Ce-am avut şi ce-am pierdut: salarizarea în sistemul public

Autor: Tudor Țiclău | Categoria: Administraţie
03-02-2011

Subiectul salarizării bugetarilor a fost mereu unul de interes indiferent de mersul economiei.  Dacă până în 2008 punctul central al discuţiilor era nivelul mult prea ridicat al salariilor bugetarilor, insistându-se în special pe salariile “nesimțite”, odată cu criza economică globală, dar mai ales din 2010 (de la decizia guvernului de a reduce salariile bugetarilor cu 25% ca parte a unui pachet de măsuri de consolidare fiscală şi reducere a deficitului bugetar), discuţia a luat-o în direcţia opusă, bugetarii fiind victimizaţi. A rămas însă marginal un element important – comparaţia cu sectorul privat. Datele statistice arată că în 2009 salariul mediu din sectorul public era de 1203 lei, cu aproximativ 20% mai mare decât salariul mediu din sectorul privat (998 lei), un factor fiind şi numărul dublu de angajaţi din sectorul privat care sunt plătiţi doar cu salariul minim, iar această diferenţă a fost şi mai mare în 2004 (23%). Acest fapt ridică semne de întrebare privind temeinicia argumentului “bugetarului asuprit”. Criza economică a condus în final la o re-evaluare asupra politicii de salarizare din sectorul public în special datorită presiunilor financiare de reducere a deficitului bugetar şi implicit şi a modului de calculare a cuantumului fondului de salarii.

Fundamente, scop, noutăţi

Noua lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în 28 decembrie 2010, în Monitorul Oficial, reprezintă baza de calcul pentru plata indemnizaţiilor personalului din sectorul bugetar în 2011. Scopul urmărit a fost armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar în funcţie de o serie de criterii:

  • cunoştinţe şi experienţă;
  • complexitate, creativitate şi diversitatea activităţilor;
  • judecata şi impactul deciziilor;
  • influenţă, coordonare şi supervizare;
  • contacte şi comunicare;
  • condiţii de muncă;
  • incompatibilităţi şi regimuri speciale

Utilizarea acestor criterii ar trebui să conducă la optimizarea ierarhizării salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu.Coroborat cu utilizarea criteriilor amintite mai sus, posturile au fost grupate şi ierarhizate astfel încât persoanele care prestează aceeaşi muncă să fie plătite la fel, fără să mai existe discriminări pe acest criteriu. Rezultatul este o clasificare pe 7 familii ocupaţionale:

  • administraţie (funcţionari publici şi personal contractual, inclusiv funcţii comune);
  • învăţământ şi culte;
  • sănătate
  • justiţie;
  • cultură;
  • diplomaţie;
  • apărare, ordine publică şi securitate naţională

De asemenea, noul act normativ aduce o simplificare a sistemului de salarizare prin desfiinţarea treptelor de salarizare în cazul funcţionarilor publici cât şi a modului de structurare a anexelor de la 13 la 8. Astfel, raportul dintre salariul minim şi maxim este de 1/15, existând 110 clase de salarizare (în loc de 164) diferenţiate prin coeficienţi de ierarhizare, diferenţa dintre două clase de salarizare succesive fiind de 2,5% din salariul de bază. Toţi cei 110 coeficienţi de ierarhizare pot fi vizualizaţi aici.

În privinţa sporurilor, acestea nu pot depăşi 30% din salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare.

Valoarea de referinţă corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1 se stabileşte anual prin legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal bugetar potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice. Această prevedere creşte flexibilitatea executivului privind politica fiscală şi permite o adaptare rapidă a acesteia în concordanţă cu evoluţiile macroeconomice.

De asemenea, legea prevede şi calculul tranşelor de vechime în muncă, în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii astfel:

  • Gradaţia 1 – de la 3 la 5 ani – trei clase succesive de salarizare suplimentare faţă de nivelul minim al fiecărei funcţii
  • Gradaţia 2 – de la 5 la 10 ani – două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 1
  • Gradaţia 3 – de la 10 la 15 ani – două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 2
  • Gradaţia 4 – de la 15 la 20 de ani – o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute de gradaţia 3
  • Gradaţia 5 – peste 20 de ani – o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 4

Coeficienţii de ierarhizare pe domenii

Aşa cum menţionam anterior, legea grupează personalul bugetar în 7 mari familii ocupaţionale. Menţionez că cifrele indicate mai jos se referă la salariul brut.

