Cade copacul?

Luni 8 august – indicii bursieri în cădere liberă!

Autor: Bogdan Moldovan | Categoria: Economie
11-08-2011

”Cadeee, dă-te ba că cade…”

Cacofonia nu-mi aparține, cam așa sună refrenul unui cunoscut cântec al unui artist român. Refrenul mi-a venit în minte vineri când, după un moment de relaxare în natură, m-au năpădit vești negative referitoare la piețele bursiere.

Lumea este alarmată, mulți spun că vine valul doi al crizei din 2008 – se tot vorbea că această criza nu a luat sfârșit, așteptându-se o recesiune în W – literă pe care noi ca popor român o simțim cumva aproape sufletului și ființei noastre (fac analogie aici la spațiul mioritic deal-vale, spaţiu care ”ne transpune într-un orizont feeric, surprins într-o lumină paradisiacă ce îşi dezvăluie treptat articulaţiile; spaţiul mioritic ondulat, corespunzător succesiunii deal-vale, reprezintă prima dintre categoriile abisale ale sufletului românesc; sentimentul destinului, având drept specificitate veşnicul suiş şi coborâş, corespunde adâncurilor subconştientului; nostalgia orizontică reprezintă acea misterioasă comuniune cu plaiul şi strămoşii, reflectată în balada Mioriţa prin complexul sentiment al fatum-ului” – preluare din Marian Nencescu).

Avem și puncte de vedere puțin diferite, care văd în aceste momente începutul unei noi crize, diferită de cea trecută nu demult. Fie că e una nouă sau cea veche, situația nu e deloc simplă.

Curge coniacul (nu pe motiv de sărbătoare)

Bursele contiună scăderea accentuată de săptămâna trecută iar situația nu s-a stabilizat nici luni. Din contră, lucrurile merg din rău în mai rău.

Indicele BET-C al Bursei de valori București avea la finalul zilei valoarea de 2.759,96 puncte – o prăbușire cu 7,41% față de închiderea de vineri. Acesta este cel mai redus nivel din luna mai 2010 încoace. Piaţa se plasează cu 14,5% sub nivelul de la finalul anului trecut.

Față de vineri, pe piețele asiatice situația stă astfel:

  • Tokyo – în scădere cu 2,18%
  • Hong Kong a pierdut 2,17%,
  • Coreea de Sud – pierdere de 3,8% (după ce pe parcursul ședinței a înregistrat scăderi de aproape 7%)
  • Shanghai a scăzut cu 3,79%

În Europa principalii indici sunt în cădere abruptă:

  • Franța – CAC 40 – 4,68%
  • Germania – DAX – 5,02%
  • Marea Britanie – FTSE 100 – 3,39%

În SUA (în prima parte a zilei) valorile acțiunilor și-au continuat căderea, după cea mai importantă scădere înregistrată de-a lungul unei săptămâni  a indicelui S&P 500 din 2008 încoace:

  • DOW Jones – 2,65%
  • S&P 500 – 3,59%

Prețurile acțiunilor pe piața americană sunt în scădere de două săptămâni încoace, cauzate de datele referitoare la situația economică a federației care arată o încetinire a creșterii economice.

Piețele financiare sunt dominate de panică, dar de ce?

Pentru situația de luni de vină pare a fi decizia Standard & Poors de a reduce ratingul de top „AAA” al SUA, acesta fiind coborât cu o treaptă, la „AA+”. Motivele acestei decizii au fost legate de îngrijorările cu privire la deficitul bugetului şi datoriile publice. În ultimele două săptămâni problema majorării limitei de îndatorare a SUA era cea mai mediatizată, iar lipsa unui acord între republicani şi democraţi a tergiversat lucrurile până la termenul limită din 2 august (în cazul în care plafonul de îndatorare nu ar fi fost ridicat, SUA ar fi intrat în default).

Acordul pare a nu fi fost de ajuns, iar acum agenția de rating și Guvernul american sunt în conflict, datorită faptului că agenția a făcut o eroare de 2 miliarde de dolari în analiza care fundamenta decizia de degradare. Drept cireașă de pe tort, ca urmare a scăderii rating-ului SUA, S&P a coborât și rating-ul Fannie Mae și Freddie Mac (celebrii creditori ipotecari, actori în criza din 2008, preluați de către guvern în septembrie al aceluiași an) precum și al altor companii susținute de guvernul american.

