Cum să câştigăm la ruletă

Autor: Gabriel Bădescu | Categoria: Educaţie
Articol disponibil şi în: Engleză 04-11-2010

Cu câţiva ani în urmă, trei est-europeni au fost arestaţi după ce câştigaseră 1,3 milioane de lire sterline la cazinoul de la Ritz Hotel din Londra. Cei trei foloseau telefoane mobile cu laser conectate la un computer pentru a ghici unde se va opri bila ruletei. Câteva comentarii despre acest caz. Mai întâi, niciunul dintre autori nu era român. În al doilea rând, autorii au fost eliberaţi, iar banii le-au fost restituiţi, întrucât Marea Britanie nu avea la vremea aceea o lege suficient de clară pentru a stabili ce înseamnă să trişezi într-un cazino.

Este apoi de remarcat că Marea Britanie are un institut şi o catedră de „studiul jocurilor de noroc”, iar expertiza lor a fost solicitată în acest caz. În fine – motivul principal pentru care am adus acest caz în discuţie – metoda pusă la punct de cei trei s-a dovedit a fi extrem de imprecisă: şansa de a ghici corect una dintre cele două culori ale ruletei a fost cu foarte puţin peste 50%. Însă, în urma repetării procedeului pe parcursul a două zile (sau nopţi),  chiar şi acest spor modest de cunoaştere a fost suficient pentru a  determina un câştig însemnat în raport cu investiţia în tehnologie şi cu neplăcerile cauzate de poliţia londoneză.

Se vorbeşte de ceva timp în România despre subfinanţarea cercetării. În ce măsură reprezintă aceasta o problemă suficient de serioasă astfel încât, chiar şi într-un context de crescândă austeritate, să îi fie alocată mai multă susţinere din partea statului? Spus simplu, să fie alocaţi mai mulţi bani pentru autrostrăzi, pentru şcolile din mediul rural, pentru spitale, pentru alte domenii, sau pentru cercetare? Pare imposibil să compari beneficii cu o natură atât de diferită, însă, simplificând în continuare, putem găsi puncte de plecare pentru comparaţii: multe dintre politicile Guvernului au efect asupra duratei şi calităţii vieţii cetăţenilor. Şoselele mai bune ar contribui la scăderea numărului de accidente (2796 de morţi în România în 2009, de departe cel mai mare număr de decese raportat la numărul de km parcurşi dintre ţările UE), a timpului irosit în trafic şi a poluării. Persoanele educate tind să trăiască mai mult şi în condiţii mai bune. Şi aşa mai departe.

Un studiu recent asupra excesului de mortalitate provocat de crizele economice arată cum în toate ţările analizate, dar în special în cele cu un nivel de dezvoltare apropiat de al României, mortalitatea creşte în mod însemnat pe timp de criză. Cu alte cuvinte, toate politicile publice care au un efect asupra amplorii şi duratei crizei economice au un efect asupra mortalităţii.

Nu voi încerca să ofer aici un răspuns la întrebarea privind sumele care ar trebui alocate cercetării. Ce vreau totuşi să afirm este că România are un nivel modest de utilizare a expertizei ştiinţifice în luarea de decizii politice. Sunt mai multe cauze. Resursele pentru cercetare sunt alocate prost, întrucât priorităţile nu sunt cântărite suficient, iar calitatea rezultatelor nu este urmărită. În acelaşi timp, rezultatele, atâtea câte sunt, ajung rar şi într-o formă nedigerată în atenţia celor iau decizii. Puţinele think-tank-uri de la noi acoperă o parte neînsemnată din nevoia de expertiză, iar institutele de cercetare şi universităţile nici atât. Unităţile de politici publice din ministere, instituţii gândite pentru a produce şi a atrage cunoaştere utilă pentru guvernare, sunt mult sub instituţiile similare din alte ţări–în termeni de capital uman şi de influenţă.

Sunt multe de făcut pentru a avea o guvernare inspirată în mai mare măsură de cercetări de calitate. Însă efortul merită din plin: chiar şi un spor modest de cunoaştere conduce, prin repetare şi efecte de multiplicare, la câştiguri însemnate.

