3.3 milioane de oportunități

3.3 milioane de români în afara României

Autor: Dan Balica | Categoria: Economie
20-02-2015

O analiză al Pew Research Center arată că, în 2013, 3.3 milioane de persoane născute în România trăiau în alte state, de aproape 4 ori mai mult decât în 1990. Corelată cu populația, cifra este superioară majorității statelor din estul UE, cu excepția Bulgariei și Croației. Cei mai mulți dintre aceștia trăiau în Italia (ușor peste 1 milion), Spania (800.000), Germania (380.000) și Ungaria (230.000). Dacă în ultimele două cazuri emigrația a fost ușurată de legăturile istorice și culturale între comunități din România și cele două țări, în cazul Italiei și Spaniei emigrația a fost cauzată de oportunitățile economice, dublate de avantajele lingvistice pe care românii le-au avut. Statele europene sunt urmate de SUA cu 190.000 și Israel cu 110.000.

emigrants1Studiul prezintă și cealaltă față a monedei, numărul imigranților din România și țările de origine, în 2013 numărul acestora ridicându-se la 200.000. Jumătate provin din Moldova (50.000), Italia (30.000) și Bulgaria (20.000). Scorul este sensibil mai mare decât în 1990, când erau 140.000 de imigranți sau 2000 când a coborât la 130.000. Și originea imigranților diferă. Dacă în 1990 majoritatea erau din Moldova, Bulgaria și Ucraina, în 2013 intră în ierarhie și Italia și Spania, majoritatea fiind copiii emigranților români din aceste state. Numerele ar putea arăta și o legătură mai solidă dintre aceștia și România decât dintre emigranții din Germania și România

emigrants2Studiul PEW, bazat pe date ale ONU, arată la prima vedere un deficit de atractivitate masiv al României: puțini vin și mulți pleacă. Însă cifrele pot spune și o altă poveste, dacă România e hotărâtă să transforme un aparent handicap într-un atu strategic.

În general, emigrația este văzută ca o pierdere pentru societatea-mamă. Dacă vorbim despre brain drain, pierderea este însemnată întrucât oamenii pleacă odată cu cunoștințele și abilitățile pe care le au, uneori critice (vezi cazul medicilor sau al cercetătorilor), deprivând societatea direct și indirect de oportunitățile pe care le-ar fi putut genera (inovație și externalități pozitive precum participare publică, inițiativă civică). Deși dificil de cuantificat, sunt câțiva indicatori care sugerează că România pierde mulți astfel de locuitori: din totalul inventatorilor imigranți din SUA din perioada 2001-2010, 1.200 proveneau din România, reprezentând a șasea cea mai mare contribuție din rândul statelor sărace sau mediu dezvoltate, după China, India, Rusia, Turcia și Iran. România ocupă totodată și locul șase în rândul statelor UE în termeni de brain drain (emigrare voluntară a clasei de mijloc și creșterea diasporei) potrivit Indicelui Statelor Fragile 2014. Dacă vorbim de capital uman cantitativ, România pierde forță de muncă tânără, afectând pe termen lung atractivitatea investițională și productivitatea.

Însă diaspora în creștere reprezintă și o oportunitate. Pe termen scurt, dacă emigranții păstrează legături puternice cu țara, pot reprezenta o sursă excepțională de resurse monetare, remitențele din perioada 2000 – 2013 de aproape 50 mld de dolari fiind ilustrative. Însă emigranții nu vor aduce doar bani. În măsura în care revin în țară, ei pot aduce noi abilități, atitudini și inițiative în societatea mamă, afaceri și investiții. Pe termen lung, pot face presiune asupra decidenților politici pentru continuarea reformelor și pot crea relee de transmitere de oportunități pentru potențialul latent din țară. Prima ediție din 2014 a Conferinței Științifice a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate – ERMAS – este ilustrativă în acest sens. Geostrategic, diaspora poate reprezenta și un atu puternic al autorităților pentru promovarea intereselor României în afară, după modelul ucrainean sau polonez. Nu în ultimul rând, emigranții reduc presiunea asupra pieței muncii din țară și mai ales asupra serviciilor publice. Șomajul (statistic) redus din România se datorează, printre altele, și faptului că cei care nu și-au găsit oportunități în țară au hotărât să emigreze.

În aceeași idee, imigrația reprezintă atât o oportunitate cât și un risc. Pe de-o parte, imigranții vin cu un set de valori diferite, care pot reprezenta o sursă de inovație și competitivitate pentru societate. Similar, pot aduce noi cunoștințe și competente, noi atitudini și modalități de operare, networking și noi oportunități (în SUA, rata de inițiere a afacerilor este de aproape două ori mai ridicată în rândul imigranților decât în rândul nativilor; în Marea Britanie, 1 din 7 afaceri sunt inițiate de tineri imigranți, impactul economic al imigranților fiind net pozitiv) și valoare adăugată (în Germania, imigranții generează anual 22 mld. euro, fiecare imigrant având, în medie, o contribuție netă pozitivă de €3,300). În particular, pentru România ei pot reprezenta o soluție pentru sistemul public de pensii aflat în colaps și cu perspective sumbre.

