2011: Anul European al Voluntariatului

Va fi şi anul unor politici publice coerente în domeniul voluntariatului în România?

Autor: Cristina Rigman | Categoria: ONG
14-02-2011

Într-o țară măcinată de probleme sociale și economice, cu nivelul de încredere în instituții la nivele din ce în ce mai scăzute și cu convingerea că anul acesta nu va însemna mai bine pentru majoritatea covârșitoare a românilor, să vorbești despre voluntariat poate părea aproape ridicol. Dar anul 2011 va aduce cu siguranță voluntariatul pe agenda publică din România pentru că anul 2011 este Anul European al Voluntariatului în întreaga Uniune Europeană. Decizia de a dedica acest an voluntariatului a venit în 2009 la finalul unei susținute campanii de lobby și advocacy începută în 2006 și derulată de o Alianță de 22 de rețele active la nivel european în diferite domenii în care se implică voluntari și coordonată de Centrul European de Voluntariat.

Anul 2011 este dedicat celor 100 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene implicați în activități de voluntariat și celor care doresc să li se alăture, celor care îi sprijină și celor care beneficiază de implicarea, energia și entuziasmul acestora. Aproximativ 4 milioane dintre ei sunt români, potrivit Barometrului European din mai 2010. Odată ce dobândești mai multe informații despre implicarea în activități de voluntariat în România abordarea temei într-un (nou) an de criză cum se prefigurează 2011, se îndepărtează încet dar sigur de ridicol. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat pe scena voluntariatului în vechiul an de criză 2010 începem să devenim chiar optimiști. În septembrie 2010 România a fost scena celei mai mari acțiuni publice de voluntariat sub numele „Ziua Națională a Curățeniei” sau, în forma sa originală, „Let’s Do It Romania!”. Acțiunea a mobilizat aproximativ 200000 de voluntari, însă succesul ei nu se bazează numai pe implicarea acestora, ci pe sute de ore de voluntariat investite pentru pregătirea proiectului și organizarea cât mai bună a marii zile de curățenie. Evenimentul a fost un succes real și încurajator, în ciuda faptului că au existat mici imperfecțiuni pe alocuri, iar reluarea proiectului în 2011 este o alternativă demnă de luat în seamă de către organizatori, mai bogați acum cu experiența primei ediții.

De ce a dedicat Uniunea Europeană un an tematic voluntariatului? Intre argumentele incluse în decizia Consiliului Uniunii Europene din 24 noiembrie 2009 regăsim, în fruntea listei, cetățenia activă, și una dintre componentele ei esențiale – voluntariatul – datorită convingerii clare că cetățenia activă, și implicit voluntariatul, sunt elemente cheie pentru consolidarea coeziunii sociale și pentru dezvoltarea democrației. Un alt argument se referă la puterea voluntariatului de apune în practică valori europene de bază precum solidaritatea și nediscriminarea. Dincolo de a vorbi despre solidaritate și nediscriminare, politicile europene sprijină activ, prin măsuri de tipul anilor tematici și nu numai, acțiunile care pun efectiv în practică aceste valori, acțiuni așa cum este voluntariatul. Valențele educative ale voluntariatului sunt însă de departe unul dintre argumentele foarte importante pentru noi: activitățile de voluntariat constituie o experiență bogată de învățare, facilitează dezvoltarea de capacități și competențe sociale în contexte nonformale, care vin să completeze cunoștințele teoretice dobândite în sistemul formal de învățământ. Activitățile de voluntariat sunt benefice atât pentru voluntar ca individ, cât și pentru comunități și societate în întregul ei, reprezentând un mod de a aborda nevoile și provocările umane, sociale, inter-generaționale și de mediu.

