Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Microîntreprinderile pot alege din nou să plătească 3% din venit

Autor: Andrei Haas | Categoria: Economie
07-01-2011

Începând cu anul fiscal 2011 Guvernul a decis reintroducerea în Codul Fiscal a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor prin OUG nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.Of. nr. 891/30.12.2010.

Astfel, potrivit acestui act normativ, la punctul 46 se introduce un nou titlu IV1 ,,Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor’’, cuprinzând articolele 1121-11211. Prin art. 1121 se defineşte noţiunea de microîntreprindere în sensul prezentului titlu,  respectiv ,,orice persoană juridică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

a) realizează venituri, altele decât cele prevăzute la art.1122 alin. (6);

b) are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;

c) realizează venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al 100.000 euro;

d) capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale.’’

Pentru  îndeplinirea condiţiei de la lit.c) se va avea în vedere cursul BNR la 31 Decembrie.

Impozitul reglementat de acest titlu are caracter opţional, ceea ce dă dreptul contribuabililor, care pot beneficia de acest mod de impozitare, să alegă metoda după care vor putea calcula impozitul datorat. Totuşi, trebuie făcută menţiunea că, potrivit alin. (6) al art.1122, nu pot opta pentru aplicarea  acestui sistem al plăţii impozitului pe veniturile microîntreprinderilor  persoanele juridice române care :

a) desfăşoară activităţi în domeniul bancar;

b) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;

c) desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului;

d) au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 angajaţi.

Aşa cum rezultă din conţinutul acestui articol, respectiv litera c), trebuie reţinut faptul că, spre deosebire de prevederile anterioare care au reglementat acest sistem de impozitare, de această dată procentul de venituri realizat din activitatea de management şi consultanţă în totalul veniturilor nu mai are nicio importanţă şi astfel toţi cei care au realizat în anul precedent (2010) venituri de această natură, indiferent de cuantum, nu vor putea opta pentru acest sistem de impozitare.

O altă menţiune care trebuie reţinută pentru a putea beneficia de acest sistem de impozitare este faptul că opţiunea de a putea deveni plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor trebuie exprimată până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor. Astfel, pentru a putea beneficia de acest sistem de impozitare (pentru cei care îndeplinesc condiţiile), începând cu anul 2011 este strict obligatorie depunerea la organul fiscal unde contribuabilul îşi are sediul social o declaraţie de menţiuni prin care îşi exprimă această opţiune.

În lipsa acestei declaraţii, contribuabilii care au desfăşurat activitate la 31.12.2010, vor rămâne automat plătitori de impozit pe profit, iar o nouă opţiune va putea fi exprimată numai în luna ianuarie a anului următor. Trebuie făcută menţiunea că opţiunea poate fi exprimată şi de cei care au beneficiat de acest sistem până la 31.12.2009, iar condiţia „nu a mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor”, prevăzută la art. 1122 alin. 2 din Codul Fiscal, se referă la statutul reglementat de Titlul IV1 din Codul Fiscal, după anul 2011, fără luarea în considerare a statutului de microîntreprindere până la data de 31.12.2009, fapt subliniat şi de Ministerul Finanţelor Publice printr-o circulară transmisă tuturor unităţilor fiscale teritoriale.

Cota de impozit este de 3% aplicată asupra veniturilor realizate din orice sursă din care se scad:

a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;

c) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;

d) veniturile din subvenţii de exploatare;

e) veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

Calculul, plata şi declararea impozitului se fac trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează, iar în cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii. Persoana juridică română care se înfiinţează în cursul unui an fiscal trebuie să opteze la înfiinţare asupra sisitemului de impozitare pe care doreşte să-l aplice iar condiţia legată de salariaţi trebuie îndeplinită în termen de 60 zile de la înregistrarea la ORC. Microîntreprinderile care realizează venituri mai mari de 100.000 euro în cursul unui an fiscal, vor datora şi vor plăti impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depăşit această limită, recalculând impozitul datorat de la începutul anului fiscal, din care se deduce impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului fiscal şi fără a mai putea beneficia pentru perioada următoare de prevederile acestui titlu.