Pe de ală parte, Europa ne arată și că imigrația poate aduce provocări majore pentru societatea gazdă, prin creșterea sentimentelor xenofobe și a mișcărilor naționaliste. Într-o societate mai degrabă conservatoare și cu aversiune față de necunoscut, cum e România, aceasta poate reprezenta un risc semnificativ.

În orice caz, este evident că emigranții reprezintă o oportunitate extraordinară pentru România. Valorificarea poate să vină de la bază, după modelul Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS), Centrului pentru Acces la Expertiza Studenților și Absolvenților Români (CAESAR), sau ERMAS, sau, din contră, de la vârf, din partea autorităților publice. Formal, România are un Departament pentru Românii de Pretutindeni, a cărui misiune declarată este de menținere și dezvoltare a identității naționale a românilor de peste granițe. Statutul departamentului, sub nivelul ministerial, documentele strategice și activitatea acestuia, dar mai ales demersurile recente ale elitei politice din țară față de diaspora arată însă că oportunitatea nu este conștientizată la nivelul conducerii politice din România.

În egală măsură societatea trebuie pregătită pentru a primi noi membri. Parțial asta se poate întâmplă prin difuzarea destructurată a informației prin rețelele de socializare, media clasică și contactelor exterioare. Însă statul, ca reglementator, trebuie să utilizeze învățământul și sistemul legal pentru a încuraja și facilita acest lucru de o manieră organizată. Lideri politici europeni au decretat moartea societăților multiculturale, însă asta nu neagă realitatea din spatele cifrelor. Valoarea pe care imigranții o aduc e produsul capacităților lor și a infrastructurii disponibile în societatea gazdă. Dacă primul nu e sub controlul statului și a societății, a doua da. Autoritățile trebuie să ia măsuri pentru maximizarea oportunităților imigranților și minimizarea costului prezenței lor, iar asta presupune acțiuni pe termen mediu și lung de influențare a valorilor și atitudinilor societății gazdă.

România nu duce lipsă de oportunități. Ba din contră, are 3.3 milioane și, după toate estimările, va avea mai multe. Rămâne însă întrebarea dacă vor fi valorificate sau vor rămâne doar potențial și ce rol va juca statul în mobilizarea lor.

Etichetele atasate acestui articol:, , ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

3.3 milioane de oportunități | 3.3 milioane de români în afara României

Autor: Dan Balica | Categoria: Economie

O analiză al Pew Research Center arată că, în 2013, 3.3 milioane de persoane născute în România trăiau în alte state, de aproape 4 ori mai mult decât în 1990. Corelată cu populația, cifra este superioară majorității statelor din estul UE, cu excepția Bulgariei și Croației. Cei mai mulți dintre aceștia trăiau în Italia (ușor peste 1 milion), Spania (800.000), Germania (380.000) și Ungaria (230.000). Dacă în ultimele două cazuri emigrația a fost ușurată de legăturile istorice și culturale între comunități din România și cele două țări, în cazul Italiei și Spaniei emigrația a fost cauzată de oportunitățile economice, dublate de avantajele lingvistice pe care românii le-au avut. Statele europene sunt urmate de SUA cu 190.000 și Israel cu 110.000.

emigrants1Studiul prezintă și cealaltă față a monedei, numărul imigranților din România și țările de origine, în 2013 numărul acestora ridicându-se la 200.000. Jumătate provin din Moldova (50.000), Italia (30.000) și Bulgaria (20.000). Scorul este sensibil mai mare decât în 1990, când erau 140.000 de imigranți sau 2000 când a coborât la 130.000. Și originea imigranților diferă. Dacă în 1990 majoritatea erau din Moldova, Bulgaria și Ucraina, în 2013 intră în ierarhie și Italia și Spania, majoritatea fiind copiii emigranților români din aceste state. Numerele ar putea arăta și o legătură mai solidă dintre aceștia și România decât dintre emigranții din Germania și România

emigrants2Studiul PEW, bazat pe date ale ONU, arată la prima vedere un deficit de atractivitate masiv al României: puțini vin și mulți pleacă. Însă cifrele pot spune și o altă poveste, dacă România e hotărâtă să transforme un aparent handicap într-un atu strategic.