Ceea ce mi se pare uimitor la acest an, față de anii tematici anteriori ai Comisiei Europene, este faptul că declararea lui 2011 ca An European al Voluntariatului este rezultatul unui efort coordonat și concertat al organizațiilor nonprofit active în domeniul voluntariatului. Pentru foarte mulți ani am tăiat constant de pe lista de mea de priorități studierea documentelor de politici publice, participarea la dezbaterile dedicate creionării politicilor publice sau contribuția la consultările publice dedicate atât la nivel național cât și la nivel european. Fiind direct implicată în campania pentru declararea Anului European al Voluntariatului am descoperit nu doar rostul acestor procese și al documentelor rezultate, dar și puterea lor extraordinară în relația cu autoritățile publice. Era un fapt evident pe care l-am ignorat ani de-a rândul. Ca studentă la științe politice am învățat că politicile publice sunt tot ceea ce un guvern decide să facă sau să nu facă. Cei 3 ani de campanie pentru AEV 2011 m-au învățat că pentru ca un guvern să decidă să facă ceva, trebuie să existe un document / o politică publică pe baza căreia să decidă acest lucru. Această lecție îmi va fi de mare folos pe durata acestui an. Am înțeles în sfârșit că, deși aparent inutile și consumatoare de timp și energie, procesele de consultare și creare a politicilor publice sunt importante și mai ales sunt deschise pentru cine vrea și poate să investească timp și energie în ele. Am învățat că se poate influența un astfel de proces dacă ai argumente și energie să le susții.

Ce va însemna însă AEV 2011 pentru România? Vom ști mai bine anul viitor pe vremea aceasta. Până atunci însă știm ce ne dorim să însemne și ce plănuim să facem pentru a face lucrurile să se întâmple. Obiectivele stabilite la nivel european pentru Anul European al Voluntariatului 2011 se concentrează pe crearea unui mediu favorabil voluntariatului în Europa, pe abilitarea organizatorilor de activități de voluntariat să amelioreze calitatea activităților de voluntariat, pe recunoașterea activităților de voluntariat și pe creșterea gradului de sensibilizare cu privire la valoarea și importanța voluntariatului pentru individ și societate.

După succesul campaniei de lobby și advocacy la nivel european, așteptările mele față de rezultatele anului european al voluntariatului în România sunt foarte mari. Toate aceste așteptări pot fi sumarizate însă într-una singură: crearea unei politici publice în domeniul voluntariatului în România. Această politică publică ar putea avea forma unei strategii naționale pentru dezvoltarea și susținerea voluntariatului. Ea ne-ar putea ajuta să nu mai avem legi care se contrazic (legea voluntariatului care exclude existența câștigului financiar și legea gradaților voluntari care primesc soldă de exemplu), să avem un sistem de sprijinire a activităților de voluntariat prin bugetele publice la nivel național și local (cofinanțarea din bugetele publice a proiectelor europene care aduc venituri în comunitate, cu ajutorul cărora se finanțează oferirea de servicii sociale cu implicarea voluntarilor de exemplu), să dezvoltăm infrastructura pentru voluntariat adică să sprijinim generarea de oportunități de voluntariat (pentru că suntem în situația – incredibilă pentru unii – de a avea mai mulți oameni care doresc să se implice voluntar decât oportunități disponibile și organizate de a se implica), să creăm mecanisme de monitorizare a dimensiunilor mișcării de voluntariat și impactului acesteia în comunitate (astfel încât să putem răspunde ‘cu mâna pe inimă’ întrebării care macină orice jurnalist cu care ajungem față în față la un moment dat: câți voluntari sunt în România?) și să recunoaștem faptul că prin implicarea ca voluntari oamenii se simt mai bine într-o lume mai bună la a cărei schimbare contribuie și ei.

Etichetele atasate acestui articol:, ,

Comentarii (2)

  1. Anatolie spune:

    Cum sa ne explicam boom-ul de voluntari din ultimii 2-3 ani in Romania? Tot ca student la Stiinte Politice am invatat sa ma uit la dezvoltarea economica ca o explicatie (sau cel putin ca si o corelatie) pentru gradul de raspandire a voluntariatului in cadrul unei societati, dar situatia sta (cel putin aparent) invers in contextul actual.

