Reforma resursei umane în administrația publică

Funcție publică versus politizare

Autor: Marius Profiroiu | Categoria: Administraţie
16-05-2011

Guvernul trebuie să vină în întâmpinarea mediului economic şi social aflat într-o continuă schimbare şi să conceapă politici, strategii şi tactici optime. Toate aceste aspecte presupun o viziune nouă, alternative şi metode care să asigure îmbunătăţirea continuă a utilizării resurselor pentru a obţine maxim de impact şi beneficii.

Administraţia publică trebuie să-şi întărească continuu capacitatea de ameliorare a rezultatelor, să încorporeze schimbarea şi îmbunătăţirea permanentă în viziunea şi modul său de lucru. Acest deziderat nu se poate realiza fără un corp profesionist de funcţionari publici. Din păcate există o lipsă de claritate la graniţa dintre nivelul politic şi nivelurile funcţiilor publice din administraţie, precum şi o lipsă de înţelegere şi încredere privind viziunea şi reforma în administraţie.

Programele de pregătire destinate întăririi standardelor pentru funcţionarii publici de carieră vizează mai degrabă abilităţile necesare pentru îndeplinirea rolului în mod competent, decât transformarea rolului lor în consultant şi participant activ la procesul de luare a deciziilor publice. Funcţionarii publici de execuţie, care asigură implementarea deciziilor se concentrează asupra procedurilor şi reglementărilor aferente. Percepţia lor asupra administraţiei publice este una procedurală, iar limbajul lor este unul juridic. Ei nu dezvoltă o viziune asupra administraţiei publice ca furnizor de servicii pentru clienţii-cetăţeni şi adepţi ai orientării spre rezultate. Politicienii au atitudini care nu pot fi traduse cu uşurinţă în limbajul funcţionarilor publici şi manifestă interes şi angajament relativ reduse pentru reforma de fond a funcţiei publice. Lipsa unor practici de constituire şi întărire a încrederii la nivelul administraţiei publice conduce nu numai la politici publice şi decizii slabe, ci stimulează şi promovarea practicilor ineficiente şi a corupţiei.

Un alt aspect negativ este dezvoltarea relativ slabă a funcţiei de resurse umane în cadrul administraţiei. Ea se axează în principal pe proceduri administrative şi nu utilizează concepte moderne precum evaluarea performanţei, dezvoltarea carierei, planificarea promovării. Condiţiile actuale pentru funcţionarii publici sunt departe de standardele unei bune guvernări care implică sisteme deschise, echitabile şi transparente de evaluare a performanţelor, selecţie, remunerare, promovare în funcţie de rezultate. Toate aceste aspecte asigură stimulente reduse, reputaţie şi statut îndoielnic, lipsă de motivare pentru a servi interesul general.

Din păcate, schimbările politice se adaugă la tabloul descris anterior, şi indiferent de garanţiile legale au condus de cele mai multe ori la numeroase schimbări în rândul funcţionarilor publici, îndeosebi ocupanţi ai funcţiilor publice de conducere. Deşi teoretic este asigurată stabilitatea la nivelul funcţiei publice, asistăm după fiecare schimbare politică majoră rezultată în urma alegerilor parlamentare sau locale la schimbarea masivă a funcţionarilor publici din funcţiile de conducere. În perioada 2000-2004, datorită salariilor mici ale funcţionarilor publici în raport cu sectorul privat s-a înregistrat o migrare masivă a acestora către sectorul privat. Începând cu anul 2005, asistăm la o creştere considerabilă a salariilor angajaţilor din sectorul public, dar şi la o creştere semnificativă a angajărilor în administraţia publică centrală şi locală. Pentru perioada 2005-2008 creşterea medie anuala a numărului de angajaţi din administraţia publică a fost de peste 9% (Andrei, 2009).

