Analiza austerității în zece state UE

Austeritate. Ca la noi, la nimeni?

Autor: Dan Balica | Categoria: Economie
15-12-2010

Austeritatea bugetară pare a fi un laitmotiv pentru Bătrânul Continent. Indiferent de potenţa economică sau presiunea pieţelor, majoritatea statelor par a înclina în prezent spre austeritate în detrimentul cheltuielilor publice ca măsură de depăşire a dificultăţilor economice. Într-un asemenea context media abundă de nenorocirile sociale pe care le implică, laureaţi ai premiului Nobel avertizează asupra impactului pe termen lung al austerității, în timp ce pieţele o aclamă şi o cer fără cumpătare. Ceea ce încercăm aici nu este tranșarea tuturor acestor puncte de vedere, ci mai degrabă o lămurire cel puţin a intensităţii austerităţii. Pe scurt, din toată mareea de reforme, unde sunt acestea mai dure şi de ce? În primul rând trebuie făcută o diferențiere între impactul obiectiv (numeric) şi impactul subiectiv, perceput de oameni şi care depăşeşte limitele statistice. Legitimitatea partidului care aplică măsuri de austeritate, dependenţa de serviciile publice atât factual (ca procent din PIB, spre exemplu) cât şi psihologic (obişnuinţa paternalismului), poziţionarea media, toate pot influenţa percepţia publică asupra impactului acesteia şi pot explica de ce unele societăţi acceptă mai uşor decât altele austeritatea (vezi tabelul anexat, ultima coloană). Totuşi, nu putem pune totul pe seama subiectivismului şi nici relativiza la maximum impactul social al austerităţii. E legitim să considerăm că pe măsură ce veniturile celor mai puţin norocoşi din societate scad și/sau pe măsură ce TVA-ul creşte şi impactul austerităţii este mai dur.

Cele prezentate în continuare se bazează pe analiza măsurilor de austeritate din 10 state europene: România, Ungaria, Grecia, Irlanda, Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa, Spania şi Letonia. Selecţia statelor nu a fost întâmplătoare: au fost alese state care au avut nevoie de intervenţia FMI (Letonia, Grecia, România, Ungaria şi mai nou Irlanda), state care sunt suspectate de tensiuni bugetare (Spania, Italia) dar şi state care nu au cunoscut tensiuni economice deosebite (Marea Britanie, Franţa) sau chiar niciun fel de presiune iminentă (Germania). Pornind de la cele menționate mai sus, vom considera austeritatea ca fiind mai dură acolo unde au avut loc concedieri în sectorul public, reduceri ale salariilor, creşteri ale vârstei de pensionare şi creşteri ale TVA.

Până de curând, din cele zece state doar două nu au adoptat măsuri care vizează reducerea numărului bugetarilor: Irlanda şi Ungaria. Totuşi, planul de austeritate în valoare de 15 miliarde anunţat recent de premierul Irlandei prevede concedieri de aproape 25.000 bugetari, în timp ce ministrul economiei din Ungaria a anunţat măsuri similare începând din 2011. În consecinţă, toate statele analizate au adoptat măsuri de austeritate care vizează fie concedieri ale bugetarilor fie îngheţări ale angajărilor în sectorul public. Totuși, întrucât problema nu poate fi tratată doar în termeni categorici, au loc sau nu au loc concedieri, o încercare de ierarhizare este binevenită. Dintre statele care au realizat până la acest moment concedieri se detaşează Letonia, care a concediat 20% din administraţia publică într-un an, urmată de România care, potrivit premierului Emil Boc, va încheia anul cu aproximativ 100.000 mai puţini bugetari decât în decembrie 2008.

