Valori publice

În ce cred bugetarii?

Autor: Dan Balica | Categoria: Administraţie
03-02-2015

Woodrow Wilson, despre adoptarea științei administrației în America:

Dacă am folosi-o, ar trebui să o americanizăm, și nu formal, doar prin limbaj, ci radical în gândire, principii și scop. Trebuie sa învețe constituția noastră pe de rost; trebuie sa fie pătrunsă de febra americana; trebuie sa inhaleze cit mai mult aer american liber. (W. Wilson, Studiul Administrației, 1987)

Ceea ce Wilson spune este nimic mai mult decât că administrația trebuie să reflecte valorile societății. O întreagă abordare a administrației publice – abordarea politică – este construită pe ideea că birocrația trebuie să reflecte valorile și diversitatea societății, o altă alternativă fiind contrară spiritului democratic și al reprezentativității. Argumentul uneori capătă nuanțe extreme: Curtea Supremă americană este criticată că e prea elitistă (5 din 9 judecătorii sunt absolvenți de Harvard, iar 3 de la Yale), iar Congresul American că e prea creștin, alb și masculin. În orice caz, este intuitiv să credem că politicile statului vor reflecta într-o oarecare măsură viziunile și valorile celor care participă la luarea deciziei. În plus, studii pe SUA arată că în anumite circumstanțe, bugetarii pot favoriza cetățenii care manifestă valori congruente cu ale lor, ridicând probleme de egalitate în fața legii și accesibilitate la serviciile statului. Pe scurt, miza e importantă: cu cât diferențele dintre valorile decidenților și cele ale majorității sunt mai numeroase, cu atât riscul de nereprezentate poate fi mai crescut.

World Values Survey (WVS), probabil cel mai ambițios și longeviv proiect privind identificarea valorilor oamenilor din diverse societăți, cuprinde un set de întrebări privind valorile umane de bază: conformarea (cenzura comportamentelor care ar putea viola normele sociale), tradiția (respectul dedicarea și acceptarea obiceiurilor și ideilor pe care tradiția sau religia le oferă), benevolența (menținerea și îmbunatățirea bunăstării grupului din care face parte), universalismul (înțelegerea, aprecierea și protejarea bunăstării tuturor oamenilor și a naturii), autodeterminarea (gândire și acțiune independentă), stimularea (aprecierea noului și a provocărilor din viață), hedonismul (căutarea de plăcere și auto-gratificare), realizarea (succes personal prin afirmarea competențelor apreciate social), puterea (status social și prestigiu, control sau dominare față de oameni și resurse) și securitatea (siguranță, armonie și stabilitatea societății, relațiilor și a propriei persoane). Grupate în funcție de domeniul de lucru al respondenților, datele pot oferi un răspuns la întrebarea: văd bugetarii lumea diferit?

Cele mai recente date pentru România sunt din 2012, la studiu participând 1.503 respondenți, dintre care 48,1% bărbați și 51,9% femei. Pe sectoare de activitate, 27,8% dintre aceștia lucrează în sectorul public (inclusiv educație și sănătate), 42,9% în sectorul privat, iar 1% în cel neguvernamental și non-profit.

Valorile

Per ansamblu, românii se identifică într-o mare măsură cu cei care apreciază tradiția și urmează obiceiurile religioase și ale familiei, cu cei care au grijă de mediu și sunt preocupați de consumul resurselor vitale, cu cei care preferă să locuiască într-un mediu sigur și care evită orice ar putea fi periculos, și cu cei care consideră că este important ca tot timpu să se comporte așa cum se cuvine, să evite să facă orice ar putea fi judecat drept greșit de restul oamenilor. În schimb, se identifică într-o mică măsură cu cei care prețuiesc bogăția și lucrurile scumpe și cu cei care apreciază aventura și asumarea riscului. În aceeași categorie ar putea fi inclus și hedonismu, românii mai degrabă identificându-se în mică măsură cu cei care apreciază să se răsfețe, să se simtă bine.