În Europa, Banca Centrală Europeană a anunțat startul campaniei de achiziționare a obligațiunilor Italiei și Spaniei, țări pândite de spectrul default-ului, după celebrele cazuri ale Greciei, Portugaliei și Irlandei, despre care am mai vorbit. După al doilea bail-out al Greciei, BCE face o infuzie de bani în alte două țări din zona euro ale căror solicitări de împrumuturi de pe piețele financiare se lovesc de dobânzi la limita suportabilului.

Aurul, în schimb se află la un nou maxim, câștigând pe piața americană 3,98% față de vineri și ajungând astfel la valoarea de 1717 $/uncie, iar francul elvețian ajunge aproape de paritatea cu euro (dezastruos pentru cei care s-au împrumutat în această moneda și ale căror rate la credite au atins niveluri de neimaginat în momentul contractării creditului – ca fapt divers, în Ungaria s-a ajuns la un acord de înghețare a cursului de schimb pentru credite iar la noi Mugur Isărescu declară că nu se pune problema de măsuri similare).

Cine trage de joagăr?

Agenția de rating S&P este atacată din toate parțile de la laureatul Nobel, Paul Krugman (”The people who rated subprime-backed securities are now declaring that they are the judges of fiscal policy? Really?”) până la Warren Buffet (acesta din urmă direct afectat – un fond deținut de către acesta a achiziționat acțiuni în valoare de 3,6 miliarde dolari în lunile aprilie –iunie). Agenția este atacată pe motiv de intenție de destabilizare a piețelor (S&P e anchetată de o comisie a Congresului pentru decizia luată), iar credibilitatea acesteia și a celorlalte este pusă la îndoială. Nu am uitat că în 2007, la momentul izbuncnirii crizei, celebrele securities-uri subprime aveau rating AAA. Privită din exterior situația are o notă de ironie macabră: ce ar fi trebuit sa faca S&P? Să mențină ratingul? Când a facut acest lucru a fost acuzată de inacțiune, acum e invers.

În fapt, de cele două părți ale joagărului par a sta (pe lângă neîncredere și speculatori) SUA și unele state din UE ale căror creșteri economice sunt sub așteptări/necesar. De ce spun asta? De ceva vreme încoace statele acumulează deficite bugetare și implicit datorii publice imense. Ceea ce (cumulat cu starea precară a economiilor) îi face pe creditori să devină banuitori legat de posibilitatea ca statul să-și onoreze obligațiile determinând astfel o creștere a costului creditării. În contradicție cu teoriile economice clasice, cele moderne spun ca deficitele și nivelurile ridicate ale datoriei publice nu trebuie să îngrijoreze, cu anumite condiții. Vă supun atenției doua opinii:

Criticii deficitului bugetar susţin că datoria guvernamentală nu poate să continue să crească la nesfârşit, dar, în fapt, poate… Atâta timp cât datoria guvernamentală creşte într-un ritm mai scăzut decât Produsul Intern Naţional, nu ar fi nimic care să împiedice creşterea la nesfârşit a datoriei guvernamentale” (Mankiw, 2008, p. 537).

Ceea ce îngrijorează foarte multă lume legat de creşterea datoriei publice este sentimentul că într-o zi va trebui să o plătim toată. Dar, chiar dacă putem alege să o plătim toată odată, nu trebuie să o facem. Niciodată!… În cazul în care PIB-ul creşte mai mult decât creşterea dobânzilor la datoria publică statul poate plăti dobânda fără a fi nevoit să recurgă la creşterea impozitelor” (Lieberman, M. şi Hall, 2010, p.736).

Condiția simplă este deci ca rata de creștere a PIB-ului să fie mai mare decât cea a ratelor dobânzilor la care se împrumută statele.

Încercați din curiozitate să comparați nivelurile creșterii economice cu cele ale nivelurilor ratelor dobânzilor pentru obligațiunile statelor, în special în cazurile acelora despre care se tot vorbește. Și atunci e limpede posibilitatea că s-ar putea să tot curgă coniacul până ne ia dracul.

Sau poate e doar un vânt care mai scutură frunze și crengi uscate.