În ceea ce privește statele care urmează să facă reduceri de bugetari, Marea Britanie plănuieşte să concedieze aproximativ 8% din angajaţi în 4 ani, Franţa, prin neangajări pe posturile neocupate timp de 3 ani – aproximativ 2%, Germania – 0,2% (raportând cele 10.000 de concedieri planificate la numărul de angajaţi din 2007) în 3 ani, Spania – 0,4% (raportând numărul de concedieri planificate la numărul de angajaţi din 2008) în 2 ani, Irlanda – aproximativ 8% (faţă de 2008) în 3 ani, iar Ungaria  – 10% într-un an. Pentru Italia şi Grecia s-a menţionat doar că se vor ocupa limitat posturile eliberate din sectorul public (20% în Italia; în Grecia – doar în educaţie şi sănătate) fără a se preciza cifre. Aşadar, dacă ar fi să realizăm un top al numărului mediu anual al concedierilor, planificate sau realizate, ierarhia relativă ar fi: Letonia cu 20%, Ungaria cu 10% (planificat), România cu 3,5%, Irlanda cu aproximativ 2,6%, Marea Britanie cu 2%, Spania cu 0,2% şi Germania cu 0,07%. Topul este dominat de ţările care au încheiat acorduri cu FMI, aşadar de statele cele mai ameninţate de a intra în incapacitate de plată.

A două componentă avută în vedere la acest nivel este măsura în care statele apelează la reduceri salariale pentru consolidarea economică. Dintre cele 10 state doar Germania nu are planificate asemenea măsuri, toate celelalte dispunând fie îngheţarea acestora (Spania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Franţa), fie chiar reduceri procentuale. Cele mai ample reduceri au avut loc în Letonia, cu reduceri variind între 30 și 50%, urmată de România – 25%, Grecia – 14,2%, prin tăierea salariilor al 13-lea și al 14-lea,  Ungaria – 7,6%, prin tăierea celui de-al 13 salariu. Reduceri mai puţin însemnate au avut loc în Irlanda, între 5 şi 15%, cu o medie de 6,2%, și Spania – 5%. Din nou, aşadar, cele mai drastice scăderi salariale au avut loc în statele care au necesitat intervenţia FMI şi care înregistrau cel mai ridicat risc de default, cu excepţia relativă a Irlandei (care, deşi în trimestrul 3 ocupa locul 6 după riscul de default, superior României sau Letoniei, a luat măsuri de reduceri salariale mai puţin drastice).

În ceea ce priveşte creșterea TVA-ului, această măsură îi afectează mai mult pe cei care alocă o mai mare parte din venitul lor consumului (potrivit lui Keynes, oamenii tind să-și sporească consumul odată cu creșterea venitului, dar nu în același ritm astfel că pe măsură ce venitul crește, partea din venit alocată altor obiective decât consumul – economii sau investiții – crește), comportament specific celor cu venituri mai mici din societate. Aşadar, o creştere a TVA-ului va avea un impact social negativ în statele în care este adoptat, mai ales dacă veniturile populaţiei sunt mai reduse. Dintre statele analizate, doar Franţa, Italia, Irlanda şi Germania nu au crescut TVA-ul, în rest toate statele au luat măsuri în acest sens. Grecia și Spania au crescut TVA cu 2%, Letonia cu 3% iar România și Ungaria cu 5%. Aşadar, măsura a fost adoptată tocmai de acele state în care veniturile sunt de regulă mai reduse (mai mult, cele mai mari creşteri au avut loc în România, Ungaria şi Letonia, adică tocmai în cele mai sărace state dintre cele avute în vedere), sporind impactul social al măsurii. Germania este un caz special întrucât a dispus creşterea TVA -ului în 2007, în timp ce Irlanda a redus TVA-ul cu 0.5% începând cu 2010, dupa ce în 2009 crescuse cu 0.5%.