Administraţie publică

Conform noii grile, Preşedintele României obţine cea mai mare indemnizaţie cu un coeficient de ierarhizare de 15, echivalentul unui salariu lunar de 10.500 de lei. Este urmat de Primul Ministru şi preşedinţii celor două camere ale Parlamentului care au un coeficient de 14,63 şi o indemnizaţie lunară de 9.802 lei.  Înalţii funcţionari publici (prefect, secretar general, subprefect, inspector general) ajung la coeficienţi între 9 şi 9,94 (5.400 – 5.964 lei/lună) în timp ce un primar va câştiga între 3.800 de lei (primar de comună) şi 5.964 de lei (primar de municipiu reşedinţă de judeţ cu peste 150.000 de locuitori). La celălat capăt se situează funcţionarii debutanţi, fără experienţă, care pornesc de la un coeficient de 1,19, corespunzător unui salariu lunar de 714 lei.

Învăţământ şi culte

În acest domeniu, cea mai ridicată indemnizaţie este acordată Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu un coeficient de 14,63 şi o indemnizaţie lunară de 9.802 lei, urmat de restul funcţiilor de conducere din cadrul bisericii (arhiepiscop, episcop şi arhiereu). care primesc indemnizaţii lunare între 8.340 lei şi 7.446 lei. Comparativ, un profesor universitar cu peste 40 de ani vechime are un coeficient de 8,16 şi un salariu lunar de 5.467 de lei. Rămânând în zona învăţământului universitar, poziţia de rector are un coeficient de 9,94 (5.964 lei) în timp ce un decan obţine un coeficient de 8,78 (5.268 lei). La polul opus se situează un preparator universitar cu vechime sub 3 ani, unde coeficientul de ierahizare este de 2,20 (1474 lei). În învăţământul preuniversitar, coeficienţii variază între 5,36 (3.592 lei) – pentru un profesor cu studii superioare gradul I şi vechime peste 40 de ani  şi 1,41 (945 lei)  pentru un cadru didactic fără pregătire de specialitate cu vechime sub 2 ani.

Sănătate

În sfera sănătăţii, coeficienţii cei mai mari sunt acordaţi unui medic primar anatomie patologică şi medicină legală, 11,25  (7535 lei),  la polul opus situându-se asistenţii medicali debutanţi cu un coeficient de ierarhizare de 1,25 (837 lei). Asistenţii medicali pot avea un coeficient maxim de 6,86 (4116 lei). Medicii rezidenţi încep de la un coeficient de 3,52  (2112 lei – primul an de rezidenţiat) şi pot ajunge la un coeficient de 7,76 (4656 lei –  în cazul unui medic rezident anul V în anatomie patologică şi medicină legală).

În privinţa personalului de conducere un manager de spital poate ajunge la un coeficient de 9 (pentru spitale cu peste 400 de paturi) deci un salariu lunar de 5400 de lei, în timp ce restul funcţiilor de conducere (director medical, economic, tehnic,  financiar contabil etc) obţin coeficienţi între 9 şi 6,22, adică un salariu lunar între 5400 şi 3732 de lei.

Justiţie

În domeniul justiţiei, coeficienţii cei mai ridicaţi îi obţin judecătorii şi procurorii între 9 şi 12, 75 (un salariu lunar între 6030 – 8543 lei – în funcţie de vechime). Excepţie reprezintă indemnizaţiile judecătorilor cu grad corespunzător Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale procurorilor de pe lângă ÎCCJ, procurorilor DNA şi DIICOT, care primesc 5 clase de salarizare mai mult faţă de încadrarea normală, rezultând un coeficient de 14,63 (9802lei/lună).Coeficienţii pentru personalul auxiliar de specialitate – grefier, arhivar, statistician – variază între 1,60 (1072 lei – pentru un debutant) şi 5,50 (3685 lei – pentru prim-grefier sau grefier şef).

