De ce ar trebui să alegem primarii în două tururi de scrutin

Autor: George Jiglău, Gabriel Bădescu | Categoria: Administraţie
04-05-2015

Există un acord larg în literatura de specialitate privind rolul central al guvernării locale pentru calitatea de ansamblu a democrației într-o societate. John Stuart Mill arăta cum deprinderile și normele necesare guvernării la nivel național sunt învățate în mare măsură la nivel local atât de către cetățeni, cât și de către elita politică. O proporție de peste 40%, în continuă creștere, a elitelor politice naționale din Europa a deținut anterior mandate la nivel local. Modul în care sunt alese în funcții publice aceste elite, în special primarii, influențează calitatea democrației la nivel local și la nivel național. Din acest motiv, dezbaterea actuală din România cu privire la modalitatea de alegere a primarilor – într-un tur de scrutin sau în două – este una foarte importantă. Se disting două tabere: pe de o parte, politicienii, de la aproape toate partidele parlamentare, care susțin alegerea primarilor într-un singur tur, iar de cealaltă parte organizații ale societății civile care s-au implicat în dezbatere și care au cerut aproape unanim alegerea primarilor în două tururi.

Cei dintâi au două argumente principale: sistemul de vot cu un singur tur ar fi (1) mai ușor de înțeles de către cetățeni și (2) ar presupune mai puține cheltuieli din bugetele locale. Motivul simplității este greu de susținut, întrucât românii votează în două tururi pentru alegerea președintelui, iar o mare parte dintre cetățeni au avut ocazia să voteze primarii în două tururi până în 2008 inclusiv. În privința costurilor, alegerile locale din 2012, desfășurate într-o singură zi pentru primari, consilieri și președinți de consilii județene (ambele funcții alese într-un singur tur), consilii locale și consilii județene, au presupus un cost de aproximativ 13 lei/cetățean cu drept de vot. Bazându-ne pe faptul că majoritatea costurilor vin din organizarea secțiilor de votare și indemnizațiile funcționarilor care asigură bunul mers al procesului electoral, și presupunând că turul 2 ar avea loc pentru aproximativ jumătate dintre primării (la fel ca în 2008) putem presupune că un tur doi ar costa aproximativ jumătate. Suma ar putea să pară mare, însă reprezintă mai puțin de 10% din cheltuielile alocate Parlamentului pentru un ciclu electoral sau 0.06% din Bugetul de stat pentru 2015. Cu alte cuvinte, o valoare infimă în raport cu beneficiile pe care le-ar avea alegerea unor primari mai responsivi și mai eficienți.

În continuare, vom aduce câteva argumente în sprijinul ideii de a organiza alegerile pentru primari în două tururi. În încercarea de a stabili care dintre cele două tipuri de vot majoritar ar fi mai bun, România oferă contextul potrivit unui experiment natural datorită schimbării sistemului de vot pentru primari folosit până la alegerile locale din 2008 inclusiv, la alegeri într-un singur tur în 2012. Datele arată clar faptul că turul doi a contat pentru o proporție ridicată dintre localitățile din România. Astfel, turul doi a avut loc pentru 60% dintre primării în 2004 și pentru 48% dintre primării în 2008. Atât în 2004, cât și în 2008, în 45% dintre localitățile în care a avut loc turul 2, diferența între candidați a fost mai mică sau egală cu 10%. În 2008, a avut loc o inversare de ordine între primii candidați în turul 2 față de turul 1 în 27% dintre primării. Peste o treime dintre primarii aleși pentru prima dată în 2008 care au trecut prin turul 2 intraseră în turul 1 pe poziția a doua. Altfel spus, dacă alegerile ar fi fost într-un singur tur, numărul primarilor noi ar fi fost cu până la o treime mai mic.

Alegerile din 2012, având câștigătorii stabiliți într-un singur tur, au fost dominate mai frecvent decât cele anterioare de câte un candidat cu scor de peste 50%. Astfel, în 70% dintre localități primul plasat a avut peste 50%, iar rezultatul mediu al primului plasat a fost de 57%. Diferența medie între primii doi plasați a fost dublă în 2012 față de cea din 2008 (31% față de 15%) (Figura 1.)