Valorile bugetarilor

Pe cinci din cele zece dimensiuni apar sistematic diferențe între angajați în funcție de sector: cei din sectorul public tind să se identifice într-o mai mare măsură decât cei din sectorul privat drept benevolenți, să fie mai conformiști, preocupați de mediu și de respectarea tradițiilor. În schimb, sunt cel mai puțin interesați de nou și provocări. Se poate observa nota discordantă pe care o fac cei din sectorul neguvernamental, asemănându-se mai degrabă cu angajații bugetari decât cu cei din sectorul privat.

Așadar, Românii sunt mai degrabă conservatori, iar bugetarii sunt chiar mai conservatori decât atât. Inclusiv față de aspecte particulare, precum măsura în care homosexualitatea sau prostituția sunt justificabile, bugetarii tind să le găsească mai rar justificări decât angajații din sectorul privat sau neguvernamental. Diferențele însă nu sunt majore, per ansamblu românii judecând destul de aspru astfel de situații.

În aceeași notă, bugetarii tind să prețuiască divinitatea sensibil mai mult decât ceilalți respondenți și să aprecieze pozitiv o eventuală creștere a respectului față de autoritate în viitor:

valori4

Deși angajații din toate cele trei sectoare apreciază pozitiv o eventuală creștere a respectului față de autoritate, nivelul din sectorul public este cu aprox. 10% mai mare decât în sectorul privat și cu peste 20% față de cel neguvernamental.

Trebuie făcute câteva observații la analiza de mai sus. În primul rând, WVS împarte angajații în trei categorii: public, privat și ONG, pierzând însă nuanțele din fiecare sector. Există motive să credem că există diferențe relevante între valorile angajaților din sănătate, educație și administrație. În al doilea rând, nu toți angajații bugetari sunt responsabili de designul politicilor guvernamentale. De fapt, majoritatea au rol pur executiv, făcându-le valorile relevante doar la nivelul operațional, nu și de design al politicilor statului. Asta ar putea face valorile lor mai puțin relevante din perspectivă democratică decât cele ale demnitarilor sau liderilor politici.

Între reprezentativitate și necesitate

În orice caz, sectorul public din România pare relativ congruent cu valorile dominante la nivel social, deși pe alocuri are accente mai pronunțate de conservatorism. Conservatorismul însă, dublat de un sistem legal complex și puțin flexibil, ar putea explica dificultatea de reformare a sectorului public. În plus, aprecierea față de autoritate sugerează că un model de reformă de jos în sus este puțin probabil. Pe de altă parte, o reformă de sus în jos, dacă e prea rapidă sau radicală, se poate lovi de tradițiile, cutumele și obiceiurile atât de apreciate de bugetari (situațiile de criză, însă, care arată oamenilor că valorile lor pot eșua, sunt ocazii excepționale de reformă de care leaderii ar trebui să profite).

Dintr-un alt punct de vedere, dacă congruența dintre valorile birocrației și a majorității este oarecum benefică din punct de vedere democratic, pe de altă parte se poate argumenta că subminează eventualul rol reformator pe care aceasta l-ar putea juca pentru societate. Din contră, conservatorismul excesiv poate sugera că sectorul bugetar va reacționa mai greu decât societatea în ansamblul său în formalizarea unor situații precum prostituției sau o mai strictă separare între stat și biserică. Și asta reprezintă o problemă. Dacă discriminarea anumitor categorii sociale în sectorul privat este de nedorit, în sectorul public deja devine inacceptabilă. În multe situații, statul reprezintă un monopol și uzează de puterea de coerciție, iar discriminarea nu reprezintă doar o nedreptate, ci o violare a ideii de stat de drept.

Problema valorilor din sectorul public nu este una care arde, dar este una care are efecte pe termen lung. Conservatorismul birocraților, dacă se accentuează, poate amenința conectarea societății la progresul tehnologic și valoric cu care lumea se confruntă; sau poate lipsi de drepturi categorii sociale sistematic discriminate de „majoritatea” societății. Poate nu ar fi rău ca administrația să inspire și un altfel de aer decât cel cu care s-a obișnuit.

Etichetele atasate acestui articol:, , , ,

Nu se pot adauga comentarii la acest articol.

