Cine ocupă Wall Street și de ce?

Despre utopii și distopii în imagini

Autor: Olimpia Mosteanu | Categoria: Economie
22-11-2011

“Mișcarea”[1] Occupy Wall Street a început în 17 Septembrie 2011 în Piața Libertății din Districtul Financiar din Manhattan, New York City[2], și s-a extins în aproape 100 de orașe din Statele Unite, respectiv în 1500 de orașe din întreaga lume[3]. Foarte pe scurt Occupy Wall Street arată după cum urmează: în 17 septembrie o mie de persoane au participat la marșul Occupy Wall Street; în 18 noiembrie aprox. 32 de mii de persoane au participat în New York City la celebrarea a două luni de la începerea protestelor[4]; conform unui sondaj efectuat de USA Today/Gallup în 15-16 Octombrie 22% dintre americani își manifestau acordul cu obiectivele Occupy Wall Street, 15% dezacordul, iar 63% susțineau că nu le cunosc îndeajuns pentru a-și exprima punctul de vedere; în 25 octombrie 43% dintre americani își exprimau acordul, respectiv 27% deazacordul cu ideile ”mișcării” Ocuppy Wall Street conform unui sondaj CBS News/New York Times. Departe de a fi o evaluare obiectivă, acest articol pornește de la experiența mea academică la una dintre universitățile ai cărei studenți sunt activ implicați în protestele Occupy Wall Street[5] precum și de la discuțiile formale sau informale pe această temă facilitate de prezența mea în New York în timpul protestelor. Din acest motiv m-am găsit de multe ori în situația de a-mi manifesta simpatia sau antipatia, într-un cadru formal sau informal, față de ceea ce se întâmplă în Statele Unite în această perioadă. Răspunsurile mele au plecat aproape întotdeauna de la ideea conform căreia, protestele, și mai general mișcările revoluționare, sunt doar o parte din procesul de transformare a unei societăți și trebuie să fim conștienți că fără alte mecanisme sociale (înțelese aici ca modalități de a reorganiza ori reglementa societatea făcând apel exclusiv la nivelele microsocial și mezosocial; de exemplu, diferite forme de solidaritate, control social, încredere) protestele pot transforma proiecte utopice în unele distopice.

Voi încerca să ofer câteva argumente în favoarea acestei idei în cele ce urmează. Pentru a reda cât mai bine cele discutate voi face referire la o serie de fotografii ce însoțesc textul de față realizate în timpul protestelor. Voi prezenta câteva dintre întrebările care au în ultimele săptămâni au fost asociate cu Occupy Wall Street si care, în opinia mea, nu și-au găsit încă un răspuns final, cel puțin nu unul ancorat în cercetări științifice riguroase. De asemenea, voi analiza succint măsura în care o serie de poziționări dihotomice pot genera 1) o societate mai bună, mai aproape de idealurile împărtășite de cei care participă la aceste proteste ori 2) o societate în care aceștia și-ar găsi și mai puțin locul decât în societatea actuală oricât de acut caracterizată de clivaje socioeconomice este aceasta. Consider că luna noiembrie a scos la iveală o serie de probleme care ilustrează granița fragilă între proiecte utopice, respectiv distopice – e.g. în Zuccotti Park, locul care este în principal asociat cu “mișcarea” Occupy Wall Street în New York City, au fost semnalate cazuri de violență verbală și fizică, precum și consum de droguri. Aceste probleme sunt cu atât mai relevante cu cât una dintre ideile în jurul căreia se raliază mișcarea Occupy Wall Street vizează reorganizarea societății urmând tipul de relații[6] articulate între “cei care ocupă” Zuccotti Park (relații non-ierarhice, non-formalizate, bazate pe încredere și suport reciproc). În următoarele secțiuni ale articolului voi încerca să explic mai detaliat de ce, în ansamblu, poziția mea față de mișcarea Occupy Wall Street este una de scepticism moderat și cum acest scepticism moderat este într-o mare măsură asociat cu sentimentul că adesea proiecte dezirabile social eșuează în forme variate de distopii.