Figura 1. Distribuția diferenței de scor între candidați în turul 2 în alegerile locale din 2008 (stânga), respectiv distribuția diferenței de scor între primii doi candidați în alegerile locale din 2012 (dreapta).

alegeriprimar

Ca o primă concluzie, alegerile în două tururi tind să fie mai disputate decât cele într-un singur tur, având o parte însemnată dintre alegători implicați în competiții electorale strânse, ce sunt favorabile unei comunicări politice de mai bună calitate.

Dar ce determină rezultatele alegerilor pentru primari în România? Din păcate, datele pe care le avem la dispoziție sunt puține și imprecise, urmare atât a interesului scăzut pentru astfel de analize, cât și a dificultății de a culege date la nivel local în absența unei susțineri serioase din partea administrației. Am realizat o analiză preliminară a factorilor care au determinat rata de participare la vot și șansele unui primar din România de a fi reales la ultimele două alegeri, folosind una dintre puținele surse de date notabile, un sondaj realizat în 2009 de Fundația Soros care a cuprins 94% dintre primăriile din România. Am adăugat acestor informații date despre rezultatele alegerilor locale din 2008 și din 2012.

Iată câteva rezultate.

În 2008, rata de participare a fost mai mică în comunele și orașele mai sărace, în cele aflate în județe sărace. O explicație posibilă ar fi aceea că un nivel scăzut al dezvoltării determină rate mai mari ale migrației temporare, iar aceasta reduce prezența la vot. De asemenea, dezvoltarea scăzută este frecvent asociată unei inegalități de venituri ridicate, o altă cauză a participării scăzute. În același timp, participarea a fost mai ridicată în localitățile cu o proporție ridicată de persoane care primeau venit minim garantat (VMG). Și acest din urmă aspect merită notat. Întrucât datele sunt la nivel agregat, de primărie și nu de alegător, nu putem afirma ferm că persoanele cu VMG votează mai frecvent decât ceilalți. Dacă presupunem că sporul la participare în localitățile cu proporții ridicate de persoane cu VMG s-a datorat exclusiv beneficiarilor de VMG (și deloc celorlalți cetățeni din localitățile lor), atunci aceștia au avut o rată de participare medie de 80%, extrem de ridicată. Este plauzibil ca mobilizarea lor să fie mai eficientă datorită dependenței ridicate pe care o au față de primar, actor principal în stabilirea eligibilității pentru această formă de ajutor social.

Și în 2012 rata de participare a fost mai mică în localitățile mai sărace, în cele aflate în județe sărace, precum și în cele cu o proporție scăzută de persoane care primeau venit minim garantat (VMG). În plus, datele indică și un efect al diferenței de scor între candidați în alegerile anterioare: în localitățile în care câștigătorul a fost la mare distanță de locul doi în 2008, participarea la vot a fost mai scăzută în 2012 (pentru fiecare 10% diferență în plus, o scădere cu 1% a ratei de participare).

Spre deosebire de alegerile din 2008, datele indică pentru 2012 un efect al indicatorilor economici asupra șanselor de realegere, dar într-un mod neașteptat: indicatorii la nivel de localitate nu contează, dar cei la nivel de județ da. Astfel, șansele de realegere ale unui primar dintr-un județ aflat între ultimele 20% ca nivel de dezvoltare au fost cu aproximativ un sfert mai reduse decât ale celorlalți primari, în condiții asemănătoare de dezvoltare la nivelul localității.

Este surprinzător faptul că dezvoltarea la nivel local nu prezice șansele de succes în alegeri, chiar dacă literatura de specialitate indică rezultate similare în cazul unor democrații consolidate. Probabil că primarii reușesc să compenseze pentru lipsa de dezvoltare a localităților lor acțiuni care sunt vizibile dar nu se regăsesc în indicatorii de dezvoltare pe care îi avem la dispoziție (ex. amenajarea unui parc, renovarea unei școli), prin carismă, sau controlând procesul de comunicare la nivel local.