Aşadar şi de această dată adoptarea unor măsuri fiscale cu impact social important se constată mai degrabă în statele asistate de FMI decât în restul, cu excepţia notabilă a Irlandei, unde totuşi se vehiculează ideea unei schimbări, în creştere, a cotei TVA. O variabilă care merită avută în vedere este măsura în care sunt aplicate cote diferite de TVA la produsele de bază, în speţă alimente, în condiţiile în care, din nou, în această direcţie este alocată cea mai mare parte a veniturilor celor mai săraci. La acest nivel, cu excepţia României şi Letoniei toate celelalte state aplică niveluri diferite ale TVA-ului pentru alimente, ajungând până la 0% în Irlanda sau Marea Britanie. Coroborarea cotei unice a TVA-ului cu cele mai importante reduceri salariale şi de personal face din România şi Letonia ţările cu cele mai drastice măsuri de austeritate din cele zece state analizate.

O ultimă variabilă avută în vedere în determinarea amplorii obiective a austerităţii europene are de-a face cu reforma sistemului de pensii. La acest nivel trebuie menţionat că toate cele zece state au luat măsuri în vederea reformării modului de alocare a pensiilor publice şi a vârstei de pensionare, în condiţiile în care în actuala formă sistemele publice de pensii se dovedesc a fi nesustenabile. Reduceri procentuale ale pensiilor nu au avut loc în niciun stat, deşi Ungaria a suspendat plata celei de-a 13-a pensii, în timp ce Grecia, Ungaria, România şi Spania au hotărât îngheţarea temporară a acestora. Încercări în acest sens au avut totuși loc în România și Letonia, în ambele cazuri Curtea Constituțională blocând măsurile, fapt ce a determinat în cazul României creșterea TVA-ului cu 5%.

Aşadar, austeritatea, deşi prezentă în toate ţările, cunoaşte efecte diferite de la stat la stat. Cele mai agresive măsuri au fost adoptate în ţările care beneficiază de asistenţa FMI, adică acele state care riscau să intre în incapacitate de plată şi în care, în fond, măsurile au fost ghidate mai degrabă din exterior decât din interior (prin FMI, ultimul caz fiind cel al Irlandei). Germania, Marea Britanie, Franţa sau Italia au adoptat austeritatea bugetară cu scop preventiv sau proactiv, iar impactul social mai redus pe care îl implică nu poate fi disociat de această stare de fapt. O situaţie specială este reprezentată de Spania, care a adoptat măsuri de austeritate cu scopul de a calma pieţele europene, a evita contagiunea şi sub presiunea partenerilor europeni (măsurile de austeritate anunţate recent de autorităţile de la Madrid sunt cât se poate de relevante în acest sens). Rămâne însă dificil de spus unde este austeritatea mai dură tocmai datorită factorului subiectiv anterior menționat, deși cifrele indică un oarecare trend. Cert este că austeritatea nu reprezintă o excepție. În pofida exacerbărilor sindicale și a reacțiilor media, ghidate poate și de vorba „iarba e mai verde în ograda celuilalt”, austeritatea pare a fi regula în Europa. Cum va arăta aceasta pe Bătrânul Continent într-un an (sau mai mulţi) rămâne de văzut (şi de trăit).

Etichetele atasate acestui articol:, , , , , , , ,

Comentarii (2)

  1. friedman spune:

    Este o analiza interesanta, dar as avea cateva obiectii. Cred ca de multe ori autorul compara cai cu magari si mere cu portocale. Tipologia tarilor analizate este atat de diversa incat comparatiile intre ele sunt greu de facut. Este greu sa compari Letonia care are o populatie de 2,3 mil. locuitori cu Germania care are peste 80. Un aspect important privind Letonia, pe care imi este greu sa il detaliez aici este si ponderea mare a populatiei rusofone, care nu are drept de vot. Structura economiilor tarilor luate in discutie este si ea foarte diversa. Irlanda, Grecia si Spania au economiile axate preponderent pe servicii. Este unul din motivele pentru care criza si scaderea consumului au afectat atat de dramatic aceste tari. Mai sunt foarte multe alte aspecte care diferentiaza tarile aflate in discutie. Mentionez doar unul: forta miscarilor sindicale.

