Presa în Republica Moldova

Autor: George Orbean | Categoria: Media
11-01-2011

€œAm văzut un post moldovenesc de ştiri, arată chiar foarte bine, incredibil!…” Am auzit genul asta de exclamaţie de câteva ori în ultimele luni. Mirarea interlocutorilor fusese provocată de inserararea în programele tv ale operatorilor de cablu din România a celor două televiziuni de ştiri lansate în 2010 în Moldova: Jurnal Tv şi Publika Tv. Dincolo de surpriză telespectatorului român, realitatea este mult mai interesantă: departe de vremurile în care ne amuza discursul stângaci şi arhaic al crainicilor de la „€œMesager”-ul televiziunii publice, Moldova este un spaţiu mult mai viu şi mai actual decât credeam până deunăzi. Vreo 15 posturi Tv cu acoperire naţională, multe site-uri şi agenţii de ştiri şi un potop de posturi de radio a€“ şi asta pentru un public de aproximativ 4 milioane.

Puţină istorie: În ultimii 10 ani, fosta Republică Socialistă Sovietică Moldovenească a fost guvernată de Partidul Comuniştilor. Presa nu s-a bucurat de foarte multă atenţie iar mass-media independenţa a fost privată de resurse financiare. În ultimii ani, o singură agenţie de publicitate din Chişinău acaparase aproape 80% din piaţă. Evident, resursele financiare erau direcţionate către mass-media favorabilă regimului politic.

Revoltă populară de la 7 aprilie 2009, care a detronat guvernarea comunistă, a surprins foarte clar starea presei din Moldova. De la o extremă la alta, ziare, televiziuni, site-uri şi agenţii de ştiri au reflectat complet diferit evenimentele în care au murit mai mulţi protestatari. Dacă Moldova 1 transmitea programe pentru copii, când mulţi dintre aceştia înfruntau trupele de securitate în plină stradă, echipa televiziunii pe internet jurnal.md îndemnau oamenii să continue protestele. Ziarişti snopiţi în bătaie de a€œcetateni indignati”, echipamente distruse, percheziţii şi ameninţări explicite ale organelor de represiune au fost ingredientele acelor zile. Nimeni nu ştie€“ şi nici nu vrea să ştie a€“ ce s-ar fi întâmplat dacă mişcarea de protest ar fi fost inabușită…

Moldova rămâne o ţară a contrastelor violente. După o criză politică de aproape doi ani, cu un preşedinte interimar şi o coaliţie de guvernare care nu a reuşit reforme importante, 40% dintre moldoveni au votat Partidul Comuniştilor la alegerile de luna aceasta. Mişcările surprinzătoare ale unora dintre liderii pro-europeni trădează o societate condusă încă din umbră. Şi un leadership care nu ştie să comunice cu oamenii. Discursul politicienilor de la Chişinău este încă de neînţeles pentru marea majoritate a oamenilor. Vechile marote sovietice – pericolul românesc, ameninţarea fascistă şi occidentalizarea forţată a ţării sunt mai vii în mintea omului simplu decât promisiunile de modernizare a ţării făcute de tinerii politicieni.
Am putea spune că vina pentru această situaţie aparţine şi presei. O presă mai curând de opinie, decât o formă de mass-media modernă. Aflaţi în plină revoluţie, jurnaliştii din vechea gardă nu acceptă nuanţe, sunt de o parte sau altă a baricadei, cu toate armele. Duşmanii politici sunt combătuţi cu toate forţele, iar dacă asta e imposibil, sunt complet ignoraţi. Ultima campanie electorală a fost un exemplu clasic: timpii de antenă sau ştirile din jurnalele informative au fost alocaţi aproape exclusiv aliaţilor politici. Nici nu e de mirare, câtă vreme pe câmpul de bătălie se aflau Apa şi Focul, adică o alianţă pro-europeană şi Partidul Comuniștilor.

Marile aşteptări ale lui 2010 s-au numit Jurnal Tv şi Publika Tv. Cele două televiziuni de ştiri promiteau să îi informeze pe moldoveni imparţial, 24 de ore pe zi, despre cele mai importante evenimente din ţara şi din străinătate. Jurnal Tv s-a lansat în februarie şi a adus în peisajul media meldovenesti o premieră absolută: jurnale de ştiri în direct din oră în oră, 24 de ore pe zi. I-a urmat Publika Tv, sora de peste Prut a Realităţii Tv. Cu o investiţie faraonica pentru o ţara de 4 milioane de locuitori, un studio de emisie mai mare, mai frumos şi mai bine utilat decât al televiziunii mamă din Bucureşti, Publika promitea să elimine din start orice concurenţă.