În jurul căror idei se raliază cei care protestează? Atât cei care participată la proteste cât și cei care scriu despre ele au oferit numeroase răspunsuri la această întrebare. Bineînțeles că simpatiile politice, interesele economice, problemele personale influențează răspunsul. Ce rămâne însă dacă încercăm să găsim elemente comune în aceste răspunsuri face referire la acutizarea inegalităților sociale[7]; la problemele pe care le generează tot mai adesea faptul că instituțiile politice din Statele Unite sunt prea strâns conectate cu, și uneori chiar dependente de, cele economice (e.g. discuții despre capitalul politic deținut de bănci, marile corporații și corolarul, puterea pe care o exercită asupra sferei politice prin, în primul rând, lobbying); la dezamăgirile generate de capitalism în general; la structurarea unui spațiu public funcțional care să fie utilizat ulterior în vederea rezolvării problemelor cu care se confruntă societatea americană actuală.

Creșterile veniturilor anuale ale celor „1%” din locuitorii Statelor Unite ale Americii în perioada 1910-2010. Sursa: Wikipedia.

Este important de punctat aici că adeseori ”mișcarea” Occupy Wall Street este văzută ca neavând o “agendă” clară, că își dorește să soluționeze prea multe lucruri simultan, că oferă spațiu de exprimare prea multor grupuri și probleme sociale pierzându-și astfel orice coerență. Fotografiile 1 și 2 surprind destul de bine aceste teme.

Foto 1 © by Shira Tessmann

Foto 2 © by Shira Tessmann

Cine sunt aceștia? Unele voci din media, precum și unele persoane dintre cele cu care am discutat în vederea realizării analizei de față, susțin că protestatarii din jurul ”mișcării” Occupy Wall Street sunt un grup destul de omogen, format preponderent din tineri americani care studiază la universități prestigioase din New York sau împrejurimi, albi, reprezentanți ai clasei de mijloc. Alte voci, din contră, susțin că protestele au atras persoane din straturi variate ale societății americane. O întrebare conexă este pe cine reprezintă ”mișcarea” Occupy Wall Street? Sau după cum a fost problematizat într-una dintre discuțiile informale la care am luat parte, “cine pe cine ocupă?” Fotografiile 3-6 prezintă pe câțiva dintre cei care ”ocupă”.

Foto 3 © by Shira Tessmann

Foto 4 © by Sarah Brennan

Foto 5 © by Cindy Shhe

Foto 6 © by Shira Tessmann

Discuții cu câteva persoane care în ultima lună au constituit nucleul protestelor mi-au atras atenția asupra faptului că este posibil ca accentul pe reprezentativitate să nu fie tocmai unul adecvat – aceștia susțin că ei vorbesc exclusiv în numele lor, respectiv se reprezintă exclusiv pe ei însuși. După cum interoga unul dintre articolele din ”The Nation”, chiar dacă acceptăm diversitatea și implicit o anumită reprezentativitate a celor care participă la proteste, rămâne întrebarea suficient de diverși/reprezentativi pentru ce? Tot în relație cu dorința de a identifica un profil al celor care sunt asociați cu ”mișcarea” Occupy Wall Street este și întrebarea (care a apărut în numeroase rânduri în discuțiile pe care le-am avut cu studenți care au luat parte la proteste) – există vreo conexiune între ceea ce se întâmplă de o lună în Statele Unite și “The Arab Spring” ori protestele care au avut loc în Spania în ultimul an?

Putem vorbi de un orizont de așteptare? Și în cazul acestei întrebări există numeroase răspunsuri variind de la – izbucnirea unei noi revoluții de tipul celei din 1968 (vezi de exemplu Wallerstein tradus în limba română pentru CriticAtac); la crearea și stabilizarea unui forum de discuții în care americanii să își poate exprima nemulțumirile față de starea de actuală a societății; mergând până la așteptări punctuale, pragmatice, precum reducerea împrumuturilor luate de studenți pentru studiile universitare, creșterea taxelor pentru cei “1%”, îmbunătățirea serviciilor sociale.

Scepticism moderat. Nu din cauză că nu sunt de acord cu faptul că inegalitățile economice s-au acutizat în ultimele decenii în Statele Unite[8];  nu pentru că nu observ că aceste inegalități marchează din ce în ce mai des discuțiile informale dintre și cu americani având variate poziții sociale și niveluri de educație (semnalând astfel o teamă crescândă față de viitor); nu din cauză că nu înțeleg utilitatea acestor proteste; ci fiindcă prea des discuțiile despre Occupy Wall Street sunt purtate în termeni dihotomici. Însăși deviza asociată cu protestele din ultima lună – „We are the 99%” (“Noi suntem cei 99%”) – construiește și reconstruiește o astfel de dihotomie, o opoziție între „noi” și “voi”, între “bun” și “rău”, între “vinovați” și “nevinovați”. Ultima fotografie inclusă în acest text surprinde una din multiplele versiuni a acestor opoziții.