Argumentele de mai sus se adaugă altora amintite de membri ai societății civile și de experți, având susținere în literatura din științele politice pe tema sistemelor electorale. Le reluăm pe scurt:

  1. Alegerile într-un singur tur favorizează primarii aflați în funcție și partidele de care aparțin. Aceștia dețin controlul asupra resurselor locale și pornesc cu un avantaj în campanie față de contracandidați. De asemenea, primarul aflat în funcție este avantajat de notorietate. După mai multe cicluri electorale, opoziția tinde să devină tot mai slabă iar șansa apariției unor competitori puternici scade. Datele pe România indică o creștere a probabilității ca un primar să câștige alegerile în funcție de numărul de mandate pe care le are deja, iar repetarea de alegeri într-un singur tur ar întări acest efect.
  2. Votul într-un singur tur este mai puțin favorabil dezbaterilor privind problemele existente în localitate și a soluțiilor posibile decât votul în două tururi. Un singur tur de scrutin oferă mai puțin timp pentru organizarea de dezbateri publice, în special a celor în care candidații principali se confruntă direct. Un candidat care e sigur că ar ieși pe primul loc nu ar avea motive să se expună în public.
  3. Votul într-un singur tur încurajează votul strategic al celor care participă. Dacă este clar că preferatul meu nu are nici o șansă, atunci fie nu voi merge la vot, fie nu voi mai vota pentru cel pe care îl prefer, ci pentru unul care are mai multe șanse de a-l învinge pe candidatul pe care îl prefer cel mai puțin. Votarea strategică este vulnerabilă față de calitatea informației disponibile privind șansele candidaților. Astfel, au fost frecvente și până acum situațiile în care primari în funcție au influențat înainte de alegeri mass media locală, prezentând rezultate distorsionate ale unor sondaje de opinie (aici o analiză care prezintă nivelul de ansamblu scăzut a calității sondajelor realizate în România). Păstrarea unui sistem de vot într-un singur tur va stimula primarii în funcție să dezvolte și mai mult acest tip de practici, cu un efect negativ asupra calității reprezentării politice.
  4. Turul doi stimulează candidații și partidele să identifice teme comune și să creeze alianțe pentru a obține majorități. Deși poate fi interpretată și în sens negativ, încheierea de alianțe preelectorale previne fragmentarea ideilor, forțează coagularea lor cu un sprijin politic mai larg, iar apoi astfel de coaliții preelectorale pot sta la baza unor coaliții în consiliile locale. Sunt de preferat astfel de negocieri preelectorale, asumate în fața electoratului, celor postelectorale, care sunt mai puțin transparente și presupun adesea împărțiri de funcții dobândite în alegeri. Un primar ales fără o majoritate a voturilor (presupunând că partidul lui a obținut un procentaj similar) e obligat să negocieze și să ofere resurse sau funcții pentru a-și asigura o majoritate.
  5. Nu în ultimul rând, alegerea într-un singur tur ridică probleme suplimentare de reprezentativitate. Un primar ales într-un singur tur cu mai puțin de jumătate din voturile exprimate are mai puțină legitimitate în comunitate decât un primar care a câștigat o majoritate a voturilor în turul doi.

În concluzie, chiar dacă alegerile în două tururi nu sunt o condiție suficientă pentru un nivel acceptabil al democrației la nivel local, rămânerea la un sistem de alegere a primarilor într-un singur tur are toate șansele să înrăutățească și mai mult această stare de fapt.

Etichetele atasate acestui articol:, , , ,

Comentarii (3)

  1. liviu radu spune:

    Argumentul principal al primarilor care sustin alegerea intr-un singur tur se refera la aranjamentele preelectorale. Este un argument subtire. In 2004 la Cluj UDMR a avut o intelegere cu PSD pentru sustinerea lui Ioan Rus si totusi foarte multi maghiari l-au sustinut pe Boc. In 2014 UDMR a avut o obtiune evidenta pentru Ponta, dar majoritatea maghiarilor l-a votat pe Iohannis. Nimeni nu are voturile alegatorilor in traista. Alegerea intr-un singur tur are dezavantajul major al lipsei de legitimitate in cazul in care castigatorul nu obtine 50%: mai mult de jumatate din alegatori au avut o alta optiune.
    Eu as sustine insa alegerea de catre consilierii locali, concomitent cu scaderea semnificativa a atributiilor primarilor. La fel in cazul presedintilor CJ. Celor care afirma ca este o procedura mai putin democratica le argumentez ca asa se intampla in majoritatea tarilor europene. In orice caz, problema principala in Romania o reprezinta atributiile executive excesive ale politicienilor la toate nivelurile. Faptul ca presedintii consiliilor judetene au fost alesi de colegii pana in 2008 nu a limitat fenomenul baronilor locali. Trebuie sa se realizeze o delegare de responsabilitati catre functionari profesionisti. Este o conditie indispensabila pentru Romania. Modul in care sunt alesi politicienii este important, dar nu determinant.

