Mărirea și decăderea televiziunilor de știri românești

Autor: Nicu Urs | Categoria: Media
Articol disponibil şi în: Engleză 02-11-2010

Nu există televiziuni de știri în România. Sau, mai corect, nu mai există. În ultimii trei ani am asistat la distrugerea  televiziunii de știri ca instituție de presă credibilă, profesionistă și echilibrată. Românii au din ce în ce mai puțină încredere în posturile de televiziune: 70% în iulie 2008, 61% în noiembrie 2009 (cifrele sunt luate din eurobarometrele anilor trecuți, rezultatele din 2010 nu au fost încă date publicității), iar diferite sondaje arata că acest declin este și mai accentuat în 2010.

Modul în care televiziunile și în special Realitatea TV și Antena 3 au ales să prezinte campania electorală pentru președinția României din 2009 și reflectarea distorsionată până la extrem a evenimentelor zilnice a determinat o fugă către alte medii  de informare (internetul) sau de relaxare (posturile de televiziune de nișă – Discovery, Hallmark, HBO sau abandonarea televizorului).

Realitatea TV a fost, în primii ani, postul care a adus un aer proaspăt în peisajul mediatic românesc, mai ales în ultima parte a guvernării Năstase. Emisiunea 100% a lui Robert Turcescu, programele de știri care nu conțineau doar fapt divers sau relatarea în mare echilibrată a campaniei electorale din 2004 sunt doar câteva exemple care au determinat perceperea postului drept cel mai credibil din România. Influența crescândă a Realității TV a determinat apariția unei contraponderi, reprezentată de Antena 3; acest post, parte a trustului Intact condus de Dan Voiculescu, nu a reușit să ajungă la audiența Realitatea TV decât în ultimul an. Perioada coincide cu abandonarea de către postul patronat de Sorin Ovidiu Vântu a ultimelor urme de echidistanță și de independență editorială.

Antena 3, ca de altfel întreg trustul Intact, nu a făcut un mare secret din faptul că dorințele lui Dan Voiculescu se reflectă în politica editorială (reportajele cu patronul difuzate proeminent în programele de știri ale Antenei 1 și Antenei 3 nu mai surprind de mult timp pe nimeni). Alunecarea către irelevanță jurnalistică a acestui post este astfel mai puțin spectaculoasă, dar nu mai puțin gravă. Linșajul mediatic zilnic, organizat și sufocant, este cu atât mai frustrant cu cât telespectatorul român nu mai are alternative de informare credibile. Posturile generaliste evită de obicei subiectele politice de frica mlaștinii lăsate în urmă de Realitatea TV și Antena 3, TVR încă nu și-a  revenit după șerbia impusă de conducerea anterioară iar emisiunile jenant de favorabile actualului guvern și președinte pe posturile B1TV și, acum ceva vreme, OTV sunt la fel de toxice, doar că nu au nici pe departe aceași forță mediatică.

Diferențe de abordare ale subiectelor există oriunde posturile de televiziune se află în concurență. Regulile economiei impun acest lucru. CNN și FoxNews în Statele Unite înțeleg să își asume anumite poziții ideologice și să trateze evenimentele de pe aceste poziții, de altfel bine-cunoscute de telespectatorii americani. Pe o piață nedistorsionată posturile se vor concura unul pe celălalt. Această competiție este aproape inexistentă în România, unde emisiunile Realitatea TV și Antena 3 sunt foarte asemănătoare (aceiași invitați, aceleași întrebări, același stil de moderare, aceeași lipsă de profesionalism) până acolo încât vedetele unui post participă la emisiunile celuilalt.