Cultură

În domeniul culturii coeficienţii superiori sunt acordaţii funcţiilor de conducere a institutelor de cultură (teatre, opere academii, biblioteci) manageri generali având un coeficient maxim de 8,57 (5742 lei). Actorii, coregrafii scenografii şi maiştrii ajung la un coeficient maxim de 6,22 (4168 lei). La capătul celălalt cei mai reduşi coeficienţi îi obţin debutanţii, 1,19 (798 lei).

Diplomaţie

În diplomaţie cei mai ridicaţi coeficienţi sunt acordaţi funcţilor de secretar general cu rang de amabasador, 13,10 (8777 lei), ambasador 10,44 (6995 lei), consilier diplomatic sau consul general, 9,70 (6500 lei) – în timp ce coeficienţii cei mai reduşi sunt acordaţi funcţiilor de curier relaţii II, 3,27 (2191 lei),  portar 1,40 (938 lei) şi îngrijitor 1,30 (871 lei).

Apărare, ordine publică şi securitate naţională

În sfera apărării, coeficienţii pentru personalul militar, poliţişti, funcţionari publici cu statut special în administraţia penitenciarelor variază între coeficientul maxim de 13,10 (8777 lei) pentru Şeful Statului Major General, secretar de stat, şeful Departamentulu de ordine şi siguranţă publică, directorul STS, directorul SPP şi prim adjunctul SRI ajungând la un coeficient minim de 1,64 (1099 lei) pentru o funcţie corespunzătoare gradului de soldat.

În loc de concluzie

Legea de salarizare cadru reprezintă scheletul politicii de salarizare în sectorul bugetar având la bază strategia fiscală a executivului, avantajul faţă de anii precedenţi fiind simplificarea cadrului legal anterior (legea 330/2009 şi OUG nr.1/2010) şi armonizarea sistemului de salarizare prin introducerea unui raport de 1/15 între salariul minim şi maxim. În acelaşi timp noul act normativ oferă posibilitatea ajustării detaliilor financiare anual – privind salariul minim, sporuri, prime – în funcţie de indicatorii macroeconomici fapt care ar trebui să reducă în viitor dezechilibrele bugetare din zona fondurilor de salarii.

Pe de altă parte, legea reduce flexibilitatea din perspectiva corelării salarizării cu performanţele individuale, sporurile, premiile sau orice fel de stimulente atingând un maxim de 30% din valoarea salariului de bază. Unul dintre motivele introducerii unei astfel de prevederi a fost practica anterioară prin care salariul de bază era dublat dacă nu chiar triplat printr-o sumedenie de sporuri (unele justificate altele mai puţin). Totuşi există posibilitatea depăşirii acestui inconvenient (de 30%) cel puţin teoretic. Art. 22 din lege permite Guvernului depăşira limitei de 30% pentru anumite categorii de personal şi „pentru condiţii temporare de muncă care fac necesară acordarea unei plăţi suplimentare”. Nici această situaţie nu este optimă din două motive simple: 1)decizia rămâne în continuare centralizată – spre exemplu va fi extrem de greu de convins Guvernul să adopte o hătărâre în acest sens „doar” pentru medicii veterinari din Sebeş pentru performanţe excepţonale în muncă 2) definirea generală a contextului poate da naştere unor abuzuri sau creşteri de sporuri mai puţin legitime, pentru anumite categorii care într-un anumit moment se numără printre cele considerate „importante” de cei aflaţi la putere.

Rămâne de văzut în ce măsură Guvernul va fi capabil să utilizeze noile prevederi ale legii –în special cele privind ajustarea anuală în funcţie de indicatori macroeconomici – ca un instrument bugetar eficient.

Va urma o analiză privind salarizarea în sectorul bugetare focalizată pe 3 elemente:

  • Modul în care au fost distribuite funcţiile şi implicit coeficienţii de ierarhizare pe cele 7 mari categorii profesionale
  • Cum influenţează nivelul de calificare distribuţia veniturilor în sectorul public comparativ cu cel privat
  • Distribuţia veniturilor în sectorul bugetar naţional comparativ cu alte state din UE

Etichetele atasate acestui articol:, , , , , , , , , ,

Comentarii (1)

  1. Rodica spune:

    Coeficientii de cand vor fi pusi in aplicare ???