Etichetele atasate acestui articol:, , , , , , ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

Cade copacul? | Luni 8 august – indicii bursieri în cădere liberă!

Autor: Bogdan Moldovan | Categoria: Economie

”Cadeee, dă-te ba că cade…”

Cacofonia nu-mi aparține, cam așa sună refrenul unui cunoscut cântec al unui artist român. Refrenul mi-a venit în minte vineri când, după un moment de relaxare în natură, m-au năpădit vești negative referitoare la piețele bursiere.

Lumea este alarmată, mulți spun că vine valul doi al crizei din 2008 – se tot vorbea că această criza nu a luat sfârșit, așteptându-se o recesiune în W – literă pe care noi ca popor român o simțim cumva aproape sufletului și ființei noastre (fac analogie aici la spațiul mioritic deal-vale, spaţiu care ”ne transpune într-un orizont feeric, surprins într-o lumină paradisiacă ce îşi dezvăluie treptat articulaţiile; spaţiul mioritic ondulat, corespunzător succesiunii deal-vale, reprezintă prima dintre categoriile abisale ale sufletului românesc; sentimentul destinului, având drept specificitate veşnicul suiş şi coborâş, corespunde adâncurilor subconştientului; nostalgia orizontică reprezintă acea misterioasă comuniune cu plaiul şi strămoşii, reflectată în balada Mioriţa prin complexul sentiment al fatum-ului” – preluare din Marian Nencescu).

Avem și puncte de vedere puțin diferite, care văd în aceste momente începutul unei noi crize, diferită de cea trecută nu demult. Fie că e una nouă sau cea veche, situația nu e deloc simplă.

Curge coniacul (nu pe motiv de sărbătoare)

Bursele contiună scăderea accentuată de săptămâna trecută iar situația nu s-a stabilizat nici luni. Din contră, lucrurile merg din rău în mai rău.

Indicele BET-C al Bursei de valori București avea la finalul zilei valoarea de 2.759,96 puncte – o prăbușire cu 7,41% față de închiderea de vineri. Acesta este cel mai redus nivel din luna mai 2010 încoace. Piaţa se plasează cu 14,5% sub nivelul de la finalul anului trecut.

Față de vineri, pe piețele asiatice situația stă astfel:

  • Tokyo – în scădere cu 2,18%
  • Hong Kong a pierdut 2,17%,
  • Coreea de Sud – pierdere de 3,8% (după ce pe parcursul ședinței a înregistrat scăderi de aproape 7%)
  • Shanghai a scăzut cu 3,79%

În Europa principalii indici sunt în cădere abruptă:

  • Franța – CAC 40 – 4,68%
  • Germania – DAX – 5,02%
  • Marea Britanie – FTSE 100 – 3,39%

În SUA (în prima parte a zilei) valorile acțiunilor și-au continuat căderea, după cea mai importantă scădere înregistrată de-a lungul unei săptămâni  a indicelui S&P 500 din 2008 încoace:

  • DOW Jones – 2,65%
  • S&P 500 – 3,59%

Prețurile acțiunilor pe piața americană sunt în scădere de două săptămâni încoace, cauzate de datele referitoare la situația economică a federației care arată o încetinire a creșterii economice.

Piețele financiare sunt dominate de panică, dar de ce?

Pentru situația de luni de vină pare a fi decizia Standard & Poors de a reduce ratingul de top „AAA” al SUA, acesta fiind coborât cu o treaptă, la „AA+”. Motivele acestei decizii au fost legate de îngrijorările cu privire la deficitul bugetului şi datoriile publice. În ultimele două săptămâni problema majorării limitei de îndatorare a SUA era cea mai mediatizată, iar lipsa unui acord între republicani şi democraţi a tergiversat lucrurile până la termenul limită din 2 august (în cazul în care plafonul de îndatorare nu ar fi fost ridicat, SUA ar fi intrat în default).

Acordul pare a nu fi fost de ajuns, iar acum agenția de rating și Guvernul american sunt în conflict, datorită faptului că agenția a făcut o eroare de 2 miliarde de dolari în analiza care fundamenta decizia de degradare. Drept cireașă de pe tort, ca urmare a scăderii rating-ului SUA, S&P a coborât și rating-ul Fannie Mae și Freddie Mac (celebrii creditori ipotecari, actori în criza din 2008, preluați de către guvern în septembrie al aceluiași an) precum și al altor companii susținute de guvernul american.