Piața noastră jurnalistică este viciată de concentrarea trans-media în mâinile câtorva oameni, care, întâmplător sau nu, au același scop. Iar scopul nu este jurnaliistic, e politic. Nu ar trebui să privim la Realitatea TV și la Antena 3 ca la instituții de presă, pentru că ele se transformă, iar obiectivele lor au suferit o mutație profundă. Pe de o parte a fost demonstrat faptul că cele două posturi sunt diseminatori obedienți ai opiniilor și agenți de influență ai intereselor propriilor patroni, standardele profesionale nemaifiind un obstacol. Pe de cealaltă parte, cele două televiziuni  încearcă și, în parte, reușesc (cu suportul interesat sau lipsit de viziune al politicienilor și guvernanților) să se metamorfozeze din instituții de presă, al căror rol era de a relata și comenta evenimentele, în entități care încearcă să dicteze agenda publică, devenind în fapt actori politici. Odată cu tratarea politică a oricărei informații calitatea tuturor emisiunilor scade, iar încercarea de a le judeca în cheie jurnalistică, vorbind despre echilibru, echidistanță, deontologie, drept la replică este inutilă, deoarece pleacă de la o premisă greșită.

Jurnaliștii trăiesc din încredere. Încrederea publicului în profesionalismul și în probitatea lor morală. Odată această încredere spulberată, ea se reconstruiește infinit mai greu decât s-a clădit prima dată. Din punct de vedere jurnalistic, aceste două posturi de televiziune sunt moarte, iar din cenușa lor toxică nu mai poate răsări, în actualele condiții, nimic. Aștept încă lansarea unui nou post de televiziune care, prin echilibru și calitate să atragă telespectatorii nemulțumiți și relansarea postului public, pe un model inspirat de BBC, care să se elibereze de sub tutela politică și să recâștige respectul românilor. Simt încă nevoia să văd la televizor o dezbatere incitantă, acidă, echilibrată și inteligentă dar, negăsind așa ceva, internetul, unul sau două posturi de radio și discuțiile cu prietenii îmi sunt deocamdată de ajuns.

Etichetele atasate acestui articol:, , ,

Comentarii (2)

  1. Ciprian Coman spune:

    Decat sa urmaresti pitbulii lui Voiculescu mai bine la o bere cu prietenii. Sunt perfect de acord, hai la o bere mister!

  2. Sorin spune:

    Nu cred ca am citit un articol mai adevarat si concis. Felicitari!

» » tipareste acest articol

Mărirea și decăderea televiziunilor de știri românești

Autor: Nicu Urs | Categoria: Media

Nu există televiziuni de știri în România. Sau, mai corect, nu mai există. În ultimii trei ani am asistat la distrugerea  televiziunii de știri ca instituție de presă credibilă, profesionistă și echilibrată. Românii au din ce în ce mai puțină încredere în posturile de televiziune: 70% în iulie 2008, 61% în noiembrie 2009 (cifrele sunt luate din eurobarometrele anilor trecuți, rezultatele din 2010 nu au fost încă date publicității), iar diferite sondaje arata că acest declin este și mai accentuat în 2010.

Modul în care televiziunile și în special Realitatea TV și Antena 3 au ales să prezinte campania electorală pentru președinția României din 2009 și reflectarea distorsionată până la extrem a evenimentelor zilnice a determinat o fugă către alte medii  de informare (internetul) sau de relaxare (posturile de televiziune de nișă – Discovery, Hallmark, HBO sau abandonarea televizorului).

Realitatea TV a fost, în primii ani, postul care a adus un aer proaspăt în peisajul mediatic românesc, mai ales în ultima parte a guvernării Năstase. Emisiunea 100% a lui Robert Turcescu, programele de știri care nu conțineau doar fapt divers sau relatarea în mare echilibrată a campaniei electorale din 2004 sunt doar câteva exemple care au determinat perceperea postului drept cel mai credibil din România. Influența crescândă a Realității TV a determinat apariția unei contraponderi, reprezentată de Antena 3; acest post, parte a trustului Intact condus de Dan Voiculescu, nu a reușit să ajungă la audiența Realitatea TV decât în ultimul an. Perioada coincide cu abandonarea de către postul patronat de Sorin Ovidiu Vântu a ultimelor urme de echidistanță și de independență editorială.