» » tipareste acest articol

Ce-am avut şi ce-am pierdut: salarizarea în sistemul public

Autor: Tudor Țiclău | Categoria: Administraţie

Subiectul salarizării bugetarilor a fost mereu unul de interes indiferent de mersul economiei.  Dacă până în 2008 punctul central al discuţiilor era nivelul mult prea ridicat al salariilor bugetarilor, insistându-se în special pe salariile “nesimțite”, odată cu criza economică globală, dar mai ales din 2010 (de la decizia guvernului de a reduce salariile bugetarilor cu 25% ca parte a unui pachet de măsuri de consolidare fiscală şi reducere a deficitului bugetar), discuţia a luat-o în direcţia opusă, bugetarii fiind victimizaţi. A rămas însă marginal un element important – comparaţia cu sectorul privat. Datele statistice arată că în 2009 salariul mediu din sectorul public era de 1203 lei, cu aproximativ 20% mai mare decât salariul mediu din sectorul privat (998 lei), un factor fiind şi numărul dublu de angajaţi din sectorul privat care sunt plătiţi doar cu salariul minim, iar această diferenţă a fost şi mai mare în 2004 (23%). Acest fapt ridică semne de întrebare privind temeinicia argumentului “bugetarului asuprit”. Criza economică a condus în final la o re-evaluare asupra politicii de salarizare din sectorul public în special datorită presiunilor financiare de reducere a deficitului bugetar şi implicit şi a modului de calculare a cuantumului fondului de salarii.

Fundamente, scop, noutăţi

Noua lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în 28 decembrie 2010, în Monitorul Oficial, reprezintă baza de calcul pentru plata indemnizaţiilor personalului din sectorul bugetar în 2011. Scopul urmărit a fost armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar în funcţie de o serie de criterii:

  • cunoştinţe şi experienţă;
  • complexitate, creativitate şi diversitatea activităţilor;
  • judecata şi impactul deciziilor;
  • influenţă, coordonare şi supervizare;
  • contacte şi comunicare;
  • condiţii de muncă;
  • incompatibilităţi şi regimuri speciale

Utilizarea acestor criterii ar trebui să conducă la optimizarea ierarhizării salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu.Coroborat cu utilizarea criteriilor amintite mai sus, posturile au fost grupate şi ierarhizate astfel încât persoanele care prestează aceeaşi muncă să fie plătite la fel, fără să mai existe discriminări pe acest criteriu. Rezultatul este o clasificare pe 7 familii ocupaţionale:

  • administraţie (funcţionari publici şi personal contractual, inclusiv funcţii comune);
  • învăţământ şi culte;
  • sănătate
  • justiţie;
  • cultură;
  • diplomaţie;
  • apărare, ordine publică şi securitate naţională

De asemenea, noul act normativ aduce o simplificare a sistemului de salarizare prin desfiinţarea treptelor de salarizare în cazul funcţionarilor publici cât şi a modului de structurare a anexelor de la 13 la 8. Astfel, raportul dintre salariul minim şi maxim este de 1/15, existând 110 clase de salarizare (în loc de 164) diferenţiate prin coeficienţi de ierarhizare, diferenţa dintre două clase de salarizare succesive fiind de 2,5% din salariul de bază. Toţi cei 110 coeficienţi de ierarhizare pot fi vizualizaţi aici.

În privinţa sporurilor, acestea nu pot depăşi 30% din salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare.

Valoarea de referinţă corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1 se stabileşte anual prin legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal bugetar potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice. Această prevedere creşte flexibilitatea executivului privind politica fiscală şi permite o adaptare rapidă a acesteia în concordanţă cu evoluţiile macroeconomice.

De asemenea, legea prevede şi calculul tranşelor de vechime în muncă, în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii astfel:

  • Gradaţia 1 – de la 3 la 5 ani – trei clase succesive de salarizare suplimentare faţă de nivelul minim al fiecărei funcţii
  • Gradaţia 2 – de la 5 la 10 ani – două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 1
  • Gradaţia 3 – de la 10 la 15 ani – două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 2
  • Gradaţia 4 – de la 15 la 20 de ani – o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute de gradaţia 3
  • Gradaţia 5 – peste 20 de ani – o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 4

Coeficienţii de ierarhizare pe domenii

Aşa cum menţionam anterior, legea grupează personalul bugetar în 7 mari familii ocupaţionale. Menţionez că cifrele indicate mai jos se referă la salariul brut.