» » tipareste acest articol

Valori publice | În ce cred bugetarii?

Autor: Dan Balica | Categoria: Administraţie

Woodrow Wilson, despre adoptarea științei administrației în America:

Dacă am folosi-o, ar trebui să o americanizăm, și nu formal, doar prin limbaj, ci radical în gândire, principii și scop. Trebuie sa învețe constituția noastră pe de rost; trebuie sa fie pătrunsă de febra americana; trebuie sa inhaleze cit mai mult aer american liber. (W. Wilson, Studiul Administrației, 1987)

Ceea ce Wilson spune este nimic mai mult decât că administrația trebuie să reflecte valorile societății. O întreagă abordare a administrației publice – abordarea politică – este construită pe ideea că birocrația trebuie să reflecte valorile și diversitatea societății, o altă alternativă fiind contrară spiritului democratic și al reprezentativității. Argumentul uneori capătă nuanțe extreme: Curtea Supremă americană este criticată că e prea elitistă (5 din 9 judecătorii sunt absolvenți de Harvard, iar 3 de la Yale), iar Congresul American că e prea creștin, alb și masculin. În orice caz, este intuitiv să credem că politicile statului vor reflecta într-o oarecare măsură viziunile și valorile celor care participă la luarea deciziei. În plus, studii pe SUA arată că în anumite circumstanțe, bugetarii pot favoriza cetățenii care manifestă valori congruente cu ale lor, ridicând probleme de egalitate în fața legii și accesibilitate la serviciile statului. Pe scurt, miza e importantă: cu cât diferențele dintre valorile decidenților și cele ale majorității sunt mai numeroase, cu atât riscul de nereprezentate poate fi mai crescut.

World Values Survey (WVS), probabil cel mai ambițios și longeviv proiect privind identificarea valorilor oamenilor din diverse societăți, cuprinde un set de întrebări privind valorile umane de bază: conformarea (cenzura comportamentelor care ar putea viola normele sociale), tradiția (respectul dedicarea și acceptarea obiceiurilor și ideilor pe care tradiția sau religia le oferă), benevolența (menținerea și îmbunatățirea bunăstării grupului din care face parte), universalismul (înțelegerea, aprecierea și protejarea bunăstării tuturor oamenilor și a naturii), autodeterminarea (gândire și acțiune independentă), stimularea (aprecierea noului și a provocărilor din viață), hedonismul (căutarea de plăcere și auto-gratificare), realizarea (succes personal prin afirmarea competențelor apreciate social), puterea (status social și prestigiu, control sau dominare față de oameni și resurse) și securitatea (siguranță, armonie și stabilitatea societății, relațiilor și a propriei persoane). Grupate în funcție de domeniul de lucru al respondenților, datele pot oferi un răspuns la întrebarea: văd bugetarii lumea diferit?

Cele mai recente date pentru România sunt din 2012, la studiu participând 1.503 respondenți, dintre care 48,1% bărbați și 51,9% femei. Pe sectoare de activitate, 27,8% dintre aceștia lucrează în sectorul public (inclusiv educație și sănătate), 42,9% în sectorul privat, iar 1% în cel neguvernamental și non-profit.

Valorile

Per ansamblu, românii se identifică într-o mare măsură cu cei care apreciază tradiția și urmează obiceiurile religioase și ale familiei, cu cei care au grijă de mediu și sunt preocupați de consumul resurselor vitale, cu cei care preferă să locuiască într-un mediu sigur și care evită orice ar putea fi periculos, și cu cei care consideră că este important ca tot timpu să se comporte așa cum se cuvine, să evite să facă orice ar putea fi judecat drept greșit de restul oamenilor. În schimb, se identifică într-o mică măsură cu cei care prețuiesc bogăția și lucrurile scumpe și cu cei care apreciază aventura și asumarea riscului. În aceeași categorie ar putea fi inclus și hedonismu, românii mai degrabă identificându-se în mică măsură cu cei care apreciază să se răsfețe, să se simtă bine.