Etichetele atasate acestui articol:,

Comentarii (1)

  1. Pingback: Criza ucide. Cu complicitate guvernamentală « Gazetino

» » tipareste acest articol

Cum să câştigăm la ruletă

Autor: Gabriel Bădescu | Categoria: Educaţie

Cu câţiva ani în urmă, trei est-europeni au fost arestaţi după ce câştigaseră 1,3 milioane de lire sterline la cazinoul de la Ritz Hotel din Londra. Cei trei foloseau telefoane mobile cu laser conectate la un computer pentru a ghici unde se va opri bila ruletei. Câteva comentarii despre acest caz. Mai întâi, niciunul dintre autori nu era român. În al doilea rând, autorii au fost eliberaţi, iar banii le-au fost restituiţi, întrucât Marea Britanie nu avea la vremea aceea o lege suficient de clară pentru a stabili ce înseamnă să trişezi într-un cazino.

Este apoi de remarcat că Marea Britanie are un institut şi o catedră de „studiul jocurilor de noroc”, iar expertiza lor a fost solicitată în acest caz. În fine – motivul principal pentru care am adus acest caz în discuţie – metoda pusă la punct de cei trei s-a dovedit a fi extrem de imprecisă: şansa de a ghici corect una dintre cele două culori ale ruletei a fost cu foarte puţin peste 50%. Însă, în urma repetării procedeului pe parcursul a două zile (sau nopţi),  chiar şi acest spor modest de cunoaştere a fost suficient pentru a  determina un câştig însemnat în raport cu investiţia în tehnologie şi cu neplăcerile cauzate de poliţia londoneză.

Se vorbeşte de ceva timp în România despre subfinanţarea cercetării. În ce măsură reprezintă aceasta o problemă suficient de serioasă astfel încât, chiar şi într-un context de crescândă austeritate, să îi fie alocată mai multă susţinere din partea statului? Spus simplu, să fie alocaţi mai mulţi bani pentru autrostrăzi, pentru şcolile din mediul rural, pentru spitale, pentru alte domenii, sau pentru cercetare? Pare imposibil să compari beneficii cu o natură atât de diferită, însă, simplificând în continuare, putem găsi puncte de plecare pentru comparaţii: multe dintre politicile Guvernului au efect asupra duratei şi calităţii vieţii cetăţenilor. Şoselele mai bune ar contribui la scăderea numărului de accidente (2796 de morţi în România în 2009, de departe cel mai mare număr de decese raportat la numărul de km parcurşi dintre ţările UE), a timpului irosit în trafic şi a poluării. Persoanele educate tind să trăiască mai mult şi în condiţii mai bune. Şi aşa mai departe.

Un studiu recent asupra excesului de mortalitate provocat de crizele economice arată cum în toate ţările analizate, dar în special în cele cu un nivel de dezvoltare apropiat de al României, mortalitatea creşte în mod însemnat pe timp de criză. Cu alte cuvinte, toate politicile publice care au un efect asupra amplorii şi duratei crizei economice au un efect asupra mortalităţii.

Nu voi încerca să ofer aici un răspuns la întrebarea privind sumele care ar trebui alocate cercetării. Ce vreau totuşi să afirm este că România are un nivel modest de utilizare a expertizei ştiinţifice în luarea de decizii politice. Sunt mai multe cauze. Resursele pentru cercetare sunt alocate prost, întrucât priorităţile nu sunt cântărite suficient, iar calitatea rezultatelor nu este urmărită. În acelaşi timp, rezultatele, atâtea câte sunt, ajung rar şi într-o formă nedigerată în atenţia celor iau decizii. Puţinele think-tank-uri de la noi acoperă o parte neînsemnată din nevoia de expertiză, iar institutele de cercetare şi universităţile nici atât. Unităţile de politici publice din ministere, instituţii gândite pentru a produce şi a atrage cunoaştere utilă pentru guvernare, sunt mult sub instituţiile similare din alte ţări–în termeni de capital uman şi de influenţă.

Sunt multe de făcut pentru a avea o guvernare inspirată în mai mare măsură de cercetări de calitate. Însă efortul merită din plin: chiar şi un spor modest de cunoaştere conduce, prin repetare şi efecte de multiplicare, la câştiguri însemnate.




Etichetele atasate acestui articol: ,