În cadrul Studiul privind Analiza unor aspecte privind mobilitatea şi politizarea administraţiei publice în România (T. Andrei, M.Profiroiu, M. Turtureanu,2010) au fost identificate două situaţii paradoxale la nivelul funcţiei publice din România. În primul rând este vorba de creşterea stabilităţii funcţionarilor publici de execuţie pe posturi ca urmare a implementării legislaţiei principale şi secundare din domeniul funcţiei publice în ultimii zece ani iar în al doilea rând este vorba de creşterea influenţei sistemului politic asupra funcţiilor de conducere de la nivelul administraţiei publice.

Membru al unui partid politicCategoria de personalTotal
Functionar public de conducereFunctionar public de executiePersonal contractual cu functie de conducerePersonal contractual de executieAlte categorii
(FC)(FE)(CC)(CE)
La nivelul Administratiei Publice Centrale
Nu32.446.707.18.84.9100.0
Da57.114.314.314.30100.0
La nivelul Administratiei Publice Locale
Nu28.053.57.511.00.0100.0
Da42.928.614.314.30.0100.0

Rezultatele obţinute scot în evidenţa o pondere mai mare a membrilor de partid la nivelul categoriei personal de conducere (funcţionari publici de conducere şi personal contractual cu funcţie de conducere) în raport cu cel de execuţie. De exemplu, la nivelul administraţiei publice centrale 71.4% dintre persoanele care au declarat că sunt membre ale unui partid politic ocupă o funcţie de conducere, în timp ce 28.6% sunt din rândul personalului de execuţie. Situaţia este mai echilibrată la nivelul administraţiei publice locale. În acest caz, 57.2% dintre persoanele care au afirmat că sunt membrii ai unui partid politic ocupă o funcţie de conducere, în timp ce 42.8% ocupă o funcţie de execuţie. Metodele folosite pentru schimbarea persoanelor de conducere au fost diferite de la o perioadă de guvernare la altă. În toate cazurile se observă o creştere a numărului de concursuri organizate de ANFP în perioadele care au urmat alegerilor locale sau naţionale.

Începând cu anul 2008 se observă o “oficializare” a acestei practici (n.r. –influenţă politică) prin schimbarea legislaţiei. De exemplu, prin noua legislaţie adoptată în ultimii doi ani în domeniul conducerii serviciilor deconcentrate se limitează durată funcţiei de conducere a unui serviciu deconcentrat la cel mult 4 ani, iar funcţia de conducere nu este exercitată exclusiv de un funcţionar public.  O instabilitate ridicată se constată şi la nivelul funcţiilor de prefect şi de subprefect de la nivelul judeţelor. Dacă în perioadă 2001-2004 funcţia de prefect era una politică, începând cu anul 2005 această este, cel puţin teoretic, una neutră din punct de vedere politic (începând cu anul 2006, prefecţii şi subprefecţii sunt încadraţi în categoria înalţilor funcţionari publici, cu respectarea tuturor prevederilor stipulate în Statutul funcţionarilor publici, referitoare la această categorie). Începând cu anul 2005 s-a trecut la implementarea noii legi a prefectului, totuşi se constată o mare instabilitate la nivelul funcţiilor de prefect şi de subprefect de la nivelul judeţelor. Astfel, numai în perioadă 2006-2010 au ocupat funcţia de prefect la nivelul celor 42 de judeţe un număr de 140 de persoane. În aceste condiţii se obţine o frecvenţă de 3.3 persoane la nivelul unei prefecturi pentru perioadă celor cinci ani. Rezultă că durată medie de exercitare a funcţiei de prefect de către o persoană este de numai 18 luni. În aceeaşi perioadă, cele 85 funcţii de subprefect de la nivelul judeţelor au fost ocupate de 200 de persoane. În acest caz se obţine o durată medie de 25.5 luni pe o persoană care ocupă funcţia de subprefect.  Mai mult, pentru perioada 2006-2010 (Munteanu, 2010), funcţiile de prefect şi de subprefect cu exercitare temporară predomină, în defavoarea celor cu exercitare definitivă[1]. Din datele statistice mai sus prezentate rezultă o fluctuaţie ridicată a personalului care ocupă funcţia de prefect şi de subprefect.