În general, emigrația este văzută ca o pierdere pentru societatea-mamă. Dacă vorbim despre brain drain, pierderea este însemnată întrucât oamenii pleacă odată cu cunoștințele și abilitățile pe care le au, uneori critice (vezi cazul medicilor sau al cercetătorilor), deprivând societatea direct și indirect de oportunitățile pe care le-ar fi putut genera (inovație și externalități pozitive precum participare publică, inițiativă civică). Deși dificil de cuantificat, sunt câțiva indicatori care sugerează că România pierde mulți astfel de locuitori: din totalul inventatorilor imigranți din SUA din perioada 2001-2010, 1.200 proveneau din România, reprezentând a șasea cea mai mare contribuție din rândul statelor sărace sau mediu dezvoltate, după China, India, Rusia, Turcia și Iran. România ocupă totodată și locul șase în rândul statelor UE în termeni de brain drain (emigrare voluntară a clasei de mijloc și creșterea diasporei) potrivit Indicelui Statelor Fragile 2014. Dacă vorbim de capital uman cantitativ, România pierde forță de muncă tânără, afectând pe termen lung atractivitatea investițională și productivitatea.

Însă diaspora în creștere reprezintă și o oportunitate. Pe termen scurt, dacă emigranții păstrează legături puternice cu țara, pot reprezenta o sursă excepțională de resurse monetare, remitențele din perioada 2000 – 2013 de aproape 50 mld de dolari fiind ilustrative. Însă emigranții nu vor aduce doar bani. În măsura în care revin în țară, ei pot aduce noi abilități, atitudini și inițiative în societatea mamă, afaceri și investiții. Pe termen lung, pot face presiune asupra decidenților politici pentru continuarea reformelor și pot crea relee de transmitere de oportunități pentru potențialul latent din țară. Prima ediție din 2014 a Conferinței Științifice a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate – ERMAS – este ilustrativă în acest sens. Geostrategic, diaspora poate reprezenta și un atu puternic al autorităților pentru promovarea intereselor României în afară, după modelul ucrainean sau polonez. Nu în ultimul rând, emigranții reduc presiunea asupra pieței muncii din țară și mai ales asupra serviciilor publice. Șomajul (statistic) redus din România se datorează, printre altele, și faptului că cei care nu și-au găsit oportunități în țară au hotărât să emigreze.

În aceeași idee, imigrația reprezintă atât o oportunitate cât și un risc. Pe de-o parte, imigranții vin cu un set de valori diferite, care pot reprezenta o sursă de inovație și competitivitate pentru societate. Similar, pot aduce noi cunoștințe și competente, noi atitudini și modalități de operare, networking și noi oportunități (în SUA, rata de inițiere a afacerilor este de aproape două ori mai ridicată în rândul imigranților decât în rândul nativilor; în Marea Britanie, 1 din 7 afaceri sunt inițiate de tineri imigranți, impactul economic al imigranților fiind net pozitiv) și valoare adăugată (în Germania, imigranții generează anual 22 mld. euro, fiecare imigrant având, în medie, o contribuție netă pozitivă de €3,300). În particular, pentru România ei pot reprezenta o soluție pentru sistemul public de pensii aflat în colaps și cu perspective sumbre.

Pe de ală parte, Europa ne arată și că imigrația poate aduce provocări majore pentru societatea gazdă, prin creșterea sentimentelor xenofobe și a mișcărilor naționaliste. Într-o societate mai degrabă conservatoare și cu aversiune față de necunoscut, cum e România, aceasta poate reprezenta un risc semnificativ.

În orice caz, este evident că emigranții reprezintă o oportunitate extraordinară pentru România. Valorificarea poate să vină de la bază, după modelul Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS), Centrului pentru Acces la Expertiza Studenților și Absolvenților Români (CAESAR), sau ERMAS, sau, din contră, de la vârf, din partea autorităților publice. Formal, România are un Departament pentru Românii de Pretutindeni, a cărui misiune declarată este de menținere și dezvoltare a identității naționale a românilor de peste granițe. Statutul departamentului, sub nivelul ministerial, documentele strategice și activitatea acestuia, dar mai ales demersurile recente ale elitei politice din țară față de diaspora arată însă că oportunitatea nu este conștientizată la nivelul conducerii politice din România.

În egală măsură societatea trebuie pregătită pentru a primi noi membri. Parțial asta se poate întâmplă prin difuzarea destructurată a informației prin rețelele de socializare, media clasică și contactelor exterioare. Însă statul, ca reglementator, trebuie să utilizeze învățământul și sistemul legal pentru a încuraja și facilita acest lucru de o manieră organizată. Lideri politici europeni au decretat moartea societăților multiculturale, însă asta nu neagă realitatea din spatele cifrelor. Valoarea pe care imigranții o aduc e produsul capacităților lor și a infrastructurii disponibile în societatea gazdă. Dacă primul nu e sub controlul statului și a societății, a doua da. Autoritățile trebuie să ia măsuri pentru maximizarea oportunităților imigranților și minimizarea costului prezenței lor, iar asta presupune acțiuni pe termen mediu și lung de influențare a valorilor și atitudinilor societății gazdă.

România nu duce lipsă de oportunități. Ba din contră, are 3.3 milioane și, după toate estimările, va avea mai multe. Rămâne însă întrebarea dacă vor fi valorificate sau vor rămâne doar potențial și ce rol va juca statul în mobilizarea lor.




Etichetele atasate acestui articol: , , ,