În afară de anul lansării, cele două televiziuni nu mai au nimic în comun. Jurnal Tv, condus de Văl Butnaru, a renunţat încă din vară la programul de ştiri şi s-a transformat pe nesimţite în televiziune generalista. O decizie surprinzătoare într-un an electorala€¦ Până la sfârşitul lui 2010, televiziunea a renunţat la doi dintre cei mai cunoscuţi realizatori de talkshow-uri politice.

Publika Tv a avut de luptat cu proprii demoni: un slogan de lansare „Moldova, acum ai televiziune”, perceput că o jignire de către marea majoritate a moldovenilor (Moldova avea televiziune de mult), decizia de a face un post bilingv, româno-rus, într-o ţara în care fiecare va pieri pe limbă lui şi un concept mult prea modern (arogant?…)  pentru o piaţă media încă nematurizată. În plus, cutremurul financiar de la Bucureşti a lovit din plin şi Chişinăul, astfel că la câteva luni de la lansare, angajaţii televiziunii lui ŞOV au început să aştepte salariul cu săptămânile. Redresarea financiară, petrecută chiar înaintea Referendumului, a fost pusă pe seama unei înţelegeri financiare dintre Managementul Realitatea Media şi controversatul om de afaceri Vladimir Plahotniuc, un apropiat al familiei Voronin.

În zona de print, Jurnal de Chişinău, Timpul şi nou-venitul Adevărul îşi dispută supremaţia. Cu două apariţii săptămânal, Jurnal de Chişinău îşi revendică întâietatea printre ziarele quality, în timp ce concurenţii Timpul şi Adevărul tipăresc tiraje mai mici  dar în regim cotidian.

Concurenţă dintre trusturile media de peste Prut devine, de la o zi la altă, tot mai dură. Grafica modernă, echipamentele de ultimă oră sau studiourile ultradotate aliniază Moldova în rând cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic. Pentru un ochi atent, dincolo de strălucirea decorurilor, bătălia cea mai grea este abia la început: jurnalismul profesionist, liber, echidistant se face cu oameni crescuţi în spiritul valorilor democratice. Până acum un an şi jumătate, ziariştii din Moldova au fost Pentru sau Împotrivă. Seniorii presei de opoziţie de pe vremea lui Voronin se uitau peste umăr de fiecare data când dădeau la tipar un articol critic. După aprilie 2009, nimeni nu le-a mai spus ce să scrie şi ce să nu scrie. Ar fi fost momentul ideal pentru promovarea unei prese adevărate, preocupată de agenda cetăţeanului şi probleme cotidiene. Să calmeze discursul revoluţionar şi să coboare puţin tonul. Din păcate, reflexul disident, voinţa care i-a ajutat să reziste în plină dictatură se transformă din aliat în cel mai aprig duşman. Obişnuiţi să se lupte cu Duşmanul cel Mare, ei continuă bătălia chiar şi după ce acesta, practic, a dispărut. Intoleranţă pentru dictatură a rămas, chiar după dispariţia dictaturii. Şi se manifestă acum în orice direcţie, de la Guvernul pro-european şi până la colegii de breaslă. Ţinerii jurnalişti sunt priviţi cu un dispreţ suveran şi ironizaţi la fiecare stângăcie, chiar de cei care le-au fost profesori la Facultatea de Jurnalism. În Moldova, democraţia începe cu o prăpastie între generaţii. O generaţie care îşi mai caută  tinereţea  printre paginile roşii ale Istoriei  și alta, tânără, care trebuie să treacă peste relicvele trecutului pentru a-și găsi viitorul.

Moldova ramane o tara a contrastelor violente. Dupa o criza politica de aproape doi ani, cu un presedinte interimar si o coalitie de guvernare care nu a reusit reforme importante, 40% dintre moldoveni au votat Partidul Comunistilor la alegerile de luna aceasta. Miscarile surprinzatoare ale unora dintre liderii pro-europeni tradeaza o societate condusa inca din umbra. Si un leadership care nu stie sa comunice cu oamenii. Discursul politicienilor de la Chisinau este inca de neinteles pentru marea majoritate a oamenilor. Vechile marote sovietice – pericolul romanesc, amenintarea fascista si occidentalizarea fortata a tarii sunt mai vii in mintea omului simplu decat promisiunile de modernizare a tarii facute de tinerii politicieni.