Foto 7 © by Shira Tessmann

Am scris anterior că poziția mea față de protestele din ultimele două luni, caracterizată de un scepticism moderat, este generată de dihotomiile pe care se construiește mișcarea Occupy Wall Street. Oricare din cele trei întrebări identificate mai sus (În jurul căror idei se raliază cei care protestează?; Cine sunt aceștia?; Putem vorbi de un orizont de așteptare?) este definită de opoziția dintre “noi” și ”ei”.

În opinia mea nu este realist să cerem mai mult de la “mișcarea” Occupy Wall Street decât aceasta poate oferi – anume, nu trebuie să așteptăm coerență, reprezentativitate ori o listă clară de obiective care trebuie atinse (deși multe dintre discuțiile la care am participat – formale sau informale – se rezumă aproape exclusiv la aceste teme de dezbatere). Dacă vom aștepta să vedem coerență ori reprezentativitate în „mișcarea” Occupy Wall Street, dacă vom aplica în evaluarea „eficienței” protestelor o grilă care nu este adecvată acestor situații vom sfârși prin a subaprecia importanța și utilitatea lor în societatea americană actuală. După cum a fost vizibil în cazul Occupy Wall Street și a altor forme de Occupy (e.g. Occupy Portland ori Occupy San Diego), capacitatea protestelor de a influența socialul este dependentă nu numai de gradul de coerență, reprezentativitate ori articulare a obiectivelor, dar și de o serie de alți factori (e.g. gradul de fragmentare al unei societății, gradul de apatie al cetățenilor, intervenții ale forțelor de ordine, apariția unor lideri care să coaguleze protestele și să le dea o coerență precum și să le crească gradul de organizare) care trebuie să intre în dialog unele cu altele astfel încât mecanismele micro și mezo sociale[9] să poată funcționa.

Cu toate acestea, consider că importanța protestelor din zona Wall Street nu rezidă din capacitatea acestora de a transforma hic et nunc socialul ci din posibilitatea ca acestea să ofere un spațiu de exprimare unor grupuri și probleme sociale diverse încercând să creeze un forum de discuție care odată structurat să aibă forța necesară să penetreze agenda politică. Valorizarea diversității ce caracterizează acest spațiu de exprimare și încercarea de a nu reduce aceste proteste la variate tipuri de dihotomii între ”noi” și ”ei” poate minimiza riscul de a traversa granița fragilă dintre proiecte utopice, respectiv distopice. Însă, având în vedere evenimentele din ultimele două săptămâni și mai ales importanța pe care a căpătat-o dictonul ”dacă nu ești cu noi ești împotriva noastră” în articularea relațiilor dintre și în interiorul grupurilor celor “99%”, respectiv „1%”, îmi păstrez scepticismul moderat față de protestele din zona Wall Street. De asemenea, păstrez o atitudine rezervată față de capacitatea acestora de a depăși probleme care generează, mai devreme sau mai târziu, forme sociale distopice.


[1] Voi utiliza simbolul ”” pentru a semnifica lipsa unui acord asupra afirmației conform căreia protestele din zona Wall Street constituie o mișcare socială. Pentru o discuție asupra acestui subiect vezi si:

http://socialcapital.wordpress.com/2011/10/21/is-occupy-wall-street-a-new-social-movement/

[2] Un text care discută acest subiect pornind de la o serie de observații participative efectuate în perioada august – noiembrie poate fi citit aici:  http://www.deliberatelyconsidered.com/2011/10/the-view-from-zuccotti-park-on-the-post-political-thrust-of-ows/

[3] Aceste informații sunt preluate de pe site neoficial al ”mișcării” Occupy Wall Street. Vezi: http://occupywallst.org/about/

[4] Mai multe astfel de date numeric pot fi găsite aici: http://www.nydailynews.com/new-york/occupy-wall-street-numbers-article-1.978990