    • Raul spune:

      Despre ce boom e vorba? Poate ca sunt mai multi datorita ‘let’s do it Romania’ si flashmob-urilor pt Michael Jackson, dar altfel numarul celor care participa saptamanal pare sa fie mai mic. Multe ong-uri nu mai au timp de voluntari prinsi fiind in birocratia proiectelor europene.

» » tipareste acest articol

2011: Anul European al Voluntariatului | Va fi şi anul unor politici publice coerente în domeniul voluntariatului în România?

Autor: Cristina Rigman | Categoria: ONG

Într-o țară măcinată de probleme sociale și economice, cu nivelul de încredere în instituții la nivele din ce în ce mai scăzute și cu convingerea că anul acesta nu va însemna mai bine pentru majoritatea covârșitoare a românilor, să vorbești despre voluntariat poate părea aproape ridicol. Dar anul 2011 va aduce cu siguranță voluntariatul pe agenda publică din România pentru că anul 2011 este Anul European al Voluntariatului în întreaga Uniune Europeană. Decizia de a dedica acest an voluntariatului a venit în 2009 la finalul unei susținute campanii de lobby și advocacy începută în 2006 și derulată de o Alianță de 22 de rețele active la nivel european în diferite domenii în care se implică voluntari și coordonată de Centrul European de Voluntariat.

Anul 2011 este dedicat celor 100 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene implicați în activități de voluntariat și celor care doresc să li se alăture, celor care îi sprijină și celor care beneficiază de implicarea, energia și entuziasmul acestora. Aproximativ 4 milioane dintre ei sunt români, potrivit Barometrului European din mai 2010. Odată ce dobândești mai multe informații despre implicarea în activități de voluntariat în România abordarea temei într-un (nou) an de criză cum se prefigurează 2011, se îndepărtează încet dar sigur de ridicol. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat pe scena voluntariatului în vechiul an de criză 2010 începem să devenim chiar optimiști. În septembrie 2010 România a fost scena celei mai mari acțiuni publice de voluntariat sub numele „Ziua Națională a Curățeniei” sau, în forma sa originală, „Let’s Do It Romania!”. Acțiunea a mobilizat aproximativ 200000 de voluntari, însă succesul ei nu se bazează numai pe implicarea acestora, ci pe sute de ore de voluntariat investite pentru pregătirea proiectului și organizarea cât mai bună a marii zile de curățenie. Evenimentul a fost un succes real și încurajator, în ciuda faptului că au existat mici imperfecțiuni pe alocuri, iar reluarea proiectului în 2011 este o alternativă demnă de luat în seamă de către organizatori, mai bogați acum cu experiența primei ediții.

De ce a dedicat Uniunea Europeană un an tematic voluntariatului? Intre argumentele incluse în decizia Consiliului Uniunii Europene din 24 noiembrie 2009 regăsim, în fruntea listei, cetățenia activă, și una dintre componentele ei esențiale – voluntariatul – datorită convingerii clare că cetățenia activă, și implicit voluntariatul, sunt elemente cheie pentru consolidarea coeziunii sociale și pentru dezvoltarea democrației. Un alt argument se referă la puterea voluntariatului de apune în practică valori europene de bază precum solidaritatea și nediscriminarea. Dincolo de a vorbi despre solidaritate și nediscriminare, politicile europene sprijină activ, prin măsuri de tipul anilor tematici și nu numai, acțiunile care pun efectiv în practică aceste valori, acțiuni așa cum este voluntariatul. Valențele educative ale voluntariatului sunt însă de departe unul dintre argumentele foarte importante pentru noi: activitățile de voluntariat constituie o experiență bogată de învățare, facilitează dezvoltarea de capacități și competențe sociale în contexte nonformale, care vin să completeze cunoștințele teoretice dobândite în sistemul formal de învățământ. Activitățile de voluntariat sunt benefice atât pentru voluntar ca individ, cât și pentru comunități și societate în întregul ei, reprezentând un mod de a aborda nevoile și provocările umane, sociale, inter-generaționale și de mediu.