Antena 3, ca de altfel întreg trustul Intact, nu a făcut un mare secret din faptul că dorințele lui Dan Voiculescu se reflectă în politica editorială (reportajele cu patronul difuzate proeminent în programele de știri ale Antenei 1 și Antenei 3 nu mai surprind de mult timp pe nimeni). Alunecarea către irelevanță jurnalistică a acestui post este astfel mai puțin spectaculoasă, dar nu mai puțin gravă. Linșajul mediatic zilnic, organizat și sufocant, este cu atât mai frustrant cu cât telespectatorul român nu mai are alternative de informare credibile. Posturile generaliste evită de obicei subiectele politice de frica mlaștinii lăsate în urmă de Realitatea TV și Antena 3, TVR încă nu și-a  revenit după șerbia impusă de conducerea anterioară iar emisiunile jenant de favorabile actualului guvern și președinte pe posturile B1TV și, acum ceva vreme, OTV sunt la fel de toxice, doar că nu au nici pe departe aceași forță mediatică.

Diferențe de abordare ale subiectelor există oriunde posturile de televiziune se află în concurență. Regulile economiei impun acest lucru. CNN și FoxNews în Statele Unite înțeleg să își asume anumite poziții ideologice și să trateze evenimentele de pe aceste poziții, de altfel bine-cunoscute de telespectatorii americani. Pe o piață nedistorsionată posturile se vor concura unul pe celălalt. Această competiție este aproape inexistentă în România, unde emisiunile Realitatea TV și Antena 3 sunt foarte asemănătoare (aceiași invitați, aceleași întrebări, același stil de moderare, aceeași lipsă de profesionalism) până acolo încât vedetele unui post participă la emisiunile celuilalt.

Piața noastră jurnalistică este viciată de concentrarea trans-media în mâinile câtorva oameni, care, întâmplător sau nu, au același scop. Iar scopul nu este jurnaliistic, e politic. Nu ar trebui să privim la Realitatea TV și la Antena 3 ca la instituții de presă, pentru că ele se transformă, iar obiectivele lor au suferit o mutație profundă. Pe de o parte a fost demonstrat faptul că cele două posturi sunt diseminatori obedienți ai opiniilor și agenți de influență ai intereselor propriilor patroni, standardele profesionale nemaifiind un obstacol. Pe de cealaltă parte, cele două televiziuni  încearcă și, în parte, reușesc (cu suportul interesat sau lipsit de viziune al politicienilor și guvernanților) să se metamorfozeze din instituții de presă, al căror rol era de a relata și comenta evenimentele, în entități care încearcă să dicteze agenda publică, devenind în fapt actori politici. Odată cu tratarea politică a oricărei informații calitatea tuturor emisiunilor scade, iar încercarea de a le judeca în cheie jurnalistică, vorbind despre echilibru, echidistanță, deontologie, drept la replică este inutilă, deoarece pleacă de la o premisă greșită.

Jurnaliștii trăiesc din încredere. Încrederea publicului în profesionalismul și în probitatea lor morală. Odată această încredere spulberată, ea se reconstruiește infinit mai greu decât s-a clădit prima dată. Din punct de vedere jurnalistic, aceste două posturi de televiziune sunt moarte, iar din cenușa lor toxică nu mai poate răsări, în actualele condiții, nimic. Aștept încă lansarea unui nou post de televiziune care, prin echilibru și calitate să atragă telespectatorii nemulțumiți și relansarea postului public, pe un model inspirat de BBC, care să se elibereze de sub tutela politică și să recâștige respectul românilor. Simt încă nevoia să văd la televizor o dezbatere incitantă, acidă, echilibrată și inteligentă dar, negăsind așa ceva, internetul, unul sau două posturi de radio și discuțiile cu prietenii îmi sunt deocamdată de ajuns.




Etichetele atasate acestui articol: , , ,