Vezi și: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2062445/Taking-bridge-Thousands-cross-Brooklyn-Bridge-300-arrested-clashes-riot-police.html

[5] Vezi, de exemplu: http://blogs.newschool.edu/news/2011/10/the-new-school-joins-the-fight-to-save-student-aid/, unul dintre evenimentele organizate sub egida The New School.  Pentru a înțelege mai bine relațiile dintre studenții care participă la protestele Occupy Wall Street și The New School University vezi:  http://cityroom.blogs.nytimes.com/2011/11/18/once-again-protesters-occupy-the-new-school/?ref=occupywallstreet

[6] Un scurt documentar despre Zuccotti Park, ”cei care îl ocupă” și mai ales despre tipul de relații dintre aceștia:

http://occupywallst.org/article/right-here-all-over/

[7] The New York Times citând NYC.gov; Forbes Magazine; N.Y.S. Department of Education; Empire Center for New York State Policy furnizează o serie de statistici documentând discrepanțele dintre cei 1% respectiv cei 99%: http://www.nytimes.com/interactive/2011/10/30/nyregion/where-the-one-percent-fit-in-the-hierarchy-of-income.html?ref=incomeinequality

[8] Multe dintre discuțiile din mass media s-au concentrat asupra acestui subiect. Vezi de exemplu:

http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/10/income-inequality-america?fsrc=nlw|newe|10-26-2011|new_on_the_economist; http://www.thenation.com/article/164213/ows-revives-struggle-economic-equality; http://www.nytimes.com/2011/10/16/opinion/sunday/kristof-americas-primal-scream.html?_r=1&emc=tnt&tntemail1=y

[9] Mecanismele micro și mezo sociale includ forme de solidaritate, control social ori încredere.

Etichetele atasate acestui articol:, ,

Comentarii (2)

  1. Noemi spune:

    Multumim Olimpia pentru o viziune moderata, cateodata e nevoie si de asta. Chiar azi citeam in The Economist ca #OWS e formata din oameni obisnuiti care au dobandit viziuni radicale, dar si din acei indivizi care-si doresc o democratie adusa in strada.. unii poate sunt acolo pentru simpla reconfigurare a ceea ce inseamna democratia participativa in America. E ciudat sa vorbim despre reprezentanti si reprezentativitate.. la fel cum e ciudat sa asociezi OWS cu Primavara Araba, sau sa preiei ideea occupy si s-o aduci la Rosia Montana. Frumos articolul tau, si ochiul de estet : )

  2. manfred spune:

    Fain articol- analitic si relaxat

» » tipareste acest articol

Cine ocupă Wall Street și de ce? | Despre utopii și distopii în imagini

Autor: Olimpia Mosteanu | Categoria: Economie

“Mișcarea”[1] Occupy Wall Street a început în 17 Septembrie 2011 în Piața Libertății din Districtul Financiar din Manhattan, New York City[2], și s-a extins în aproape 100 de orașe din Statele Unite, respectiv în 1500 de orașe din întreaga lume[3]. Foarte pe scurt Occupy Wall Street arată după cum urmează: în 17 septembrie o mie de persoane au participat la marșul Occupy Wall Street; în 18 noiembrie aprox. 32 de mii de persoane au participat în New York City la celebrarea a două luni de la începerea protestelor[4]; conform unui sondaj efectuat de USA Today/Gallup în 15-16 Octombrie 22% dintre americani își manifestau acordul cu obiectivele Occupy Wall Street, 15% dezacordul, iar 63% susțineau că nu le cunosc îndeajuns pentru a-și exprima punctul de vedere; în 25 octombrie 43% dintre americani își exprimau acordul, respectiv 27% deazacordul cu ideile ”mișcării” Ocuppy Wall Street conform unui sondaj CBS News/New York Times. Departe de a fi o evaluare obiectivă, acest articol pornește de la experiența mea academică la una dintre universitățile ai cărei studenți sunt activ implicați în protestele Occupy Wall Street[5] precum și de la discuțiile formale sau informale pe această temă facilitate de prezența mea în New York în timpul protestelor. Din acest motiv m-am găsit de multe ori în situația de a-mi manifesta simpatia sau antipatia, într-un cadru formal sau informal, față de ceea ce se întâmplă în Statele Unite în această perioadă. Răspunsurile mele au plecat aproape întotdeauna de la ideea conform căreia, protestele, și mai general mișcările revoluționare, sunt doar o parte din procesul de transformare a unei societăți și trebuie să fim conștienți că fără alte mecanisme sociale (înțelese aici ca modalități de a reorganiza ori reglementa societatea făcând apel exclusiv la nivelele microsocial și mezosocial; de exemplu, diferite forme de solidaritate, control social, încredere) protestele pot transforma proiecte utopice în unele distopice.