Am putea spune ca vina pentru aceasta situatie apartine si presei. O presa mai curand de opinie, decat o forma de mass-media moderna. Aflati in plina revolutie, jurnalistii din vechea garda nu accepta nuante, sunt de o parte sau alta a baricadei, cu toate armele. Dusmanii politici sunt combatuți cu toate forțele, iar daca asta e imposibil, sunt complet ignorați. Ultima campanie electorala a fost un exemplu clasic: timpii de antena sau stirile din jurnalele informative au fost alocati aproape exclusiv aliatilor politici. Nici nu e de mirare, cata vreme pe campul de batalie se aflau Apa si Focul, adica o alianta pro-europeana si Partidul Comunistilor…

Marile asteptari ale lui 2010 s-au numit Jurnal Tv si Publika Tv. Cele doua televiziuni de stiri promiteau sa ii informeze pe moldoveni impartial, 24 de ore pe zi, despre cele mai importante evenimente din tara si din strainatate. Jurnal Tv s-a lansat in februarie si a adus in peisajul media meldovenesti o premiera absoluta: jurnale de stiri in direct din ora in ora, 24 de ore pe zi. I-a urmat Publika Tv, sora de peste Prut a Realitatii Tv. Cu o investitie faraonica pentru o tara de 4 milioane de locuitori, un studio de emisie mai mare, mai frumos si mai bine utilat decat al televiziunii mama din București, Publika promitea sa elimine din start orice concurenta.

In afara de anul lansarii, cele doua televiziuni nu mai au nimic in comun. Jurnal Tv, condus de Val Butnaru, a renuntat inca din vara la programul de stiri si s-a transformat pe nesimtite in televiziune generalista. O decizie surprinzatoare intr-un an electoral… Pana la sfarșitul lui 2010, televiziunea a renunțat la doi dintre cei mai cunoscuți realizatori de talkshow-uri politice

Etichetele atasate acestui articol:, , , , ,

Comentarii (1)

  1. Dan spune:

    Ar mai fi de adăugat că JurnalTv se transformă din 5 martie în televiziune generalistă și vor avea în sfârșit seriale și filme licențiate (până acum, în afară de Moldova 1 și de canalele străine – gen ProTV – toate canalele locale piratau filme de torente).

    Plus că toate aceste seriale/filme piratate erau dublate în rusă, iar cu această ocazie s-ar putea să aibă acces în sfârșit la seriale și filme dublate în română (prea puțini moldoveni sunt dispuși să se uite la un film în original cu subtitrare).

» » tipareste acest articol

Presa în Republica Moldova

Autor: George Orbean | Categoria: Media

€œAm văzut un post moldovenesc de ştiri, arată chiar foarte bine, incredibil!…” Am auzit genul asta de exclamaţie de câteva ori în ultimele luni. Mirarea interlocutorilor fusese provocată de inserararea în programele tv ale operatorilor de cablu din România a celor două televiziuni de ştiri lansate în 2010 în Moldova: Jurnal Tv şi Publika Tv. Dincolo de surpriză telespectatorului român, realitatea este mult mai interesantă: departe de vremurile în care ne amuza discursul stângaci şi arhaic al crainicilor de la „€œMesager”-ul televiziunii publice, Moldova este un spaţiu mult mai viu şi mai actual decât credeam până deunăzi. Vreo 15 posturi Tv cu acoperire naţională, multe site-uri şi agenţii de ştiri şi un potop de posturi de radio a€“ şi asta pentru un public de aproximativ 4 milioane.

Puţină istorie: În ultimii 10 ani, fosta Republică Socialistă Sovietică Moldovenească a fost guvernată de Partidul Comuniştilor. Presa nu s-a bucurat de foarte multă atenţie iar mass-media independenţa a fost privată de resurse financiare. În ultimii ani, o singură agenţie de publicitate din Chişinău acaparase aproape 80% din piaţă. Evident, resursele financiare erau direcţionate către mass-media favorabilă regimului politic.