Lipsă voinţei politice în diminuarea acestei politizării excesive a administraţiei are ca efect eşuarea măsurilor de consolidare a mecanismelor de politici publice naţionale şi europene şi diminuarea capacităţii de reacţie a statului în situaţii de criză şi de  asigurare a echilibrului social.

Analizele noastre evidenţiază faptul că fără o reformă de fond privind managementul  resursei umane din administraţia publică, reforma statului nu va putea progresa şi nici nu va asigura sustenabilitatea măsurilor necesare,  luate deja, cu mari sacrificii.

Din punctul meu de vedere, rolul şcolilor de administraţie din sistemul universitar va fi unul hotărâtor în schimbarea direcţiei actuale de evoluţie a mecanismelor de recrutare, avansare şi planificare a resurselor umane din  sistemul administrativ românesc.

Bibliografie

T.Andrei, M.Profiroiu, M.Turtureanu,(2010)Studiul privind Analiza unor aspecte privind mobilitatea si politizarea administratiei publice in Romania, in curs de publicare

Andrei, T., Profiroiu, M., Oancea, B., Nedelcu, M. (2009b), Considerations on the Remuneration System of the Public Administration – an Analysis on Electoral Cycles and Scenarios Development, Theoretical and Applied Economics, 532(3), 57-70.

Andrei, T., Matei, A. (2009c), Some caracteristics about civil servic in Romania, Academy of Economic Studies, working paper.


[1] Munteanu, CD., Administraţia publică teritorială, Teză de doctorat, Bucureşti, 2010, p. 225.

Etichetele atasate acestui articol:, , ,

Comentarii (1)

  1. Cosmin spune:

    Un articol excelent care pune punctul pe i. Oare cate asemenea articole ar fi nevoie pentru ca politicienii de la noi sa constientizeze situatia in care ne aflam? Eu cred ca si in acest domeniu al functiei publice vom putea progresa numai atunci cand, dupa modelul francez deja brevetat, multi dintre tehnocrati vor deveni politicieni de decizie, capabili sa faca, dar sa si intelega ceea ce fac.Pana atunci …. sa avem grija, pentru ca, asa cum spunea si marele profesor interbelic Dissescu „un stat care nu are grija de functionarii sai, isi surpa temeliile”……

» » tipareste acest articol

Reforma resursei umane în administrația publică | Funcție publică versus politizare

Autor: Marius Profiroiu | Categoria: Administraţie

Guvernul trebuie să vină în întâmpinarea mediului economic şi social aflat într-o continuă schimbare şi să conceapă politici, strategii şi tactici optime. Toate aceste aspecte presupun o viziune nouă, alternative şi metode care să asigure îmbunătăţirea continuă a utilizării resurselor pentru a obţine maxim de impact şi beneficii.

Administraţia publică trebuie să-şi întărească continuu capacitatea de ameliorare a rezultatelor, să încorporeze schimbarea şi îmbunătăţirea permanentă în viziunea şi modul său de lucru. Acest deziderat nu se poate realiza fără un corp profesionist de funcţionari publici. Din păcate există o lipsă de claritate la graniţa dintre nivelul politic şi nivelurile funcţiilor publice din administraţie, precum şi o lipsă de înţelegere şi încredere privind viziunea şi reforma în administraţie.

Programele de pregătire destinate întăririi standardelor pentru funcţionarii publici de carieră vizează mai degrabă abilităţile necesare pentru îndeplinirea rolului în mod competent, decât transformarea rolului lor în consultant şi participant activ la procesul de luare a deciziilor publice. Funcţionarii publici de execuţie, care asigură implementarea deciziilor se concentrează asupra procedurilor şi reglementărilor aferente. Percepţia lor asupra administraţiei publice este una procedurală, iar limbajul lor este unul juridic. Ei nu dezvoltă o viziune asupra administraţiei publice ca furnizor de servicii pentru clienţii-cetăţeni şi adepţi ai orientării spre rezultate. Politicienii au atitudini care nu pot fi traduse cu uşurinţă în limbajul funcţionarilor publici şi manifestă interes şi angajament relativ reduse pentru reforma de fond a funcţiei publice. Lipsa unor practici de constituire şi întărire a încrederii la nivelul administraţiei publice conduce nu numai la politici publice şi decizii slabe, ci stimulează şi promovarea practicilor ineficiente şi a corupţiei.