Voi încerca să ofer câteva argumente în favoarea acestei idei în cele ce urmează. Pentru a reda cât mai bine cele discutate voi face referire la o serie de fotografii ce însoțesc textul de față realizate în timpul protestelor. Voi prezenta câteva dintre întrebările care au în ultimele săptămâni au fost asociate cu Occupy Wall Street si care, în opinia mea, nu și-au găsit încă un răspuns final, cel puțin nu unul ancorat în cercetări științifice riguroase. De asemenea, voi analiza succint măsura în care o serie de poziționări dihotomice pot genera 1) o societate mai bună, mai aproape de idealurile împărtășite de cei care participă la aceste proteste ori 2) o societate în care aceștia și-ar găsi și mai puțin locul decât în societatea actuală oricât de acut caracterizată de clivaje socioeconomice este aceasta. Consider că luna noiembrie a scos la iveală o serie de probleme care ilustrează granița fragilă între proiecte utopice, respectiv distopice – e.g. în Zuccotti Park, locul care este în principal asociat cu “mișcarea” Occupy Wall Street în New York City, au fost semnalate cazuri de violență verbală și fizică, precum și consum de droguri. Aceste probleme sunt cu atât mai relevante cu cât una dintre ideile în jurul căreia se raliază mișcarea Occupy Wall Street vizează reorganizarea societății urmând tipul de relații[6] articulate între “cei care ocupă” Zuccotti Park (relații non-ierarhice, non-formalizate, bazate pe încredere și suport reciproc). În următoarele secțiuni ale articolului voi încerca să explic mai detaliat de ce, în ansamblu, poziția mea față de mișcarea Occupy Wall Street este una de scepticism moderat și cum acest scepticism moderat este într-o mare măsură asociat cu sentimentul că adesea proiecte dezirabile social eșuează în forme variate de distopii.

În jurul căror idei se raliază cei care protestează? Atât cei care participată la proteste cât și cei care scriu despre ele au oferit numeroase răspunsuri la această întrebare. Bineînțeles că simpatiile politice, interesele economice, problemele personale influențează răspunsul. Ce rămâne însă dacă încercăm să găsim elemente comune în aceste răspunsuri face referire la acutizarea inegalităților sociale[7]; la problemele pe care le generează tot mai adesea faptul că instituțiile politice din Statele Unite sunt prea strâns conectate cu, și uneori chiar dependente de, cele economice (e.g. discuții despre capitalul politic deținut de bănci, marile corporații și corolarul, puterea pe care o exercită asupra sferei politice prin, în primul rând, lobbying); la dezamăgirile generate de capitalism în general; la structurarea unui spațiu public funcțional care să fie utilizat ulterior în vederea rezolvării problemelor cu care se confruntă societatea americană actuală.

Creșterile veniturilor anuale ale celor „1%” din locuitorii Statelor Unite ale Americii în perioada 1910-2010. Sursa: Wikipedia.

Este important de punctat aici că adeseori ”mișcarea” Occupy Wall Street este văzută ca neavând o “agendă” clară, că își dorește să soluționeze prea multe lucruri simultan, că oferă spațiu de exprimare prea multor grupuri și probleme sociale pierzându-și astfel orice coerență. Fotografiile 1 și 2 surprind destul de bine aceste teme.

Foto 1 © by Shira Tessmann

Foto 2 © by Shira Tessmann

Cine sunt aceștia? Unele voci din media, precum și unele persoane dintre cele cu care am discutat în vederea realizării analizei de față, susțin că protestatarii din jurul ”mișcării” Occupy Wall Street sunt un grup destul de omogen, format preponderent din tineri americani care studiază la universități prestigioase din New York sau împrejurimi, albi, reprezentanți ai clasei de mijloc. Alte voci, din contră, susțin că protestele au atras persoane din straturi variate ale societății americane. O întrebare conexă este pe cine reprezintă ”mișcarea” Occupy Wall Street? Sau după cum a fost problematizat într-una dintre discuțiile informale la care am luat parte, “cine pe cine ocupă?” Fotografiile 3-6 prezintă pe câțiva dintre cei care ”ocupă”.