Revoltă populară de la 7 aprilie 2009, care a detronat guvernarea comunistă, a surprins foarte clar starea presei din Moldova. De la o extremă la alta, ziare, televiziuni, site-uri şi agenţii de ştiri au reflectat complet diferit evenimentele în care au murit mai mulţi protestatari. Dacă Moldova 1 transmitea programe pentru copii, când mulţi dintre aceştia înfruntau trupele de securitate în plină stradă, echipa televiziunii pe internet jurnal.md îndemnau oamenii să continue protestele. Ziarişti snopiţi în bătaie de a€œcetateni indignati”, echipamente distruse, percheziţii şi ameninţări explicite ale organelor de represiune au fost ingredientele acelor zile. Nimeni nu ştie€“ şi nici nu vrea să ştie a€“ ce s-ar fi întâmplat dacă mişcarea de protest ar fi fost inabușită…

Moldova rămâne o ţară a contrastelor violente. După o criză politică de aproape doi ani, cu un preşedinte interimar şi o coaliţie de guvernare care nu a reuşit reforme importante, 40% dintre moldoveni au votat Partidul Comuniştilor la alegerile de luna aceasta. Mişcările surprinzătoare ale unora dintre liderii pro-europeni trădează o societate condusă încă din umbră. Şi un leadership care nu ştie să comunice cu oamenii. Discursul politicienilor de la Chişinău este încă de neînţeles pentru marea majoritate a oamenilor. Vechile marote sovietice – pericolul românesc, ameninţarea fascistă şi occidentalizarea forţată a ţării sunt mai vii în mintea omului simplu decât promisiunile de modernizare a ţării făcute de tinerii politicieni.
Am putea spune că vina pentru această situaţie aparţine şi presei. O presă mai curând de opinie, decât o formă de mass-media modernă. Aflaţi în plină revoluţie, jurnaliştii din vechea gardă nu acceptă nuanţe, sunt de o parte sau altă a baricadei, cu toate armele. Duşmanii politici sunt combătuţi cu toate forţele, iar dacă asta e imposibil, sunt complet ignoraţi. Ultima campanie electorală a fost un exemplu clasic: timpii de antenă sau ştirile din jurnalele informative au fost alocaţi aproape exclusiv aliaţilor politici. Nici nu e de mirare, câtă vreme pe câmpul de bătălie se aflau Apa şi Focul, adică o alianţă pro-europeană şi Partidul Comuniștilor.

Marile aşteptări ale lui 2010 s-au numit Jurnal Tv şi Publika Tv. Cele două televiziuni de ştiri promiteau să îi informeze pe moldoveni imparţial, 24 de ore pe zi, despre cele mai importante evenimente din ţara şi din străinătate. Jurnal Tv s-a lansat în februarie şi a adus în peisajul media meldovenesti o premieră absolută: jurnale de ştiri în direct din oră în oră, 24 de ore pe zi. I-a urmat Publika Tv, sora de peste Prut a Realităţii Tv. Cu o investiţie faraonica pentru o ţara de 4 milioane de locuitori, un studio de emisie mai mare, mai frumos şi mai bine utilat decât al televiziunii mamă din Bucureşti, Publika promitea să elimine din start orice concurenţă.

În afară de anul lansării, cele două televiziuni nu mai au nimic în comun. Jurnal Tv, condus de Văl Butnaru, a renunţat încă din vară la programul de ştiri şi s-a transformat pe nesimţite în televiziune generalista. O decizie surprinzătoare într-un an electorala€¦ Până la sfârşitul lui 2010, televiziunea a renunţat la doi dintre cei mai cunoscuţi realizatori de talkshow-uri politice.

Publika Tv a avut de luptat cu proprii demoni: un slogan de lansare „Moldova, acum ai televiziune”, perceput că o jignire de către marea majoritate a moldovenilor (Moldova avea televiziune de mult), decizia de a face un post bilingv, româno-rus, într-o ţara în care fiecare va pieri pe limbă lui şi un concept mult prea modern (arogant?…)  pentru o piaţă media încă nematurizată. În plus, cutremurul financiar de la Bucureşti a lovit din plin şi Chişinăul, astfel că la câteva luni de la lansare, angajaţii televiziunii lui ŞOV au început să aştepte salariul cu săptămânile. Redresarea financiară, petrecută chiar înaintea Referendumului, a fost pusă pe seama unei înţelegeri financiare dintre Managementul Realitatea Media şi controversatul om de afaceri Vladimir Plahotniuc, un apropiat al familiei Voronin.

În zona de print, Jurnal de Chişinău, Timpul şi nou-venitul Adevărul îşi dispută supremaţia. Cu două apariţii săptămânal, Jurnal de Chişinău îşi revendică întâietatea printre ziarele quality, în timp ce concurenţii Timpul şi Adevărul tipăresc tiraje mai mici  dar în regim cotidian.