  2. dan spune:

    Comentariile sunt mai mult decat binevenite. Intr-adevar, sunt comparate mere cu portocale, dar la final de zi ambele sunt fructe si ambele concureaza pentru banul din buzunarul nostru. Statele, fie ele cat de diferite, concureaza pe o piata unica a finantarii externe. Costul finantarii este cel care justifica austeritatea si cu cat costul este mai drastic (ceea ce justifica interventia FMI), cu atat austeritatea pare a fi mai apriga.
    Exista state care actioneaza preventiv, cum ar fi Germania, MB sau Franta insa Gemania incepe sa isi piarda competitivitatea financiara la nivel global fata de SUA iar MB va plati in 5 ani aproximativ 70 miliarde de lire pe dobanzi, ceea ce banuiesc ca e un cost al oportunitati destul de semnificativ pana si pentru Londra, capabil sa justifice masuri de austeritate.
    Oricum problema comparatiilor este una cat se poate de prezenta si subscriu la limitarile generate de compararea unui set de variabile in detrimentul altuia, desi, desigur, argumente pot fi gasite de ambele parti.

» » tipareste acest articol

Analiza austerității în zece state UE | Austeritate. Ca la noi, la nimeni?

Autor: Dan Balica | Categoria: Economie

Austeritatea bugetară pare a fi un laitmotiv pentru Bătrânul Continent. Indiferent de potenţa economică sau presiunea pieţelor, majoritatea statelor par a înclina în prezent spre austeritate în detrimentul cheltuielilor publice ca măsură de depăşire a dificultăţilor economice. Într-un asemenea context media abundă de nenorocirile sociale pe care le implică, laureaţi ai premiului Nobel avertizează asupra impactului pe termen lung al austerității, în timp ce pieţele o aclamă şi o cer fără cumpătare. Ceea ce încercăm aici nu este tranșarea tuturor acestor puncte de vedere, ci mai degrabă o lămurire cel puţin a intensităţii austerităţii. Pe scurt, din toată mareea de reforme, unde sunt acestea mai dure şi de ce? În primul rând trebuie făcută o diferențiere între impactul obiectiv (numeric) şi impactul subiectiv, perceput de oameni şi care depăşeşte limitele statistice. Legitimitatea partidului care aplică măsuri de austeritate, dependenţa de serviciile publice atât factual (ca procent din PIB, spre exemplu) cât şi psihologic (obişnuinţa paternalismului), poziţionarea media, toate pot influenţa percepţia publică asupra impactului acesteia şi pot explica de ce unele societăţi acceptă mai uşor decât altele austeritatea (vezi tabelul anexat, ultima coloană). Totuşi, nu putem pune totul pe seama subiectivismului şi nici relativiza la maximum impactul social al austerităţii. E legitim să considerăm că pe măsură ce veniturile celor mai puţin norocoşi din societate scad și/sau pe măsură ce TVA-ul creşte şi impactul austerităţii este mai dur.

Cele prezentate în continuare se bazează pe analiza măsurilor de austeritate din 10 state europene: România, Ungaria, Grecia, Irlanda, Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa, Spania şi Letonia. Selecţia statelor nu a fost întâmplătoare: au fost alese state care au avut nevoie de intervenţia FMI (Letonia, Grecia, România, Ungaria şi mai nou Irlanda), state care sunt suspectate de tensiuni bugetare (Spania, Italia) dar şi state care nu au cunoscut tensiuni economice deosebite (Marea Britanie, Franţa) sau chiar niciun fel de presiune iminentă (Germania). Pornind de la cele menționate mai sus, vom considera austeritatea ca fiind mai dură acolo unde au avut loc concedieri în sectorul public, reduceri ale salariilor, creşteri ale vârstei de pensionare şi creşteri ale TVA.

