. A pune semnul de egalitate între ele dovedește ignorarea definițiilor și conceptelor celor mai elementare folosite în mediul de afaceri din lumea civilizată.

Sperăm ca toamna anului 2011 va aduce mai multă limpezime în dezbaterile privind cadrul legal al întreprinderii sociale. Proiectele de lege vor fi dezbătute cu specialiști și reprezentanţi ai organizaţiilor economiei sociale în cadrul Conferinţei Naţionale a Economiei Sociale care va avea loc la Bucureşti în cadrul ONGFest Târgul Economiei Sociale în perioada 9-11 septembrie 2011. În cadrul Conferinţei, FDSC va lansa primul studiu al noului Institut al  Economiei Sociale înfiinţat de Fundaţie, Atlasul economiei sociale din România 2011 și trei rapoarte preliminare asupra cooperaţiei, organizaţiilor din mediul rural (ale producătorilor agricoli și obști)  și caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor și salariatilor din România, realizate de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV), partener al FDSC în cadrul proiectului Prometeus.  Studiile sunt realizate în cooperare cu Institul European pentru Cercetarea Cooperativelor şi Întreprinderilor Sociale (EURICSE) din Trento, unul din cele mai prestigioase centre de cercetare în domeniu din lume.

Etichetele atasate acestui articol:, ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

Reglementarea economiei sociale | Observații despre România

Autor: Ștefan Constantinescu și Ancuţa Vameșu | Categoria: ONG

Conceptul de economie socială înglobează o varietate de organizaţii, atât tradiţionale – precum cooperativele, casele de ajutor reciproc, instituţiile de micro-creditare, asociaţiile și fundaţiile, cât și având noi forme de organizare, precum întreprinderile sociale sau companiile de interes comunitar.

Interesul de cercetare al acestora se află în România încă la început, fiind resuscitat în ultimii ani în mare parte în cadrul componentelor de cercetare ale proiectelor finanţate prin Programul Operaţional Sectorial pentru dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) Domeniu Major de Intervenţie 6.1, dedicat Economiei Sociale. Totodată, date fiind resursele publice importante acordate (deocamdată numai prin acest program finanţat în mare parte din Fondul Social European), s-a făcut simţită nevoia unei reglementări speciale a domeniului și în România care, din păcate, nu a fost precedată de o clarificare conceptuală și de o analiză empirică consistentă a domeniului; poate și din această cauză, una din iniţiativele legislative prezentate mai jos conţine confuzii terminologice inacceptabile și, desigur, regretabile.

Pe de altă parte trebuie menţionat că dezbaterea academică europeană și din SUA este de dată recentă (iniţiată în mod consistent la începutul anilor 90) și lasă loc adesea unor interpretări largi în ceea ce privește noile modele organizaţionale ce  și-au facut apariţia în sfera de acţiune a economiei sociale. Este vorba în principal despre întreprinderea socială și antreprenoriatul social.

Dezbaterea europeană face referire în principal la întreprinderile sociale care acţionează în sectoare de interes comunitar și care se disting printr-o abordare diferită a modului de organizare a activităţilor economice, acestea fiind „afaceri cu obiective primare sociale al căror profit este mai degrabă reinvestit în scopul dezvoltării afacerii sau în interesul comunităţii decât canalizat spre nevoile de maximizare a profitului pentru acţionari sau proprietari”. Prin urmare, întreprinderile sociale se disting de întreprinderile capitaliste prin urmărirea unui scop social, îndeplinirea unei constrângeri de non-distributivitate parţială sau totală a profitului și prin faptul că drepturile de proprietate și puterea de control asupra întreprinderii revin altor actori decât investitorii, având un model de guvernanţă participativă. În România, entităţile care se apropie cel mai mult de „tipul ideal” al întreprinderii sociale sunt în principal asociaţiile și fundaţiile (organizaţiile neguvernamentale) ce desfășoară în mod continuu activităţi economice de furnizare servicii sau producţie de bunuri în domeniul principal de activitate sau în domenii conexe. Cadrul de reglementare al asociaţiilor și fundaţiilor (OG26/2000) permite acestor entităţi desfășurarea de activităţi economice în condiţiile unei constrângeri totale a nedistributivităţii profitului; deși legea nu distinge clar între activităţile economice și non-economice și nu face referire la obligativitatea de a include cât mai mulţi constituenţi în procesul de guvernare și la obligativitatea de a prezenta rapoarte sociale transparente, trebuie să menţionăm că această lege constituie un cadru de referinţă indispensabil  prin care întreprinderile sociale pot fi identificate și clasificate.

Antreprenoriatul social pe de altă parte, este un concept dezbătut cu precădere în mediile academice din SUA. Conform acestei abordări, întreprinderea socială este orice întreprindere care poate fi integrată într-un spectru larg al ponderii scopului social faţă de scopul economic de obţinere a profitului, care pornește de la organizaţii non-profit, care derulează activităţi economice în domeniul strict al misiunii lor, organizaţii hibride care combină scopurile sociale și de afaceri, până la firme având ca scop profitul ce se implică în activităţi sociale benefice cum ar fi filantropia corporatistă și responsabilitatea socială a companiei.

În acest moment în România se dezbat două proiecte de lege aflate în diverse stadii ale procesului legislativ care sunt reflectări ale celor două mari abordări existente la ora actuală in mediul american si cel european.