Concurenţă dintre trusturile media de peste Prut devine, de la o zi la altă, tot mai dură. Grafica modernă, echipamentele de ultimă oră sau studiourile ultradotate aliniază Moldova în rând cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic. Pentru un ochi atent, dincolo de strălucirea decorurilor, bătălia cea mai grea este abia la început: jurnalismul profesionist, liber, echidistant se face cu oameni crescuţi în spiritul valorilor democratice. Până acum un an şi jumătate, ziariştii din Moldova au fost Pentru sau Împotrivă. Seniorii presei de opoziţie de pe vremea lui Voronin se uitau peste umăr de fiecare data când dădeau la tipar un articol critic. După aprilie 2009, nimeni nu le-a mai spus ce să scrie şi ce să nu scrie. Ar fi fost momentul ideal pentru promovarea unei prese adevărate, preocupată de agenda cetăţeanului şi probleme cotidiene. Să calmeze discursul revoluţionar şi să coboare puţin tonul. Din păcate, reflexul disident, voinţa care i-a ajutat să reziste în plină dictatură se transformă din aliat în cel mai aprig duşman. Obişnuiţi să se lupte cu Duşmanul cel Mare, ei continuă bătălia chiar şi după ce acesta, practic, a dispărut. Intoleranţă pentru dictatură a rămas, chiar după dispariţia dictaturii. Şi se manifestă acum în orice direcţie, de la Guvernul pro-european şi până la colegii de breaslă. Ţinerii jurnalişti sunt priviţi cu un dispreţ suveran şi ironizaţi la fiecare stângăcie, chiar de cei care le-au fost profesori la Facultatea de Jurnalism. În Moldova, democraţia începe cu o prăpastie între generaţii. O generaţie care îşi mai caută  tinereţea  printre paginile roşii ale Istoriei  și alta, tânără, care trebuie să treacă peste relicvele trecutului pentru a-și găsi viitorul.

Moldova ramane o tara a contrastelor violente. Dupa o criza politica de aproape doi ani, cu un presedinte interimar si o coalitie de guvernare care nu a reusit reforme importante, 40% dintre moldoveni au votat Partidul Comunistilor la alegerile de luna aceasta. Miscarile surprinzatoare ale unora dintre liderii pro-europeni tradeaza o societate condusa inca din umbra. Si un leadership care nu stie sa comunice cu oamenii. Discursul politicienilor de la Chisinau este inca de neinteles pentru marea majoritate a oamenilor. Vechile marote sovietice – pericolul romanesc, amenintarea fascista si occidentalizarea fortata a tarii sunt mai vii in mintea omului simplu decat promisiunile de modernizare a tarii facute de tinerii politicieni.

Am putea spune ca vina pentru aceasta situatie apartine si presei. O presa mai curand de opinie, decat o forma de mass-media moderna. Aflati in plina revolutie, jurnalistii din vechea garda nu accepta nuante, sunt de o parte sau alta a baricadei, cu toate armele. Dusmanii politici sunt combatuți cu toate forțele, iar daca asta e imposibil, sunt complet ignorați. Ultima campanie electorala a fost un exemplu clasic: timpii de antena sau stirile din jurnalele informative au fost alocati aproape exclusiv aliatilor politici. Nici nu e de mirare, cata vreme pe campul de batalie se aflau Apa si Focul, adica o alianta pro-europeana si Partidul Comunistilor…

Marile asteptari ale lui 2010 s-au numit Jurnal Tv si Publika Tv. Cele doua televiziuni de stiri promiteau sa ii informeze pe moldoveni impartial, 24 de ore pe zi, despre cele mai importante evenimente din tara si din strainatate. Jurnal Tv s-a lansat in februarie si a adus in peisajul media meldovenesti o premiera absoluta: jurnale de stiri in direct din ora in ora, 24 de ore pe zi. I-a urmat Publika Tv, sora de peste Prut a Realitatii Tv. Cu o investitie faraonica pentru o tara de 4 milioane de locuitori, un studio de emisie mai mare, mai frumos si mai bine utilat decat al televiziunii mama din București, Publika promitea sa elimine din start orice concurenta.

In afara de anul lansarii, cele doua televiziuni nu mai au nimic in comun. Jurnal Tv, condus de Val Butnaru, a renuntat inca din vara la programul de stiri si s-a transformat pe nesimtite in televiziune generalista. O decizie surprinzatoare intr-un an electoral… Pana la sfarșitul lui 2010, televiziunea a renunțat la doi dintre cei mai cunoscuți realizatori de talkshow-uri politice




Etichetele atasate acestui articol: , , , , ,