Până de curând, din cele zece state doar două nu au adoptat măsuri care vizează reducerea numărului bugetarilor: Irlanda şi Ungaria. Totuşi, planul de austeritate în valoare de 15 miliarde anunţat recent de premierul Irlandei prevede concedieri de aproape 25.000 bugetari, în timp ce ministrul economiei din Ungaria a anunţat măsuri similare începând din 2011. În consecinţă, toate statele analizate au adoptat măsuri de austeritate care vizează fie concedieri ale bugetarilor fie îngheţări ale angajărilor în sectorul public. Totuși, întrucât problema nu poate fi tratată doar în termeni categorici, au loc sau nu au loc concedieri, o încercare de ierarhizare este binevenită. Dintre statele care au realizat până la acest moment concedieri se detaşează Letonia, care a concediat 20% din administraţia publică într-un an, urmată de România care, potrivit premierului Emil Boc, va încheia anul cu aproximativ 100.000 mai puţini bugetari decât în decembrie 2008.

În ceea ce privește statele care urmează să facă reduceri de bugetari, Marea Britanie plănuieşte să concedieze aproximativ 8% din angajaţi în 4 ani, Franţa, prin neangajări pe posturile neocupate timp de 3 ani – aproximativ 2%, Germania – 0,2% (raportând cele 10.000 de concedieri planificate la numărul de angajaţi din 2007) în 3 ani, Spania – 0,4% (raportând numărul de concedieri planificate la numărul de angajaţi din 2008) în 2 ani, Irlanda – aproximativ 8% (faţă de 2008) în 3 ani, iar Ungaria  – 10% într-un an. Pentru Italia şi Grecia s-a menţionat doar că se vor ocupa limitat posturile eliberate din sectorul public (20% în Italia; în Grecia – doar în educaţie şi sănătate) fără a se preciza cifre. Aşadar, dacă ar fi să realizăm un top al numărului mediu anual al concedierilor, planificate sau realizate, ierarhia relativă ar fi: Letonia cu 20%, Ungaria cu 10% (planificat), România cu 3,5%, Irlanda cu aproximativ 2,6%, Marea Britanie cu 2%, Spania cu 0,2% şi Germania cu 0,07%. Topul este dominat de ţările care au încheiat acorduri cu FMI, aşadar de statele cele mai ameninţate de a intra în incapacitate de plată.

A două componentă avută în vedere la acest nivel este măsura în care statele apelează la reduceri salariale pentru consolidarea economică. Dintre cele 10 state doar Germania nu are planificate asemenea măsuri, toate celelalte dispunând fie îngheţarea acestora (Spania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Franţa), fie chiar reduceri procentuale. Cele mai ample reduceri au avut loc în Letonia, cu reduceri variind între 30 și 50%, urmată de România – 25%, Grecia – 14,2%, prin tăierea salariilor al 13-lea și al 14-lea,  Ungaria – 7,6%, prin tăierea celui de-al 13 salariu. Reduceri mai puţin însemnate au avut loc în Irlanda, între 5 şi 15%, cu o medie de 6,2%, și Spania – 5%. Din nou, aşadar, cele mai drastice scăderi salariale au avut loc în statele care au necesitat intervenţia FMI şi care înregistrau cel mai ridicat risc de default, cu excepţia relativă a Irlandei (care, deşi în trimestrul 3 ocupa locul 6 după riscul de default, superior României sau Letoniei, a luat măsuri de reduceri salariale mai puţin drastice).

În ceea ce priveşte creșterea TVA-ului, această măsură îi afectează mai mult pe cei care alocă o mai mare parte din venitul lor consumului (potrivit lui Keynes, oamenii tind să-și sporească consumul odată cu creșterea venitului, dar nu în același ritm astfel că pe măsură ce venitul crește, partea din venit alocată altor obiective decât consumul – economii sau investiții – crește), comportament specific celor cu venituri mai mici din societate. Aşadar, o creştere a TVA-ului va avea un impact social negativ în statele în care este adoptat, mai ales dacă veniturile populaţiei sunt mai reduse. Dintre statele analizate, doar Franţa, Italia, Irlanda şi Germania nu au crescut TVA-ul, în rest toate statele au luat măsuri în acest sens. Grecia și Spania au crescut TVA cu 2%, Letonia cu 3% iar România și Ungaria cu 5%. Aşadar, măsura a fost adoptată tocmai de acele state în care veniturile sunt de regulă mai reduse (mai mult, cele mai mari creşteri au avut loc în România, Ungaria şi Letonia, adică tocmai în cele mai sărace state dintre cele avute în vedere), sporind impactul social al măsurii. Germania este un caz special întrucât a dispus creşterea TVA -ului în 2007, în timp ce Irlanda a redus TVA-ul cu 0.5% începând cu 2010, dupa ce în 2009 crescuse cu 0.5%.