Proiectul  legii cadru privind economia socială al MMSS

Ministerul Muncii, prin consultanţii săi BBI a iniţiat un grup de lucru pentru a elabora un proiect de lege și o strategie pentru dezvoltarea economiei sociale. S-a reuşit organizarea unui dialog structurat pe această temă, proiectul de lege reprezentând în acest moment o bună bază de pornire. S-a formulat opţiunea strategică pentru un proces de „certificare” ca întreprindere socială („open form law”) ceea ce va permite oricărei forme juridice actuale să se poată certifica fără a-și modifica statutul juridic sau a trece printr-un nou proces de înregistrare juridică. De asemenea s-a încercat și definirea cadrului de politică publică sectorială avut în vedere – și anume integrarea în muncă a persoanelor defavorizate și, într-o măsură mai mică a furnizorilor de servicii sociale.

Din păcate, procesul de dezbatere prin care a fost elaborat proiectul nu a beneficiat și de prezenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, mai ales cele din domeniul ocupării forţei de muncă, a asistenţei sociale, a celor responsabile de problematica persoanei cu handicap sau cele care reglementează atelierele protejate. Poate și de aceea, și din cauza perioadei de austeritate bugetară, măsurile specifice în favoarea dezvoltării întreprinderilor sociale sunt insuficiente sau neclare. De asemenea mecanismele de implementare a legii de către administraţia publică centrală sunt prea ambiţioase, dau administraţiei atribuţii care ar trebui să revină organizaţiilor economiei sociale, cum ar fi formarea, ducând la un exces administrativ și posibil, risipă de resurse publice. În acest domeniu administraţia publică trebuie sa joace în primul rând un rol de certificare, și aceasta în condiţiile existenţei unor măsuri substanţiale de sprijin.

Proiectul Legii Antreprenorului Social (L204/2011) initiat de parlamentarul PSD Iulian Iancu

Proiectul în care este reglementat conceptul de antreprenor social, adoptat în 16 Mai 2011 de către Senatul României, a stârnit protestele sectorului neguvernamental. Legea, atât în forma dată de către iniţiator, cât și în forma adoptată de către Senat este în contradicţie cu toate principiile europene în domeniul economiei sociale și poate aduce grave deservicii beneficiarilor finali ai economiei sociale, persoanele defavorizate. Legea a fost votată de Senat în pofida avizelor negative ale Comisiilor Permanente și ale Consiliului Legislativ și se află în acest moment in Camera, dezbaterile urmând a fi reluate în toamnă. Printre aspectele contestate de către FDSC în această lege, menţionăm următoarele:

1. Iniţiativa pornește, conform expunerii de motive, de la premisa falsă că actorii economiei sociale nu există în România și că este nevoie de înfiinţarea lor prin această lege.

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică și al rapoartelor europene, în domeniul economiei sociale în Romania funcţionează aproximativ 2000 de cooperative, 3000 de case de ajutor reciproc ale salariaţilor și pensionarilor și alte 20.000 de organizații neguvernamentale active în toate domeniile economiei naţionale. Dintre acestea peste 3000 de organizații realizează activități economice constante și sunt deci întreprinderi sociale, multe au creat ateliere sau unități protejate pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap și aproximativ  2000 furnizează servicii sociale și de ocupare, inclusiv integrare în munca a persoanelor defavorizate din România. ONG-urile sunt aproape singurele entități din România care oferă servicii de ocupare persoanelor cu handicap.

2. Articolul 3 din lege include în definiţia antreprenorului social statul și corporaţiile multinaţionale/naţionale și recunoaște numai actorii economiei sociale (asociaţii, fundaţii, cooperative, etc) care au în obiect de activitate acţiuni de antreprenoriat social sau doresc să se implice în acestea în calitate de parteneri ai statului sau companiilor. Această definiţie este în totală contradicţie cu recomandările din Rezoluţia Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (2008/2250(INI)) care precizează:

– economia socială s-a dezvoltat din anumite forme de organizare și/sau juridice ale întreprinderilor, cum ar fi cooperativele, societăţile mutuale, asociaţiile, întreprinderile și organizaţiile sociale, fundaţiile și alte forme existente în fiecare stat membru;

– reamintește că diversitatea formelor de întreprinderi este recunoscută in Tratatul CE,  precum și prin adoptarea statutului societăţii cooperative europene;

3. Iniţiativa confundă antreprenoriatul social cu responsabilitatea socială a companiilor

Antreprenoriatul social și responsabilitatea socială corporatistă sunt două domenii distincte. Antreprenoriatul social presupune realizarea unor scopuri sociale prin activităţi economice în timp ce responsabilitatea socială a companiilor face parte din strategia de promovare a afacerii acestora, companiile urmărind în principal scopul realizării profitului. A pune semnul de egalitate între ele dovedește ignorarea definițiilor și conceptelor celor mai elementare folosite în mediul de afaceri din lumea civilizată.

Sperăm ca toamna anului 2011 va aduce mai multă limpezime în dezbaterile privind cadrul legal al întreprinderii sociale. Proiectele de lege vor fi dezbătute cu specialiști și reprezentanţi ai organizaţiilor economiei sociale în cadrul Conferinţei Naţionale a Economiei Sociale care va avea loc la Bucureşti în cadrul ONGFest Târgul Economiei Sociale în perioada 9-11 septembrie 2011. În cadrul Conferinţei, FDSC va lansa primul studiu al noului Institut al  Economiei Sociale înfiinţat de Fundaţie, Atlasul economiei sociale din România 2011 și trei rapoarte preliminare asupra cooperaţiei, organizaţiilor din mediul rural (ale producătorilor agricoli și obști)  și caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor și salariatilor din România, realizate de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV), partener al FDSC în cadrul proiectului Prometeus.  Studiile sunt realizate în cooperare cu Institul European pentru Cercetarea Cooperativelor şi Întreprinderilor Sociale (EURICSE) din Trento, unul din cele mai prestigioase centre de cercetare în domeniu din lume.




Etichetele atasate acestui articol: , ,