Administraţie publică

Conform noii grile, Preşedintele României obţine cea mai mare indemnizaţie cu un coeficient de ierarhizare de 15, echivalentul unui salariu lunar de 10.500 de lei. Este urmat de Primul Ministru şi preşedinţii celor două camere ale Parlamentului care au un coeficient de 14,63 şi o indemnizaţie lunară de 9.802 lei.  Înalţii funcţionari publici (prefect, secretar general, subprefect, inspector general) ajung la coeficienţi între 9 şi 9,94 (5.400 – 5.964 lei/lună) în timp ce un primar va câştiga între 3.800 de lei (primar de comună) şi 5.964 de lei (primar de municipiu reşedinţă de judeţ cu peste 150.000 de locuitori). La celălat capăt se situează funcţionarii debutanţi, fără experienţă, care pornesc de la un coeficient de 1,19, corespunzător unui salariu lunar de 714 lei.

Învăţământ şi culte

În acest domeniu, cea mai ridicată indemnizaţie este acordată Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu un coeficient de 14,63 şi o indemnizaţie lunară de 9.802 lei, urmat de restul funcţiilor de conducere din cadrul bisericii (arhiepiscop, episcop şi arhiereu). care primesc indemnizaţii lunare între 8.340 lei şi 7.446 lei. Comparativ, un profesor universitar cu peste 40 de ani vechime are un coeficient de 8,16 şi un salariu lunar de 5.467 de lei. Rămânând în zona învăţământului universitar, poziţia de rector are un coeficient de 9,94 (5.964 lei) în timp ce un decan obţine un coeficient de 8,78 (5.268 lei). La polul opus se situează un preparator universitar cu vechime sub 3 ani, unde coeficientul de ierahizare este de 2,20 (1474 lei). În învăţământul preuniversitar, coeficienţii variază între 5,36 (3.592 lei) – pentru un profesor cu studii superioare gradul I şi vechime peste 40 de ani  şi 1,41 (945 lei)  pentru un cadru didactic fără pregătire de specialitate cu vechime sub 2 ani.

Sănătate

În sfera sănătăţii, coeficienţii cei mai mari sunt acordaţi unui medic primar anatomie patologică şi medicină legală, 11,25  (7535 lei),  la polul opus situându-se asistenţii medicali debutanţi cu un coeficient de ierarhizare de 1,25 (837 lei). Asistenţii medicali pot avea un coeficient maxim de 6,86 (4116 lei). Medicii rezidenţi încep de la un coeficient de 3,52  (2112 lei – primul an de rezidenţiat) şi pot ajunge la un coeficient de 7,76 (4656 lei –  în cazul unui medic rezident anul V în anatomie patologică şi medicină legală).

În privinţa personalului de conducere un manager de spital poate ajunge la un coeficient de 9 (pentru spitale cu peste 400 de paturi) deci un salariu lunar de 5400 de lei, în timp ce restul funcţiilor de conducere (director medical, economic, tehnic,  financiar contabil etc) obţin coeficienţi între 9 şi 6,22, adică un salariu lunar între 5400 şi 3732 de lei.

Justiţie

În domeniul justiţiei, coeficienţii cei mai ridicaţi îi obţin judecătorii şi procurorii între 9 şi 12, 75 (un salariu lunar între 6030 – 8543 lei – în funcţie de vechime). Excepţie reprezintă indemnizaţiile judecătorilor cu grad corespunzător Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale procurorilor de pe lângă ÎCCJ, procurorilor DNA şi DIICOT, care primesc 5 clase de salarizare mai mult faţă de încadrarea normală, rezultând un coeficient de 14,63 (9802lei/lună).Coeficienţii pentru personalul auxiliar de specialitate – grefier, arhivar, statistician – variază între 1,60 (1072 lei – pentru un debutant) şi 5,50 (3685 lei – pentru prim-grefier sau grefier şef).