În Europa, Banca Centrală Europeană a anunțat startul campaniei de achiziționare a obligațiunilor Italiei și Spaniei, țări pândite de spectrul default-ului, după celebrele cazuri ale Greciei, Portugaliei și Irlandei, despre care am mai vorbit. După al doilea bail-out al Greciei, BCE face o infuzie de bani în alte două țări din zona euro ale căror solicitări de împrumuturi de pe piețele financiare se lovesc de dobânzi la limita suportabilului.

Aurul, în schimb se află la un nou maxim, câștigând pe piața americană 3,98% față de vineri și ajungând astfel la valoarea de 1717 $/uncie, iar francul elvețian ajunge aproape de paritatea cu euro (dezastruos pentru cei care s-au împrumutat în această moneda și ale căror rate la credite au atins niveluri de neimaginat în momentul contractării creditului – ca fapt divers, în Ungaria s-a ajuns la un acord de înghețare a cursului de schimb pentru credite iar la noi Mugur Isărescu declară că nu se pune problema de măsuri similare).

Cine trage de joagăr?

Agenția de rating S&P este atacată din toate parțile de la laureatul Nobel, Paul Krugman (”The people who rated subprime-backed securities are now declaring that they are the judges of fiscal policy? Really?”) până la Warren Buffet (acesta din urmă direct afectat – un fond deținut de către acesta a achiziționat acțiuni în valoare de 3,6 miliarde dolari în lunile aprilie –iunie). Agenția este atacată pe motiv de intenție de destabilizare a piețelor (S&P e anchetată de o comisie a Congresului pentru decizia luată), iar credibilitatea acesteia și a celorlalte este pusă la îndoială. Nu am uitat că în 2007, la momentul izbuncnirii crizei, celebrele securities-uri subprime aveau rating AAA. Privită din exterior situația are o notă de ironie macabră: ce ar fi trebuit sa faca S&P? Să mențină ratingul? Când a facut acest lucru a fost acuzată de inacțiune, acum e invers.

În fapt, de cele două părți ale joagărului par a sta (pe lângă neîncredere și speculatori) SUA și unele state din UE ale căror creșteri economice sunt sub așteptări/necesar. De ce spun asta? De ceva vreme încoace statele acumulează deficite bugetare și implicit datorii publice imense. Ceea ce (cumulat cu starea precară a economiilor) îi face pe creditori să devină banuitori legat de posibilitatea ca statul să-și onoreze obligațiile determinând astfel o creștere a costului creditării. În contradicție cu teoriile economice clasice, cele moderne spun ca deficitele și nivelurile ridicate ale datoriei publice nu trebuie să îngrijoreze, cu anumite condiții. Vă supun atenției doua opinii:

Criticii deficitului bugetar susţin că datoria guvernamentală nu poate să continue să crească la nesfârşit, dar, în fapt, poate… Atâta timp cât datoria guvernamentală creşte într-un ritm mai scăzut decât Produsul Intern Naţional, nu ar fi nimic care să împiedice creşterea la nesfârşit a datoriei guvernamentale” (Mankiw, 2008, p. 537).

Ceea ce îngrijorează foarte multă lume legat de creşterea datoriei publice este sentimentul că într-o zi va trebui să o plătim toată. Dar, chiar dacă putem alege să o plătim toată odată, nu trebuie să o facem. Niciodată!… În cazul în care PIB-ul creşte mai mult decât creşterea dobânzilor la datoria publică statul poate plăti dobânda fără a fi nevoit să recurgă la creşterea impozitelor” (Lieberman, M. şi Hall, 2010, p.736).

Condiția simplă este deci ca rata de creștere a PIB-ului să fie mai mare decât cea a ratelor dobânzilor la care se împrumută statele.

Încercați din curiozitate să comparați nivelurile creșterii economice cu cele ale nivelurilor ratelor dobânzilor pentru obligațiunile statelor, în special în cazurile acelora despre care se tot vorbește. Și atunci e limpede posibilitatea că s-ar putea să tot curgă coniacul până ne ia dracul.

Sau poate e doar un vânt care mai scutură frunze și crengi uscate.




Etichetele atasate acestui articol: , , , , , , ,