Aşadar şi de această dată adoptarea unor măsuri fiscale cu impact social important se constată mai degrabă în statele asistate de FMI decât în restul, cu excepţia notabilă a Irlandei, unde totuşi se vehiculează ideea unei schimbări, în creştere, a cotei TVA. O variabilă care merită avută în vedere este măsura în care sunt aplicate cote diferite de TVA la produsele de bază, în speţă alimente, în condiţiile în care, din nou, în această direcţie este alocată cea mai mare parte a veniturilor celor mai săraci. La acest nivel, cu excepţia României şi Letoniei toate celelalte state aplică niveluri diferite ale TVA-ului pentru alimente, ajungând până la 0% în Irlanda sau Marea Britanie. Coroborarea cotei unice a TVA-ului cu cele mai importante reduceri salariale şi de personal face din România şi Letonia ţările cu cele mai drastice măsuri de austeritate din cele zece state analizate.

O ultimă variabilă avută în vedere în determinarea amplorii obiective a austerităţii europene are de-a face cu reforma sistemului de pensii. La acest nivel trebuie menţionat că toate cele zece state au luat măsuri în vederea reformării modului de alocare a pensiilor publice şi a vârstei de pensionare, în condiţiile în care în actuala formă sistemele publice de pensii se dovedesc a fi nesustenabile. Reduceri procentuale ale pensiilor nu au avut loc în niciun stat, deşi Ungaria a suspendat plata celei de-a 13-a pensii, în timp ce Grecia, Ungaria, România şi Spania au hotărât îngheţarea temporară a acestora. Încercări în acest sens au avut totuși loc în România și Letonia, în ambele cazuri Curtea Constituțională blocând măsurile, fapt ce a determinat în cazul României creșterea TVA-ului cu 5%.

Aşadar, austeritatea, deşi prezentă în toate ţările, cunoaşte efecte diferite de la stat la stat. Cele mai agresive măsuri au fost adoptate în ţările care beneficiază de asistenţa FMI, adică acele state care riscau să intre în incapacitate de plată şi în care, în fond, măsurile au fost ghidate mai degrabă din exterior decât din interior (prin FMI, ultimul caz fiind cel al Irlandei). Germania, Marea Britanie, Franţa sau Italia au adoptat austeritatea bugetară cu scop preventiv sau proactiv, iar impactul social mai redus pe care îl implică nu poate fi disociat de această stare de fapt. O situaţie specială este reprezentată de Spania, care a adoptat măsuri de austeritate cu scopul de a calma pieţele europene, a evita contagiunea şi sub presiunea partenerilor europeni (măsurile de austeritate anunţate recent de autorităţile de la Madrid sunt cât se poate de relevante în acest sens). Rămâne însă dificil de spus unde este austeritatea mai dură tocmai datorită factorului subiectiv anterior menționat, deși cifrele indică un oarecare trend. Cert este că austeritatea nu reprezintă o excepție. În pofida exacerbărilor sindicale și a reacțiilor media, ghidate poate și de vorba „iarba e mai verde în ograda celuilalt”, austeritatea pare a fi regula în Europa. Cum va arăta aceasta pe Bătrânul Continent într-un an (sau mai mulţi) rămâne de văzut (şi de trăit).




Etichetele atasate acestui articol: , , , , , , , ,