MCV: Romania – între obiective și realizarea lor

Autor: C.C. | Categoria: Justiţie
03-11-2010

La momentul aderării la Uniunea Europeană oficialii europeni constatau că sistemul judiciar din România precum şi cel din Bulgaria nu îndeplineau standardele de eficienţă, independenţă şi imparţialitate, impuse de calitatea de stat membru al Uniunii. În consecinţă, executivul european, prin Decizia 2006/928/CE a stabilit un mecanism de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei (MCV).

Progresul realizat de România în procesul de reformă a sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei este măsurat prin prisma a patru obiective de referinţă:

1. Asigurarea unui proces juridic mai transparent, mai eficient, mai ales prin sporirea capacităţii şi responsabilităţilor Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea şi monitorizarea impactului noilor coduri de procedură civilă şi penală. 2. Stabilirea unei agenţii de integritate responsabilă cu verificarea achiziţiilor, incompatibilităţilor şi potenţialelor conflicte de interes şi cu deciziile imperative pe baza cărora se pot stabili sancţiuni disuasive. 3. Continuarea progresului făcut deja şi a anchetelor profesioniste, imparţiale în cazuri de corupţie la nivel înalt. 4. Adoptarea unor măsuri de prevenire şi de luptă împotriva corupţiei, mai ales în cadrul administraţiei locale.

Aceste obiective sunt în strânsă legătură; ele trebuie luate în considerare împreună ca parte a unei reforme vaste, pe termen lung a sistemului juridic şi a luptei împotriva corupţiei.

Ultimul raport al Comisiei privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV a fost adoptat la data de 20 iulie 2010. Comisia a semnalat unele aspecte pozitive în situaţia procesului de reformă a sistemului judiciar din România  precum: adoptarea de către Parlament a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală, aprobarea de Guvern a legilor privind punerea în aplicare a Codului civil şi a Codului penal, rezultatele bune şi constante ale DNA în ceea ce priveşte investigarea cazurilor de corupţie la nivel înalt.

Cu toate acestea, ultimul raport al Comisiei este cel mai critic de până acum, reflectând insatisfacţia profundă a Comisiei Europene cu privire la lipsa voinţei politice de continuare a reformei sistemului judiciar. Motivele insatisfacţiei oficialilor europeni cu privire la dinamica procesului de reformă a justiţiei şi lupta împotriva corupţiei au fost îndelung analizate şi dezbatute. S-au avansat diverse motive: faptul că CE şi-a bazat criticile pe nişte proiecte care nu fuseseră finalizate – spre exemplu adoptarea de către Parlament a legii privind Agenţia Naţională de Integritate, faptul că România nu beneficiază de un grup de lobby suficient de puternic pe lângă autorităţile de la Bruxelles, faptul că anul acesta au fost numiţi noii comisari europeni care au folosit o altă procedură de întocmire a raportului.

Jonathan Faull, directorul general al departamentului Comisiei Europene pentru Justiţie, Libertate şi Securitate sublinia în mod clar ca „mai sunt multe de facut”. In acelasi context se poate înscrie şi prima hotărâre pilot pronunţată de CEDO împotriva României, care deşi se referă în principal la dreptul de proprietate, vizează şi vulnerabilităţile sistemului judiciar în materia duratei procedurilor. Problemele structurale actuale ale sistemului judiciar românesc se circumscriu următoarelor sfere: insuficienta capacitate a sistemului judiciar de a răspunde nevoilor cetăţeanului; durata excesivă a procedurilor judiciare; insuficienţa personalului calificat; administrarea improprie a resurselor financiare; insuficienta coerenţă, stabilitate a legislaţiei, precum şi lipsa de unitate a practicii judiciare, care nu conferă predictibilitate şi accesibilitate legii; lipsa unui cadrul legal adecvat de responsabilizare a celor implicaţi în înfăptuirea actului de justiţie.

În acest sens se poate spune că România a parcurs deja câţiva paşi, de la ultimul raport MCV din iunie şi până acum: în 24 august, a fost adoptată noua lege privind Agenţia Naţională de Integritate, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale; de asemenea, a fost modificată Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale – modificări de natură a sprijini accelerarea procedurilor judiciare; proiectul de lege privind „mica reformă” în justiţie, a fost adoptat de Guvern şi se află în dezbatere parlamentară (acesta urmăreşte scurtarea procedurilor judiciare şi reducerea costurilor actului de justiţie).

Sub aspectul monitorizării pe componentele anticorupţie, s-a încercat conexarea MCV-ului pe justiţie cu aderarea României la Spaţiul Schengen (http://www.euractiv.ro).

Analizând strict condiţionalităţile de ordin tehnic ale MCV şi cele ale aderării la spaţiul Schengen, se constată că nu există o interdependenţă strictă între acestea. Este adevărat că aderarea la spaţiul Schengen este condiţionată de asigurarea că operaţiunile de securizare a frontierelor exterioare ale României se realizează fără corupţie şi fără ilegalităţi, fapt subliniat şi de Cancelarul federal al Germaniei, Angela Merkel cu ocazia vizitei sale în România. Cu toate acestea, conexarea problemei MCV cu cea privind Spaţiul Schengen este artificială şi forţată, obiectivele de referinţă ale MCV şi condiţionalităţile impuse pentru aderarea la Spaţiul Schengen fiind distincte.