Un alt aspect negativ este dezvoltarea relativ slabă a funcţiei de resurse umane în cadrul administraţiei. Ea se axează în principal pe proceduri administrative şi nu utilizează concepte moderne precum evaluarea performanţei, dezvoltarea carierei, planificarea promovării. Condiţiile actuale pentru funcţionarii publici sunt departe de standardele unei bune guvernări care implică sisteme deschise, echitabile şi transparente de evaluare a performanţelor, selecţie, remunerare, promovare în funcţie de rezultate. Toate aceste aspecte asigură stimulente reduse, reputaţie şi statut îndoielnic, lipsă de motivare pentru a servi interesul general.

Din păcate, schimbările politice se adaugă la tabloul descris anterior, şi indiferent de garanţiile legale au condus de cele mai multe ori la numeroase schimbări în rândul funcţionarilor publici, îndeosebi ocupanţi ai funcţiilor publice de conducere. Deşi teoretic este asigurată stabilitatea la nivelul funcţiei publice, asistăm după fiecare schimbare politică majoră rezultată în urma alegerilor parlamentare sau locale la schimbarea masivă a funcţionarilor publici din funcţiile de conducere. În perioada 2000-2004, datorită salariilor mici ale funcţionarilor publici în raport cu sectorul privat s-a înregistrat o migrare masivă a acestora către sectorul privat. Începând cu anul 2005, asistăm la o creştere considerabilă a salariilor angajaţilor din sectorul public, dar şi la o creştere semnificativă a angajărilor în administraţia publică centrală şi locală. Pentru perioada 2005-2008 creşterea medie anuala a numărului de angajaţi din administraţia publică a fost de peste 9% (Andrei, 2009).

În cadrul Studiul privind Analiza unor aspecte privind mobilitatea şi politizarea administraţiei publice în România (T. Andrei, M.Profiroiu, M. Turtureanu,2010) au fost identificate două situaţii paradoxale la nivelul funcţiei publice din România. În primul rând este vorba de creşterea stabilităţii funcţionarilor publici de execuţie pe posturi ca urmare a implementării legislaţiei principale şi secundare din domeniul funcţiei publice în ultimii zece ani iar în al doilea rând este vorba de creşterea influenţei sistemului politic asupra funcţiilor de conducere de la nivelul administraţiei publice.

Membru al unui partid politicCategoria de personalTotal
Functionar public de conducereFunctionar public de executiePersonal contractual cu functie de conducerePersonal contractual de executieAlte categorii
(FC)(FE)(CC)(CE)
La nivelul Administratiei Publice Centrale
Nu32.446.707.18.84.9100.0
Da57.114.314.314.30100.0
La nivelul Administratiei Publice Locale
Nu28.053.57.511.00.0100.0
Da42.928.614.314.30.0100.0

Rezultatele obţinute scot în evidenţa o pondere mai mare a membrilor de partid la nivelul categoriei personal de conducere (funcţionari publici de conducere şi personal contractual cu funcţie de conducere) în raport cu cel de execuţie. De exemplu, la nivelul administraţiei publice centrale 71.4% dintre persoanele care au declarat că sunt membre ale unui partid politic ocupă o funcţie de conducere, în timp ce 28.6% sunt din rândul personalului de execuţie. Situaţia este mai echilibrată la nivelul administraţiei publice locale. În acest caz, 57.2% dintre persoanele care au afirmat că sunt membrii ai unui partid politic ocupă o funcţie de conducere, în timp ce 42.8% ocupă o funcţie de execuţie. Metodele folosite pentru schimbarea persoanelor de conducere au fost diferite de la o perioadă de guvernare la altă. În toate cazurile se observă o creştere a numărului de concursuri organizate de ANFP în perioadele care au urmat alegerilor locale sau naţionale.