Valorile bugetarilor

Pe cinci din cele zece dimensiuni apar sistematic diferențe între angajați în funcție de sector: cei din sectorul public tind să se identifice într-o mai mare măsură decât cei din sectorul privat drept benevolenți, să fie mai conformiști, preocupați de mediu și de respectarea tradițiilor. În schimb, sunt cel mai puțin interesați de nou și provocări. Se poate observa nota discordantă pe care o fac cei din sectorul neguvernamental, asemănându-se mai degrabă cu angajații bugetari decât cu cei din sectorul privat.

Așadar, Românii sunt mai degrabă conservatori, iar bugetarii sunt chiar mai conservatori decât atât. Inclusiv față de aspecte particulare, precum măsura în care homosexualitatea sau prostituția sunt justificabile, bugetarii tind să le găsească mai rar justificări decât angajații din sectorul privat sau neguvernamental. Diferențele însă nu sunt majore, per ansamblu românii judecând destul de aspru astfel de situații.

În aceeași notă, bugetarii tind să prețuiască divinitatea sensibil mai mult decât ceilalți respondenți și să aprecieze pozitiv o eventuală creștere a respectului față de autoritate în viitor:

valori4

Deși angajații din toate cele trei sectoare apreciază pozitiv o eventuală creștere a respectului față de autoritate, nivelul din sectorul public este cu aprox. 10% mai mare decât în sectorul privat și cu peste 20% față de cel neguvernamental.

Trebuie făcute câteva observații la analiza de mai sus. În primul rând, WVS împarte angajații în trei categorii: public, privat și ONG, pierzând însă nuanțele din fiecare sector. Există motive să credem că există diferențe relevante între valorile angajaților din sănătate, educație și administrație. În al doilea rând, nu toți angajații bugetari sunt responsabili de designul politicilor guvernamentale. De fapt, majoritatea au rol pur executiv, făcându-le valorile relevante doar la nivelul operațional, nu și de design al politicilor statului. Asta ar putea face valorile lor mai puțin relevante din perspectivă democratică decât cele ale demnitarilor sau liderilor politici.

Între reprezentativitate și necesitate

În orice caz, sectorul public din România pare relativ congruent cu valorile dominante la nivel social, deși pe alocuri are accente mai pronunțate de conservatorism. Conservatorismul însă, dublat de un sistem legal complex și puțin flexibil, ar putea explica dificultatea de reformare a sectorului public. În plus, aprecierea față de autoritate sugerează că un model de reformă de jos în sus este puțin probabil. Pe de altă parte, o reformă de sus în jos, dacă e prea rapidă sau radicală, se poate lovi de tradițiile, cutumele și obiceiurile atât de apreciate de bugetari (situațiile de criză, însă, care arată oamenilor că valorile lor pot eșua, sunt ocazii excepționale de reformă de care leaderii ar trebui să profite).

Dintr-un alt punct de vedere, dacă congruența dintre valorile birocrației și a majorității este oarecum benefică din punct de vedere democratic, pe de altă parte se poate argumenta că subminează eventualul rol reformator pe care aceasta l-ar putea juca pentru societate. Din contră, conservatorismul excesiv poate sugera că sectorul bugetar va reacționa mai greu decât societatea în ansamblul său în formalizarea unor situații precum prostituției sau o mai strictă separare între stat și biserică. Și asta reprezintă o problemă. Dacă discriminarea anumitor categorii sociale în sectorul privat este de nedorit, în sectorul public deja devine inacceptabilă. În multe situații, statul reprezintă un monopol și uzează de puterea de coerciție, iar discriminarea nu reprezintă doar o nedreptate, ci o violare a ideii de stat de drept.

Problema valorilor din sectorul public nu este una care arde, dar este una care are efecte pe termen lung. Conservatorismul birocraților, dacă se accentuează, poate amenința conectarea societății la progresul tehnologic și valoric cu care lumea se confruntă; sau poate lipsi de drepturi categorii sociale sistematic discriminate de „majoritatea” societății. Poate nu ar fi rău ca administrația să inspire și un altfel de aer decât cel cu care s-a obișnuit.




Etichetele atasate acestui articol: , , , ,