Foto 3 © by Shira Tessmann

Foto 4 © by Sarah Brennan

Foto 5 © by Cindy Shhe

Foto 6 © by Shira Tessmann

Discuții cu câteva persoane care în ultima lună au constituit nucleul protestelor mi-au atras atenția asupra faptului că este posibil ca accentul pe reprezentativitate să nu fie tocmai unul adecvat – aceștia susțin că ei vorbesc exclusiv în numele lor, respectiv se reprezintă exclusiv pe ei însuși. După cum interoga unul dintre articolele din ”The Nation”, chiar dacă acceptăm diversitatea și implicit o anumită reprezentativitate a celor care participă la proteste, rămâne întrebarea suficient de diverși/reprezentativi pentru ce? Tot în relație cu dorința de a identifica un profil al celor care sunt asociați cu ”mișcarea” Occupy Wall Street este și întrebarea (care a apărut în numeroase rânduri în discuțiile pe care le-am avut cu studenți care au luat parte la proteste) – există vreo conexiune între ceea ce se întâmplă de o lună în Statele Unite și “The Arab Spring” ori protestele care au avut loc în Spania în ultimul an?

Putem vorbi de un orizont de așteptare? Și în cazul acestei întrebări există numeroase răspunsuri variind de la – izbucnirea unei noi revoluții de tipul celei din 1968 (vezi de exemplu Wallerstein tradus în limba română pentru CriticAtac); la crearea și stabilizarea unui forum de discuții în care americanii să își poate exprima nemulțumirile față de starea de actuală a societății; mergând până la așteptări punctuale, pragmatice, precum reducerea împrumuturilor luate de studenți pentru studiile universitare, creșterea taxelor pentru cei “1%”, îmbunătățirea serviciilor sociale.

Scepticism moderat. Nu din cauză că nu sunt de acord cu faptul că inegalitățile economice s-au acutizat în ultimele decenii în Statele Unite[8];  nu pentru că nu observ că aceste inegalități marchează din ce în ce mai des discuțiile informale dintre și cu americani având variate poziții sociale și niveluri de educație (semnalând astfel o teamă crescândă față de viitor); nu din cauză că nu înțeleg utilitatea acestor proteste; ci fiindcă prea des discuțiile despre Occupy Wall Street sunt purtate în termeni dihotomici. Însăși deviza asociată cu protestele din ultima lună – „We are the 99%” (“Noi suntem cei 99%”) – construiește și reconstruiește o astfel de dihotomie, o opoziție între „noi” și “voi”, între “bun” și “rău”, între “vinovați” și “nevinovați”. Ultima fotografie inclusă în acest text surprinde una din multiplele versiuni a acestor opoziții.

Foto 7 © by Shira Tessmann

Am scris anterior că poziția mea față de protestele din ultimele două luni, caracterizată de un scepticism moderat, este generată de dihotomiile pe care se construiește mișcarea Occupy Wall Street. Oricare din cele trei întrebări identificate mai sus (În jurul căror idei se raliază cei care protestează?; Cine sunt aceștia?; Putem vorbi de un orizont de așteptare?) este definită de opoziția dintre “noi” și ”ei”.

În opinia mea nu este realist să cerem mai mult de la “mișcarea” Occupy Wall Street decât aceasta poate oferi – anume, nu trebuie să așteptăm coerență, reprezentativitate ori o listă clară de obiective care trebuie atinse (deși multe dintre discuțiile la care am participat – formale sau informale – se rezumă aproape exclusiv la aceste teme de dezbatere). Dacă vom aștepta să vedem coerență ori reprezentativitate în „mișcarea” Occupy Wall Street, dacă vom aplica în evaluarea „eficienței” protestelor o grilă care nu este adecvată acestor situații vom sfârși prin a subaprecia importanța și utilitatea lor în societatea americană actuală. După cum a fost vizibil în cazul Occupy Wall Street și a altor forme de Occupy (e.g. Occupy Portland ori Occupy San Diego), capacitatea protestelor de a influența socialul este dependentă nu numai de gradul de coerență, reprezentativitate ori articulare a obiectivelor, dar și de o serie de alți factori (e.g. gradul de fragmentare al unei societății, gradul de apatie al cetățenilor, intervenții ale forțelor de ordine, apariția unor lideri care să coaguleze protestele și să le dea o coerență precum și să le crească gradul de organizare) care trebuie să intre în dialog unele cu altele astfel încât mecanismele micro și mezo sociale[9] să poată funcționa.