Începând cu anul 2008 se observă o “oficializare” a acestei practici (n.r. –influenţă politică) prin schimbarea legislaţiei. De exemplu, prin noua legislaţie adoptată în ultimii doi ani în domeniul conducerii serviciilor deconcentrate se limitează durată funcţiei de conducere a unui serviciu deconcentrat la cel mult 4 ani, iar funcţia de conducere nu este exercitată exclusiv de un funcţionar public.  O instabilitate ridicată se constată şi la nivelul funcţiilor de prefect şi de subprefect de la nivelul judeţelor. Dacă în perioadă 2001-2004 funcţia de prefect era una politică, începând cu anul 2005 această este, cel puţin teoretic, una neutră din punct de vedere politic (începând cu anul 2006, prefecţii şi subprefecţii sunt încadraţi în categoria înalţilor funcţionari publici, cu respectarea tuturor prevederilor stipulate în Statutul funcţionarilor publici, referitoare la această categorie). Începând cu anul 2005 s-a trecut la implementarea noii legi a prefectului, totuşi se constată o mare instabilitate la nivelul funcţiilor de prefect şi de subprefect de la nivelul judeţelor. Astfel, numai în perioadă 2006-2010 au ocupat funcţia de prefect la nivelul celor 42 de judeţe un număr de 140 de persoane. În aceste condiţii se obţine o frecvenţă de 3.3 persoane la nivelul unei prefecturi pentru perioadă celor cinci ani. Rezultă că durată medie de exercitare a funcţiei de prefect de către o persoană este de numai 18 luni. În aceeaşi perioadă, cele 85 funcţii de subprefect de la nivelul judeţelor au fost ocupate de 200 de persoane. În acest caz se obţine o durată medie de 25.5 luni pe o persoană care ocupă funcţia de subprefect.  Mai mult, pentru perioada 2006-2010 (Munteanu, 2010), funcţiile de prefect şi de subprefect cu exercitare temporară predomină, în defavoarea celor cu exercitare definitivă[1]. Din datele statistice mai sus prezentate rezultă o fluctuaţie ridicată a personalului care ocupă funcţia de prefect şi de subprefect.

Lipsă voinţei politice în diminuarea acestei politizării excesive a administraţiei are ca efect eşuarea măsurilor de consolidare a mecanismelor de politici publice naţionale şi europene şi diminuarea capacităţii de reacţie a statului în situaţii de criză şi de  asigurare a echilibrului social.

Analizele noastre evidenţiază faptul că fără o reformă de fond privind managementul  resursei umane din administraţia publică, reforma statului nu va putea progresa şi nici nu va asigura sustenabilitatea măsurilor necesare,  luate deja, cu mari sacrificii.

Din punctul meu de vedere, rolul şcolilor de administraţie din sistemul universitar va fi unul hotărâtor în schimbarea direcţiei actuale de evoluţie a mecanismelor de recrutare, avansare şi planificare a resurselor umane din  sistemul administrativ românesc.

Bibliografie

T.Andrei, M.Profiroiu, M.Turtureanu,(2010)Studiul privind Analiza unor aspecte privind mobilitatea si politizarea administratiei publice in Romania, in curs de publicare

Andrei, T., Profiroiu, M., Oancea, B., Nedelcu, M. (2009b), Considerations on the Remuneration System of the Public Administration – an Analysis on Electoral Cycles and Scenarios Development, Theoretical and Applied Economics, 532(3), 57-70.

Andrei, T., Matei, A. (2009c), Some caracteristics about civil servic in Romania, Academy of Economic Studies, working paper.


[1] Munteanu, CD., Administraţia publică teritorială, Teză de doctorat, Bucureşti, 2010, p. 225.




Etichetele atasate acestui articol: , , ,