Etichetele atasate acestui articol:, , , ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor | Microîntreprinderile pot alege din nou să plătească 3% din venit

Autor: Andrei Haas | Categoria: Economie

Începând cu anul fiscal 2011 Guvernul a decis reintroducerea în Codul Fiscal a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor prin OUG nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.Of. nr. 891/30.12.2010.

Astfel, potrivit acestui act normativ, la punctul 46 se introduce un nou titlu IV1 ,,Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor’’, cuprinzând articolele 1121-11211. Prin art. 1121 se defineşte noţiunea de microîntreprindere în sensul prezentului titlu,  respectiv ,,orice persoană juridică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

a) realizează venituri, altele decât cele prevăzute la art.1122 alin. (6);

b) are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;

c) realizează venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al 100.000 euro;

d) capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale.’’

Pentru  îndeplinirea condiţiei de la lit.c) se va avea în vedere cursul BNR la 31 Decembrie.

Impozitul reglementat de acest titlu are caracter opţional, ceea ce dă dreptul contribuabililor, care pot beneficia de acest mod de impozitare, să alegă metoda după care vor putea calcula impozitul datorat. Totuşi, trebuie făcută menţiunea că, potrivit alin. (6) al art.1122, nu pot opta pentru aplicarea  acestui sistem al plăţii impozitului pe veniturile microîntreprinderilor  persoanele juridice române care :

a) desfăşoară activităţi în domeniul bancar;

b) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;

c) desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului;

d) au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 angajaţi.

Aşa cum rezultă din conţinutul acestui articol, respectiv litera c), trebuie reţinut faptul că, spre deosebire de prevederile anterioare care au reglementat acest sistem de impozitare, de această dată procentul de venituri realizat din activitatea de management şi consultanţă în totalul veniturilor nu mai are nicio importanţă şi astfel toţi cei care au realizat în anul precedent (2010) venituri de această natură, indiferent de cuantum, nu vor putea opta pentru acest sistem de impozitare.

O altă menţiune care trebuie reţinută pentru a putea beneficia de acest sistem de impozitare este faptul că opţiunea de a putea deveni plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor trebuie exprimată până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor. Astfel, pentru a putea beneficia de acest sistem de impozitare (pentru cei care îndeplinesc condiţiile), începând cu anul 2011 este strict obligatorie depunerea la organul fiscal unde contribuabilul îşi are sediul social o declaraţie de menţiuni prin care îşi exprimă această opţiune.

În lipsa acestei declaraţii, contribuabilii care au desfăşurat activitate la 31.12.2010, vor rămâne automat plătitori de impozit pe profit, iar o nouă opţiune va putea fi exprimată numai în luna ianuarie a anului următor. Trebuie făcută menţiunea că opţiunea poate fi exprimată şi de cei care au beneficiat de acest sistem până la 31.12.2009, iar condiţia „nu a mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor”, prevăzută la art. 1122 alin. 2 din Codul Fiscal, se referă la statutul reglementat de Titlul IV1 din Codul Fiscal, după anul 2011, fără luarea în considerare a statutului de microîntreprindere până la data de 31.12.2009, fapt subliniat şi de Ministerul Finanţelor Publice printr-o circulară transmisă tuturor unităţilor fiscale teritoriale.

Cota de impozit este de 3% aplicată asupra veniturilor realizate din orice sursă din care se scad:

a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;

c) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;

d) veniturile din subvenţii de exploatare;

e) veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

Calculul, plata şi declararea impozitului se fac trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează, iar în cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii. Persoana juridică română care se înfiinţează în cursul unui an fiscal trebuie să opteze la înfiinţare asupra sisitemului de impozitare pe care doreşte să-l aplice iar condiţia legată de salariaţi trebuie îndeplinită în termen de 60 zile de la înregistrarea la ORC. Microîntreprinderile care realizează venituri mai mari de 100.000 euro în cursul unui an fiscal, vor datora şi vor plăti impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depăşit această limită, recalculând impozitul datorat de la începutul anului fiscal, din care se deduce impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului fiscal şi fără a mai putea beneficia pentru perioada următoare de prevederile acestui titlu.




Etichetele atasate acestui articol: , , , ,