  2. G Badescu spune:

    Liviu, de acord ca alegerea indirecta e o optiune interesanta, des folosita in democratiile europene. Sunt insa destul de multe tari care au alegeri directe: Austria (partial), Bulgaria, Cipru, Germania (partial), Ungaria, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia, UK (partial). Se adauga Japonia, USA, Canada, Corea de Sud: http://www.citymayors.com
    Nu am date care sa indice un trend, insa ma astept sa nu fie tari care sa treaca de la vot direct la cel indirect, ci mai degraba invers, in cazul in care sunt schimbari. Varianta indirecta ar fi nepopulara in acest moment in Romania (la fel si alegerea indirecta a presedintelui), de aceea nu a fost discutata in text, insa ar merita o analiza distincta.
    Cu totul de acord cu ultima afirmatie.

  3. vasile spune:

    Multumim pentru analiza, nu gasesti in multe locuri pe net explicarea unei teme atat de actuale si de controversate. Asteptam si alte analize interesante!

» » tipareste acest articol

De ce ar trebui să alegem primarii în două tururi de scrutin

Autor: George Jiglău, Gabriel Bădescu | Categoria: Administraţie

Există un acord larg în literatura de specialitate privind rolul central al guvernării locale pentru calitatea de ansamblu a democrației într-o societate. John Stuart Mill arăta cum deprinderile și normele necesare guvernării la nivel național sunt învățate în mare măsură la nivel local atât de către cetățeni, cât și de către elita politică. O proporție de peste 40%, în continuă creștere, a elitelor politice naționale din Europa a deținut anterior mandate la nivel local. Modul în care sunt alese în funcții publice aceste elite, în special primarii, influențează calitatea democrației la nivel local și la nivel național. Din acest motiv, dezbaterea actuală din România cu privire la modalitatea de alegere a primarilor – într-un tur de scrutin sau în două – este una foarte importantă. Se disting două tabere: pe de o parte, politicienii, de la aproape toate partidele parlamentare, care susțin alegerea primarilor într-un singur tur, iar de cealaltă parte organizații ale societății civile care s-au implicat în dezbatere și care au cerut aproape unanim alegerea primarilor în două tururi.

Cei dintâi au două argumente principale: sistemul de vot cu un singur tur ar fi (1) mai ușor de înțeles de către cetățeni și (2) ar presupune mai puține cheltuieli din bugetele locale. Motivul simplității este greu de susținut, întrucât românii votează în două tururi pentru alegerea președintelui, iar o mare parte dintre cetățeni au avut ocazia să voteze primarii în două tururi până în 2008 inclusiv. În privința costurilor, alegerile locale din 2012, desfășurate într-o singură zi pentru primari, consilieri și președinți de consilii județene (ambele funcții alese într-un singur tur), consilii locale și consilii județene, au presupus un cost de aproximativ 13 lei/cetățean cu drept de vot. Bazându-ne pe faptul că majoritatea costurilor vin din organizarea secțiilor de votare și indemnizațiile funcționarilor care asigură bunul mers al procesului electoral, și presupunând că turul 2 ar avea loc pentru aproximativ jumătate dintre primării (la fel ca în 2008) putem presupune că un tur doi ar costa aproximativ jumătate. Suma ar putea să pară mare, însă reprezintă mai puțin de 10% din cheltuielile alocate Parlamentului pentru un ciclu electoral sau 0.06% din Bugetul de stat pentru 2015. Cu alte cuvinte, o valoare infimă în raport cu beneficiile pe care le-ar avea alegerea unor primari mai responsivi și mai eficienți.