Cu toate acestea, consider că importanța protestelor din zona Wall Street nu rezidă din capacitatea acestora de a transforma hic et nunc socialul ci din posibilitatea ca acestea să ofere un spațiu de exprimare unor grupuri și probleme sociale diverse încercând să creeze un forum de discuție care odată structurat să aibă forța necesară să penetreze agenda politică. Valorizarea diversității ce caracterizează acest spațiu de exprimare și încercarea de a nu reduce aceste proteste la variate tipuri de dihotomii între ”noi” și ”ei” poate minimiza riscul de a traversa granița fragilă dintre proiecte utopice, respectiv distopice. Însă, având în vedere evenimentele din ultimele două săptămâni și mai ales importanța pe care a căpătat-o dictonul ”dacă nu ești cu noi ești împotriva noastră” în articularea relațiilor dintre și în interiorul grupurilor celor “99%”, respectiv „1%”, îmi păstrez scepticismul moderat față de protestele din zona Wall Street. De asemenea, păstrez o atitudine rezervată față de capacitatea acestora de a depăși probleme care generează, mai devreme sau mai târziu, forme sociale distopice.


[1] Voi utiliza simbolul ”” pentru a semnifica lipsa unui acord asupra afirmației conform căreia protestele din zona Wall Street constituie o mișcare socială. Pentru o discuție asupra acestui subiect vezi si:

http://socialcapital.wordpress.com/2011/10/21/is-occupy-wall-street-a-new-social-movement/

[2] Un text care discută acest subiect pornind de la o serie de observații participative efectuate în perioada august – noiembrie poate fi citit aici:  http://www.deliberatelyconsidered.com/2011/10/the-view-from-zuccotti-park-on-the-post-political-thrust-of-ows/

[3] Aceste informații sunt preluate de pe site neoficial al ”mișcării” Occupy Wall Street. Vezi: http://occupywallst.org/about/

[4] Mai multe astfel de date numeric pot fi găsite aici: http://www.nydailynews.com/new-york/occupy-wall-street-numbers-article-1.978990

Vezi și: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2062445/Taking-bridge-Thousands-cross-Brooklyn-Bridge-300-arrested-clashes-riot-police.html

[5] Vezi, de exemplu: http://blogs.newschool.edu/news/2011/10/the-new-school-joins-the-fight-to-save-student-aid/, unul dintre evenimentele organizate sub egida The New School.  Pentru a înțelege mai bine relațiile dintre studenții care participă la protestele Occupy Wall Street și The New School University vezi:  http://cityroom.blogs.nytimes.com/2011/11/18/once-again-protesters-occupy-the-new-school/?ref=occupywallstreet

[6] Un scurt documentar despre Zuccotti Park, ”cei care îl ocupă” și mai ales despre tipul de relații dintre aceștia:

http://occupywallst.org/article/right-here-all-over/

[7] The New York Times citând NYC.gov; Forbes Magazine; N.Y.S. Department of Education; Empire Center for New York State Policy furnizează o serie de statistici documentând discrepanțele dintre cei 1% respectiv cei 99%: http://www.nytimes.com/interactive/2011/10/30/nyregion/where-the-one-percent-fit-in-the-hierarchy-of-income.html?ref=incomeinequality

[8] Multe dintre discuțiile din mass media s-au concentrat asupra acestui subiect. Vezi de exemplu:

http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/10/income-inequality-america?fsrc=nlw|newe|10-26-2011|new_on_the_economist; http://www.thenation.com/article/164213/ows-revives-struggle-economic-equality; http://www.nytimes.com/2011/10/16/opinion/sunday/kristof-americas-primal-scream.html?_r=1&emc=tnt&tntemail1=y

[9] Mecanismele micro și mezo sociale includ forme de solidaritate, control social ori încredere.




Etichetele atasate acestui articol: , ,