Etichetele atasate acestui articol:, ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

MCV: Romania – între obiective și realizarea lor

Autor: C.C. | Categoria: Justiţie

La momentul aderării la Uniunea Europeană oficialii europeni constatau că sistemul judiciar din România precum şi cel din Bulgaria nu îndeplineau standardele de eficienţă, independenţă şi imparţialitate, impuse de calitatea de stat membru al Uniunii. În consecinţă, executivul european, prin Decizia 2006/928/CE a stabilit un mecanism de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei (MCV).

Progresul realizat de România în procesul de reformă a sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei este măsurat prin prisma a patru obiective de referinţă:

1. Asigurarea unui proces juridic mai transparent, mai eficient, mai ales prin sporirea capacităţii şi responsabilităţilor Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea şi monitorizarea impactului noilor coduri de procedură civilă şi penală. 2. Stabilirea unei agenţii de integritate responsabilă cu verificarea achiziţiilor, incompatibilităţilor şi potenţialelor conflicte de interes şi cu deciziile imperative pe baza cărora se pot stabili sancţiuni disuasive. 3. Continuarea progresului făcut deja şi a anchetelor profesioniste, imparţiale în cazuri de corupţie la nivel înalt. 4. Adoptarea unor măsuri de prevenire şi de luptă împotriva corupţiei, mai ales în cadrul administraţiei locale.

Aceste obiective sunt în strânsă legătură; ele trebuie luate în considerare împreună ca parte a unei reforme vaste, pe termen lung a sistemului juridic şi a luptei împotriva corupţiei.

Ultimul raport al Comisiei privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV a fost adoptat la data de 20 iulie 2010. Comisia a semnalat unele aspecte pozitive în situaţia procesului de reformă a sistemului judiciar din România  precum: adoptarea de către Parlament a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală, aprobarea de Guvern a legilor privind punerea în aplicare a Codului civil şi a Codului penal, rezultatele bune şi constante ale DNA în ceea ce priveşte investigarea cazurilor de corupţie la nivel înalt.

Cu toate acestea, ultimul raport al Comisiei este cel mai critic de până acum, reflectând insatisfacţia profundă a Comisiei Europene cu privire la lipsa voinţei politice de continuare a reformei sistemului judiciar. Motivele insatisfacţiei oficialilor europeni cu privire la dinamica procesului de reformă a justiţiei şi lupta împotriva corupţiei au fost îndelung analizate şi dezbatute. S-au avansat diverse motive: faptul că CE şi-a bazat criticile pe nişte proiecte care nu fuseseră finalizate – spre exemplu adoptarea de către Parlament a legii privind Agenţia Naţională de Integritate, faptul că România nu beneficiază de un grup de lobby suficient de puternic pe lângă autorităţile de la Bruxelles, faptul că anul acesta au fost numiţi noii comisari europeni care au folosit o altă procedură de întocmire a raportului.

Jonathan Faull, directorul general al departamentului Comisiei Europene pentru Justiţie, Libertate şi Securitate sublinia în mod clar ca „mai sunt multe de facut”. In acelasi context se poate înscrie şi prima hotărâre pilot pronunţată de CEDO împotriva României, care deşi se referă în principal la dreptul de proprietate, vizează şi vulnerabilităţile sistemului judiciar în materia duratei procedurilor. Problemele structurale actuale ale sistemului judiciar românesc se circumscriu următoarelor sfere: insuficienta capacitate a sistemului judiciar de a răspunde nevoilor cetăţeanului; durata excesivă a procedurilor judiciare; insuficienţa personalului calificat; administrarea improprie a resurselor financiare; insuficienta coerenţă, stabilitate a legislaţiei, precum şi lipsa de unitate a practicii judiciare, care nu conferă predictibilitate şi accesibilitate legii; lipsa unui cadrul legal adecvat de responsabilizare a celor implicaţi în înfăptuirea actului de justiţie.

În acest sens se poate spune că România a parcurs deja câţiva paşi, de la ultimul raport MCV din iunie şi până acum: în 24 august, a fost adoptată noua lege privind Agenţia Naţională de Integritate, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale; de asemenea, a fost modificată Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale – modificări de natură a sprijini accelerarea procedurilor judiciare; proiectul de lege privind „mica reformă” în justiţie, a fost adoptat de Guvern şi se află în dezbatere parlamentară (acesta urmăreşte scurtarea procedurilor judiciare şi reducerea costurilor actului de justiţie).

Sub aspectul monitorizării pe componentele anticorupţie, s-a încercat conexarea MCV-ului pe justiţie cu aderarea României la Spaţiul Schengen (http://www.euractiv.ro).

Analizând strict condiţionalităţile de ordin tehnic ale MCV şi cele ale aderării la spaţiul Schengen, se constată că nu există o interdependenţă strictă între acestea. Este adevărat că aderarea la spaţiul Schengen este condiţionată de asigurarea că operaţiunile de securizare a frontierelor exterioare ale României se realizează fără corupţie şi fără ilegalităţi, fapt subliniat şi de Cancelarul federal al Germaniei, Angela Merkel cu ocazia vizitei sale în România. Cu toate acestea, conexarea problemei MCV cu cea privind Spaţiul Schengen este artificială şi forţată, obiectivele de referinţă ale MCV şi condiţionalităţile impuse pentru aderarea la Spaţiul Schengen fiind distincte.




Etichetele atasate acestui articol: , ,