În continuare, vom aduce câteva argumente în sprijinul ideii de a organiza alegerile pentru primari în două tururi. În încercarea de a stabili care dintre cele două tipuri de vot majoritar ar fi mai bun, România oferă contextul potrivit unui experiment natural datorită schimbării sistemului de vot pentru primari folosit până la alegerile locale din 2008 inclusiv, la alegeri într-un singur tur în 2012. Datele arată clar faptul că turul doi a contat pentru o proporție ridicată dintre localitățile din România. Astfel, turul doi a avut loc pentru 60% dintre primării în 2004 și pentru 48% dintre primării în 2008. Atât în 2004, cât și în 2008, în 45% dintre localitățile în care a avut loc turul 2, diferența între candidați a fost mai mică sau egală cu 10%. În 2008, a avut loc o inversare de ordine între primii candidați în turul 2 față de turul 1 în 27% dintre primării. Peste o treime dintre primarii aleși pentru prima dată în 2008 care au trecut prin turul 2 intraseră în turul 1 pe poziția a doua. Altfel spus, dacă alegerile ar fi fost într-un singur tur, numărul primarilor noi ar fi fost cu până la o treime mai mic.

Alegerile din 2012, având câștigătorii stabiliți într-un singur tur, au fost dominate mai frecvent decât cele anterioare de câte un candidat cu scor de peste 50%. Astfel, în 70% dintre localități primul plasat a avut peste 50%, iar rezultatul mediu al primului plasat a fost de 57%. Diferența medie între primii doi plasați a fost dublă în 2012 față de cea din 2008 (31% față de 15%) (Figura 1.)

Figura 1. Distribuția diferenței de scor între candidați în turul 2 în alegerile locale din 2008 (stânga), respectiv distribuția diferenței de scor între primii doi candidați în alegerile locale din 2012 (dreapta).

alegeriprimar

Ca o primă concluzie, alegerile în două tururi tind să fie mai disputate decât cele într-un singur tur, având o parte însemnată dintre alegători implicați în competiții electorale strânse, ce sunt favorabile unei comunicări politice de mai bună calitate.

Dar ce determină rezultatele alegerilor pentru primari în România? Din păcate, datele pe care le avem la dispoziție sunt puține și imprecise, urmare atât a interesului scăzut pentru astfel de analize, cât și a dificultății de a culege date la nivel local în absența unei susțineri serioase din partea administrației. Am realizat o analiză preliminară a factorilor care au determinat rata de participare la vot și șansele unui primar din România de a fi reales la ultimele două alegeri, folosind una dintre puținele surse de date notabile, un sondaj realizat în 2009 de Fundația Soros care a cuprins 94% dintre primăriile din România. Am adăugat acestor informații date despre rezultatele alegerilor locale din 2008 și din 2012.

Iată câteva rezultate.

În 2008, rata de participare a fost mai mică în comunele și orașele mai sărace, în cele aflate în județe sărace. O explicație posibilă ar fi aceea că un nivel scăzut al dezvoltării determină rate mai mari ale migrației temporare, iar aceasta reduce prezența la vot. De asemenea, dezvoltarea scăzută este frecvent asociată unei inegalități de venituri ridicate, o altă cauză a participării scăzute. În același timp, participarea a fost mai ridicată în localitățile cu o proporție ridicată de persoane care primeau venit minim garantat (VMG). Și acest din urmă aspect merită notat. Întrucât datele sunt la nivel agregat, de primărie și nu de alegător, nu putem afirma ferm că persoanele cu VMG votează mai frecvent decât ceilalți. Dacă presupunem că sporul la participare în localitățile cu proporții ridicate de persoane cu VMG s-a datorat exclusiv beneficiarilor de VMG (și deloc celorlalți cetățeni din localitățile lor), atunci aceștia au avut o rată de participare medie de 80%, extrem de ridicată. Este plauzibil ca mobilizarea lor să fie mai eficientă datorită dependenței ridicate pe care o au față de primar, actor principal în stabilirea eligibilității pentru această formă de ajutor social.

Și în 2012 rata de participare a fost mai mică în localitățile mai sărace, în cele aflate în județe sărace, precum și în cele cu o proporție scăzută de persoane care primeau venit minim garantat (VMG). În plus, datele indică și un efect al diferenței de scor între candidați în alegerile anterioare: în localitățile în care câștigătorul a fost la mare distanță de locul doi în 2008, participarea la vot a fost mai scăzută în 2012 (pentru fiecare 10% diferență în plus, o scădere cu 1% a ratei de participare).