Cultură

În domeniul culturii coeficienţii superiori sunt acordaţii funcţiilor de conducere a institutelor de cultură (teatre, opere academii, biblioteci) manageri generali având un coeficient maxim de 8,57 (5742 lei). Actorii, coregrafii scenografii şi maiştrii ajung la un coeficient maxim de 6,22 (4168 lei). La capătul celălalt cei mai reduşi coeficienţi îi obţin debutanţii, 1,19 (798 lei).

Diplomaţie

În diplomaţie cei mai ridicaţi coeficienţi sunt acordaţi funcţilor de secretar general cu rang de amabasador, 13,10 (8777 lei), ambasador 10,44 (6995 lei), consilier diplomatic sau consul general, 9,70 (6500 lei) – în timp ce coeficienţii cei mai reduşi sunt acordaţi funcţiilor de curier relaţii II, 3,27 (2191 lei),  portar 1,40 (938 lei) şi îngrijitor 1,30 (871 lei).

Apărare, ordine publică şi securitate naţională

În sfera apărării, coeficienţii pentru personalul militar, poliţişti, funcţionari publici cu statut special în administraţia penitenciarelor variază între coeficientul maxim de 13,10 (8777 lei) pentru Şeful Statului Major General, secretar de stat, şeful Departamentulu de ordine şi siguranţă publică, directorul STS, directorul SPP şi prim adjunctul SRI ajungând la un coeficient minim de 1,64 (1099 lei) pentru o funcţie corespunzătoare gradului de soldat.

În loc de concluzie

Legea de salarizare cadru reprezintă scheletul politicii de salarizare în sectorul bugetar având la bază strategia fiscală a executivului, avantajul faţă de anii precedenţi fiind simplificarea cadrului legal anterior (legea 330/2009 şi OUG nr.1/2010) şi armonizarea sistemului de salarizare prin introducerea unui raport de 1/15 între salariul minim şi maxim. În acelaşi timp noul act normativ oferă posibilitatea ajustării detaliilor financiare anual – privind salariul minim, sporuri, prime – în funcţie de indicatorii macroeconomici fapt care ar trebui să reducă în viitor dezechilibrele bugetare din zona fondurilor de salarii.

Pe de altă parte, legea reduce flexibilitatea din perspectiva corelării salarizării cu performanţele individuale, sporurile, premiile sau orice fel de stimulente atingând un maxim de 30% din valoarea salariului de bază. Unul dintre motivele introducerii unei astfel de prevederi a fost practica anterioară prin care salariul de bază era dublat dacă nu chiar triplat printr-o sumedenie de sporuri (unele justificate altele mai puţin). Totuşi există posibilitatea depăşirii acestui inconvenient (de 30%) cel puţin teoretic. Art. 22 din lege permite Guvernului depăşira limitei de 30% pentru anumite categorii de personal şi „pentru condiţii temporare de muncă care fac necesară acordarea unei plăţi suplimentare”. Nici această situaţie nu este optimă din două motive simple: 1)decizia rămâne în continuare centralizată – spre exemplu va fi extrem de greu de convins Guvernul să adopte o hătărâre în acest sens „doar” pentru medicii veterinari din Sebeş pentru performanţe excepţonale în muncă 2) definirea generală a contextului poate da naştere unor abuzuri sau creşteri de sporuri mai puţin legitime, pentru anumite categorii care într-un anumit moment se numără printre cele considerate „importante” de cei aflaţi la putere.

Rămâne de văzut în ce măsură Guvernul va fi capabil să utilizeze noile prevederi ale legii –în special cele privind ajustarea anuală în funcţie de indicatori macroeconomici – ca un instrument bugetar eficient.

Va urma o analiză privind salarizarea în sectorul bugetare focalizată pe 3 elemente:

  • Modul în care au fost distribuite funcţiile şi implicit coeficienţii de ierarhizare pe cele 7 mari categorii profesionale
  • Cum influenţează nivelul de calificare distribuţia veniturilor în sectorul public comparativ cu cel privat
  • Distribuţia veniturilor în sectorul bugetar naţional comparativ cu alte state din UE




Etichetele atasate acestui articol: , , , , , , , , , ,