Ceea ce mi se pare uimitor la acest an, față de anii tematici anteriori ai Comisiei Europene, este faptul că declararea lui 2011 ca An European al Voluntariatului este rezultatul unui efort coordonat și concertat al organizațiilor nonprofit active în domeniul voluntariatului. Pentru foarte mulți ani am tăiat constant de pe lista de mea de priorități studierea documentelor de politici publice, participarea la dezbaterile dedicate creionării politicilor publice sau contribuția la consultările publice dedicate atât la nivel național cât și la nivel european. Fiind direct implicată în campania pentru declararea Anului European al Voluntariatului am descoperit nu doar rostul acestor procese și al documentelor rezultate, dar și puterea lor extraordinară în relația cu autoritățile publice. Era un fapt evident pe care l-am ignorat ani de-a rândul. Ca studentă la științe politice am învățat că politicile publice sunt tot ceea ce un guvern decide să facă sau să nu facă. Cei 3 ani de campanie pentru AEV 2011 m-au învățat că pentru ca un guvern să decidă să facă ceva, trebuie să existe un document / o politică publică pe baza căreia să decidă acest lucru. Această lecție îmi va fi de mare folos pe durata acestui an. Am înțeles în sfârșit că, deși aparent inutile și consumatoare de timp și energie, procesele de consultare și creare a politicilor publice sunt importante și mai ales sunt deschise pentru cine vrea și poate să investească timp și energie în ele. Am învățat că se poate influența un astfel de proces dacă ai argumente și energie să le susții.

Ce va însemna însă AEV 2011 pentru România? Vom ști mai bine anul viitor pe vremea aceasta. Până atunci însă știm ce ne dorim să însemne și ce plănuim să facem pentru a face lucrurile să se întâmple. Obiectivele stabilite la nivel european pentru Anul European al Voluntariatului 2011 se concentrează pe crearea unui mediu favorabil voluntariatului în Europa, pe abilitarea organizatorilor de activități de voluntariat să amelioreze calitatea activităților de voluntariat, pe recunoașterea activităților de voluntariat și pe creșterea gradului de sensibilizare cu privire la valoarea și importanța voluntariatului pentru individ și societate.

După succesul campaniei de lobby și advocacy la nivel european, așteptările mele față de rezultatele anului european al voluntariatului în România sunt foarte mari. Toate aceste așteptări pot fi sumarizate însă într-una singură: crearea unei politici publice în domeniul voluntariatului în România. Această politică publică ar putea avea forma unei strategii naționale pentru dezvoltarea și susținerea voluntariatului. Ea ne-ar putea ajuta să nu mai avem legi care se contrazic (legea voluntariatului care exclude existența câștigului financiar și legea gradaților voluntari care primesc soldă de exemplu), să avem un sistem de sprijinire a activităților de voluntariat prin bugetele publice la nivel național și local (cofinanțarea din bugetele publice a proiectelor europene care aduc venituri în comunitate, cu ajutorul cărora se finanțează oferirea de servicii sociale cu implicarea voluntarilor de exemplu), să dezvoltăm infrastructura pentru voluntariat adică să sprijinim generarea de oportunități de voluntariat (pentru că suntem în situația – incredibilă pentru unii – de a avea mai mulți oameni care doresc să se implice voluntar decât oportunități disponibile și organizate de a se implica), să creăm mecanisme de monitorizare a dimensiunilor mișcării de voluntariat și impactului acesteia în comunitate (astfel încât să putem răspunde ‘cu mâna pe inimă’ întrebării care macină orice jurnalist cu care ajungem față în față la un moment dat: câți voluntari sunt în România?) și să recunoaștem faptul că prin implicarea ca voluntari oamenii se simt mai bine într-o lume mai bună la a cărei schimbare contribuie și ei.




Etichetele atasate acestui articol: , ,