Spre deosebire de alegerile din 2008, datele indică pentru 2012 un efect al indicatorilor economici asupra șanselor de realegere, dar într-un mod neașteptat: indicatorii la nivel de localitate nu contează, dar cei la nivel de județ da. Astfel, șansele de realegere ale unui primar dintr-un județ aflat între ultimele 20% ca nivel de dezvoltare au fost cu aproximativ un sfert mai reduse decât ale celorlalți primari, în condiții asemănătoare de dezvoltare la nivelul localității.

Este surprinzător faptul că dezvoltarea la nivel local nu prezice șansele de succes în alegeri, chiar dacă literatura de specialitate indică rezultate similare în cazul unor democrații consolidate. Probabil că primarii reușesc să compenseze pentru lipsa de dezvoltare a localităților lor acțiuni care sunt vizibile dar nu se regăsesc în indicatorii de dezvoltare pe care îi avem la dispoziție (ex. amenajarea unui parc, renovarea unei școli), prin carismă, sau controlând procesul de comunicare la nivel local.

Argumentele de mai sus se adaugă altora amintite de membri ai societății civile și de experți, având susținere în literatura din științele politice pe tema sistemelor electorale. Le reluăm pe scurt:

  1. Alegerile într-un singur tur favorizează primarii aflați în funcție și partidele de care aparțin. Aceștia dețin controlul asupra resurselor locale și pornesc cu un avantaj în campanie față de contracandidați. De asemenea, primarul aflat în funcție este avantajat de notorietate. După mai multe cicluri electorale, opoziția tinde să devină tot mai slabă iar șansa apariției unor competitori puternici scade. Datele pe România indică o creștere a probabilității ca un primar să câștige alegerile în funcție de numărul de mandate pe care le are deja, iar repetarea de alegeri într-un singur tur ar întări acest efect.
  2. Votul într-un singur tur este mai puțin favorabil dezbaterilor privind problemele existente în localitate și a soluțiilor posibile decât votul în două tururi. Un singur tur de scrutin oferă mai puțin timp pentru organizarea de dezbateri publice, în special a celor în care candidații principali se confruntă direct. Un candidat care e sigur că ar ieși pe primul loc nu ar avea motive să se expună în public.
  3. Votul într-un singur tur încurajează votul strategic al celor care participă. Dacă este clar că preferatul meu nu are nici o șansă, atunci fie nu voi merge la vot, fie nu voi mai vota pentru cel pe care îl prefer, ci pentru unul care are mai multe șanse de a-l învinge pe candidatul pe care îl prefer cel mai puțin. Votarea strategică este vulnerabilă față de calitatea informației disponibile privind șansele candidaților. Astfel, au fost frecvente și până acum situațiile în care primari în funcție au influențat înainte de alegeri mass media locală, prezentând rezultate distorsionate ale unor sondaje de opinie (aici o analiză care prezintă nivelul de ansamblu scăzut a calității sondajelor realizate în România). Păstrarea unui sistem de vot într-un singur tur va stimula primarii în funcție să dezvolte și mai mult acest tip de practici, cu un efect negativ asupra calității reprezentării politice.
  4. Turul doi stimulează candidații și partidele să identifice teme comune și să creeze alianțe pentru a obține majorități. Deși poate fi interpretată și în sens negativ, încheierea de alianțe preelectorale previne fragmentarea ideilor, forțează coagularea lor cu un sprijin politic mai larg, iar apoi astfel de coaliții preelectorale pot sta la baza unor coaliții în consiliile locale. Sunt de preferat astfel de negocieri preelectorale, asumate în fața electoratului, celor postelectorale, care sunt mai puțin transparente și presupun adesea împărțiri de funcții dobândite în alegeri. Un primar ales fără o majoritate a voturilor (presupunând că partidul lui a obținut un procentaj similar) e obligat să negocieze și să ofere resurse sau funcții pentru a-și asigura o majoritate.
  5. Nu în ultimul rând, alegerea într-un singur tur ridică probleme suplimentare de reprezentativitate. Un primar ales într-un singur tur cu mai puțin de jumătate din voturile exprimate are mai puțină legitimitate în comunitate decât un primar care a câștigat o majoritate a voturilor în turul doi.

În concluzie, chiar dacă alegerile în două tururi nu sunt o condiție suficientă pentru un nivel acceptabil al democrației la nivel local, rămânerea la un sistem de alegere a primarilor într-un singur tur are toate șansele să înrăutățească și mai mult această stare de fapt.




Etichetele atasate acestui articol: , , , ,